Ingrijorare

In primul rand starea de ingrijorare ne vorbeste despre o temere, despre ceva neplacut, daunator, periculos, pe care vrem sa-l evitam. Poate fi vorba despre ce se intampla cu copilul la gradinita, despre cauzele plansului sau cand este bebelus, lucruri pe care mama nu le stie dar o preocupa. Poate fi vorba despre un comportament foarte nociv, cum ar fi consumul drogurilor, tigarilor, alcoolului, despre furt, anturaje proaste, violenta.

Apoi ne gandim la o preocupare si un interes deosebite ale persoanei preocupate. Ea se gandeste, se intreaba, se indoieste, simte ca ceva nu este in regula. Nu in ultimul rand putem vedea relatia dintre persoana ingrijorata si cea pentru care se ingrijoreaza. Este o relatie profunda, adanca, plina de sperante, dorinte, temeri. Nu ne ingrijoram de soarta cuiva care nu ne intereseaza catusi de putin, care ne este indiferent.

Asadar auzim mame ingrijorate de ceva legat de copilul lor. Uneori le consideram excesiv de sperioase, anxioase, prea grijulii, hiperprotectoare. Cu toate acestea, ele au capacitatea de a simti inainte de a vedea in mod real, de a percepe. Uneori exista o anumita exagerare care este expresia temerii  sau a neputintei pe care ele o simt.
 

• "Ce facem cand suntem ingijorati?"
• "Ce anume ne ingrijoreaza?"
• "Ce ne poate ajuta intr-o astfel de stare?"

Iata intrebari la care va invit sa va ganditi. Asta pentru ca atunci cand vorbim despre ingrijorare aducem in discutie cel putin doua persoane, relatia lor, istoria lor, anumite evenimente, temeri, dorinte mai mult sau mai putin constiente.

Uneori auzim fraze de genul: "Sunt ingrijorat desi imi dau seama ca n-ar trebui sa fiu". Asta inseamna ca starea afectiva difera de ceea ce gandim. Mintea noastra "spune" ceva iar simtirea "spune" altceva. Ele sunt uneori la polul opus. Atunci apare un conflict pe care este dificil sa-l gestionam. Ne este greu sa spunem ce simtim si chiar greu sa recunoastem ca simtim asa. Incercam sa ne "luptam" cu trairile noastre, sa le contrazicem si nicidecum sa cautam sa descoperim de unde provin.
 
Daca ne referim la ingrijorare, asta ar insemna cam asa: "Simt ca ceva nu e tocmai in regula. Ma tem sa nu se intample ceva rau, sa nu fie vorba despre ceva periculos. Cu toate acestea nu am niciun motiv rational, niciun argument pentru ceea ce simt, uneori nimic nu vine sa-mi confirme simtirea sau pre-simtirea."

In aceste cazuri, majoritatea celor ce aud ingrijoarea cauta sa linisteasca persoana si totusi ne gandim ca ea nu este ingrijorata "degeaba". Astfel incat poate mai bine ar fi sa ne aplecam putin peste ceea ce simte, sa aflam ce oare o face sa simta respectivul lucru si cum altfel se poate exprima el.

Psiholog Anca Pietraru

Ii puteti adresa intrebari autorului AICI