Pentru majoritatea femeilor, aceste stari sunt moderate si trec de la sine. Dar intre 10 si 20% dintre femei dezvolta o forma mai accentuata a acestei probleme, in aceasta situatie fiind vorba despre depresia postnatala sau postpartum.
Specialistii au impartit starile postnatale pe care le poate experimenta o femeie in trei categorii principale, care difera in functie de gravitatea problemei. In cele mai multe cazuri, schimbarile majore in viata unei persoane, fie ca este femeie sau barbat, declanseaza usoare stari de axietate. In ceea ce priveste nasterea unui copil, fluctuatiile hormonale vin sa accentueze schimbarea evidenta pe care o produce aparitia unui copil in viata unei femei si a unui cuplu.
1. Starile emotionale negative sau "baby blues"
"Din punct de vedere psihologic, aparitia acestei stari este momentul in care femeia realizeaza pasul facut, avand ragazul sa se uite in jur si sa vada ca viata ei s-a schimbat, ca bebelusul care era pana nu demult 'ascuns' in burtica, isi face mereu simtita prezenta si nevoile", declara psihoterapeutul Anca Munteanu.
- Aceasta stare apare la 3-5 zile dupa nastere si poate dura de la cateva zile pana la doua saptamani.
- Printre simptome se numara sensibilitate, tristete, episoade frecvente de plans, insomnii.
- Pentru ca este o stare trecatoare, aceasta nu este considerata o problema de sanatate.
- "Baby blues", asa cum a fost numita aceasta stare de medicii americani, nu interfereaza cu capacitatea mamei de a-si ingriji adecvat copilul.
2. Depresia postnatala
"Depresia postnatala nu dispare de la sine. Este o forma mai serioasa de depresie dominata de sentimente de vinovatie, senzatia mamei ca este incapabila sa se ocupe in mod corespunzator de bebelus, tristete, cosmaruri si pierderea interesului. Uneori, femeia traieste o senzatie acuta de vid, dorinta sexuala se reduce considerabil si pot aparea chiar crize de panica", declara psihoterapeutul Anca Munteanu.
- Depresia postnatala apare la aproximativ 10 - 20% dintre femei, de obicei la cateva luni dupa nastere.
- Printre simptome se numara oboseala, tristete accentuata, incapacitatea de a se bucura de momentele placute, insomnii, neincredere in capacitatea de a ingriji copilul, plans frecvent, ganduri sinucigase.
- Daca suferi de depresie postnatala, este posibil sa iti faci griji cu privire la sanatatea si starea de bine a copilului tau. Poti avea ganduri negative referitoare la copil si te temi ca ai putea sa ii faci rau, iar apoi te simti vinovata din cauza acestor sentimente.
- Depresia postnatala afecteaza capacitatea unei mame de a avea grija de copilul sau.
- Factorii de risc in aparitia acestei probleme sunt existenta depresiilor majore in trecut, lipsa suportului emotional si social
Un studiu realizat in Statele Unite a demonstrat legatura dintre concentratiile de hormoni din timpul sarcinii si aparitia depresiei postnatale. Masurand nivelul hormonilor, specialistii pot stabili care sunt riscurile unei femei de a dezvolta depresie postnatala.
In studiu au fost implicate 100 de femei carora li s-a masurat nivelul hormonului pCRH, in saptamana 25 de sarcina. Pe baza hormonilor, cercetatorii au putut depista trei sferturi dintre femeile care au suferit ulterior din cauza depresiei postpartum.
3. Psihoza postpartum
"Forma cea mai grava dar si cea mai rara este psihoza postpartum, care se face simtita in primele doua saptamani dupa nastere. Este o stare patologica severa in care femeia pierde contactul cu realitatea. Pot aparea idei delirante, hiperactivitate extrema, inchidere in sine, ambivalenta fata de copil sau chiar idei de suicid sau infanticid", aflam de la psihoterapeutul Anca Munteanu.
Psihoza postpartum este asociata cu alte tipuri de psihoze sau tulburare bipolara.
Ce poti face?
