Cum sunt sarbatorile in doi? Fiecare este Mos Craciun pentru celalalt, multa emotie, multa bucurie, planuri de viitor, poate temeri, indoieli sau intrebari sau...cine mai stie?
Sigur ca nu intotdeauna este foarte romantic si frumos pentru ca uneori, sarbatorile si graba, dorinta de a iesi totul perfect, de a face surprinze nemaipomenite produc oboseala, tensiune si un conflict este in orice moment gata sa izbucneasca. Este adevarat ca, Craciunul din vis este imposibil de realizat in realitate, de asemenea rochia perfecta, zambetul care nu ne paraseste nicio clipa, masa ca in povesti.
Multi oameni nu suporta aceste "dezamagiri" si tot ce nu este perfect sau asa cum au planuit ii enerveaza si le strica dispozitia. "Miza" reusitei sarbatorilor devine asadar mult prea mare si in loc de bucurie apar certuri, chiar despartiri. Ele au mai degraba pretexte decat motive si sunt ceva impusiv. Si totusi, nemultumiri mai vechi pot aparea cu aceste ocazii si nu sunt rare starile foarte intense sau discutiile foarte aprinse, pornind de la un dar, de la o amintire legata de Craciun. Pentru ca sarbatorile ne fac sa ne gandim la foarte multe lucruri din trecut si deschid parca o poarta in timp, intre copilaria cea mai timpurie, rude indepartate, unele dintre ele care nu mai sunt in viata, amintiri de tot felul. Dorinte si dezamagiri, planuri si sperante.
Si pentru ca am facut o calatorie printre sarbatorile din toti anii, sa ne amintim cei care suntem parinti si sa ne imaginam pentru cei ce nu sunt, cum este primul Craciun impreuna cu copilul. Fie ca are doar cateva zile sau cateva luni, fie ca nu s-a nascut inca dar de-acolo din burtica il simtim impreuna cu noi, tinem seama de el in tot ce facem.
Mai toti adultii sunt niste copii cand vine Craciunul astfel incat sarbatorile de iarna impreuna cu copiii sunt incomparabil mai frumoase si mai pline de bucurie decat fara copii. Ei asteapta cu nerabdare pe Mos Craciun, chiuie sau raman muti de emotie, canta si danseaza, intreaba si povestesc, desfac cadouri, mananca ciocolata si bomboane si, mai ales, se bucura din tot sufletul. Ne bucuram si noi odata cu ei si deseori ne dau lacrimile cand ii vedem la serbare sau ii auzim cantand, cand le vedem surpriza in ochi si zambetul de fericire.
Psiholog Anca Pietraru
Ii puteti adresa intrebari autorului AICI
Posteaza comentariu