In primul rand, trebuie sa contientizezi ca sarcina si nasterea produc modificari importante atat la nivel fizic, cat si la nivel psihic, prin influenta schimbarilor hormonale, iar ceea ce simti este o consecinta a acestor schimbari. Impartaseste-le celor din jur sentimentele tale, vorbeste cu cei apropiati despre asta, fie ca este vorba de sot, mama, prietena etc.
Explica-le ce stii despre depresia postnatala, despre faptul ca este posibil sa fii afectata si roaga-i sa te sustina, ajutandu-te cat mai mult in ingrijirea copilului si dapasirea acestor stari.
Vizita la psiholog este obligatorie, depresia postnatala fiind tratata prin medicatie si psihoterapie!
Gasesti mai jos cateva marturii ale unor femei care trec prin aceasta problema:
"In primele doua luni nu am avut nimic, am avut-o pe mama langa mine. In a treia luna a fost totul ok, dar incepand cu a patra luna, am simtit cum cerul se lasa usor, usor peste mine si ma preseaza din ce in ce mai tare.
Simteam ca ma sufoc, am incercat sa "evadez" macar zece minute cu o baie relaxanta, bebe fiind cu tatal lui intre timp. Dar pentru ca incepea sa planga, sotul mi-a reprosat de ce nu stau langa el. Apoi am incercat sa merg la cumparaturi, dar cand ma intorceam ma simteam mai rau, imi era sila de ceea ce tocmai facusem (cum am putut pierde timpul in atatea magazine?). Imi era somn permanent, simteam ca nu sunt odihnita, eram mereu, mereu obosita.
Atata oboseala, atata singuratate. Pe el nu il mai suportam. De apropiere fizica nici nu mai spun... Simt ca nu mai am aer, ma sufoc. Am perioade cand nu-l mai suport nici pe bebe si asta ma sperie pentru ca este lumina ochilor mei... Sper sa pot trece si peste asta. Cu cine sa vorbesc? Cu nimeni.. doar cu gandurile mele... ATAT", declara o mamica intr-un comentariu postat pe Eva.ro.
"Sunt mamica unei fetite de o luna si o saptamana, o fetita pe care am asteptat-o cu mult drag si grija. La aproximativ 2-3 saptamani dupa ce am nascut am inceput sa ma simt instrainata, singura, desi ma bucur de sprijinul sotului si al familiei. Ma ocup de copil cat pot de bine, ma straduiesc sa o ingrijesc, uneori ma simt apropiata de ea, alteori ma cuprinde o teama subita, mi-e frica de ceva, am senzatia ca pot sa-i fac rau copilului sau ca nu pot fi o mama buna. O iubesc nespus si nu as vrea ca starile mele sufletesti sa o afecteze. Am stat si mult timp in casa si parca sunt rupta de lume si de realitate. Mi-as dori sa fiu mai apropiata de ea... sau cel putin sa nu mai simt dorul acesta inexplicabil... nostalgia dupa ceva care este chiar langa mine", spune Mari, o alta proaspata mamica.
Comentarii (2)
Eu am trecut prin starea asta si se poate. Nu bebele iti creeaza starea asta ci faptul ca e ceva nou, o schimbare majora si ceva care te da peste cap din toate punctele de vedere. Nu am putut trece singura pesta sta și am inceput sa citesc niste articole interesante de pe site-ul depresiv.ro apoi am apelat la ajutorul medicului psihiatru pentru ca voiam sa scap de asta cat mai repede si sa ma bucur de ingeras. Am trecut repede pesta si imi iubesc copilul ca pe ochii din cap. Sper sa nu mai trec vreodata prin asta!
Am auzit de astfel de traume, insa nu pot intelege....nici nu sper sa ajung vreodata sa inteleg. Tosusi, cum e posibil ca bebele pe care l-ai asteptat atata, ca aceasta minune din viata ta sa iti creeze aceasta stare? Explicatiile de mai sus sunt destul de concludente, insa mi se pare aiurea. Repet: sper sa nu am parte de asemenea dezechilibru mintal dupa nasterea bebelui meu...
Posteaza comentariu