© Copyright:
Depresia la pubertate si adolescenta
Incercam sa ne apropiem astazi de acele manifestari si stari ale copilului mare, peste 10 ani, care adesea ne dau de gandit. Parintii spun aceste lucruri in diferite forme : " Nu are chef de nimic ", " Nimic nu-i mai place ", " Nu are prieteni ", " Nu iese din casa ", " Nu face mai nimic ".
Toate acestea sunt forme ale unor stari depresive in care intr-adevar, asa cum bine exprima parintii lipseste cheful, placerea de a face lucruri noi si uneori chiar si pe cele necesare, lipsesc activitatile extrascolare, prietenii, entuziasmul varstei. De multe ori sub rezultatele din ce in ce mai slabe la scoala, absenta de la ore descoperim tot o astfel de stare.
Desi parintii ne spun ca asigura copilului tot ce are nevoie, profesorii ne spun ca din punct de vedere intelectual copilul face fata, totusi lucrurile merg prost. Copilul nu este interesat de scoala, de nimic altceva, nu se poate mobiliza, ii este totuna daca merge la scoala sau lipseste, relatii cu colegii devin tot mai reci, nu se implica in activitati sportive, artistice, culturale.
Atunci cand vorbim cu copilul, pe langa dificultatile in exprimarea sentimentelor si lentoarea adiacenta starilor depresive, aflam ca se simte inferior, nefericit, ca nu se considera capabil de nimic, ca toate ii ies pe dos.
Adesea acesti copii au trecut prin evenimente neplacute, conflicte familiale, divortul sau separarea parintilor, boli ale membrilor familiei, mutari frecvente, schimbarea scolii, decesul cuiva apropiat, atitudine prea rigida din partea parintilor etc. La momentul respectiv, nu a existat niciun semn de suferinta psihica si parintii nu fac legatura cu un eveniment suficient de indepartat.
Alta sursa a acestor stari este modificarea corporala, aparitia caracterelor sexuale secundare. Unii dintre ei au tendinta de a-si ascunde corpul, sanii sub haine foarte largi, altii se considera disproportionati, prea grasi, urati. Este o etapa cu multe trasformari si copilul are nevoie de o sustinere afectiva importanta din partea anturajului. Este perioada cand se construieste identitatea de sine, cand se castiga increderea in fortele proprii, cand relatiile cu ceilalti sunt foarte importante.
De fapt, aceste stari depresive sunt adesea mascate sub comportamente opuse, cum ar fi tendinta de a iesi in evidenta, manifestari violente sau menite sa atraga atentia cu orice pret sau refugiul in activitati adictive: fumat, alcool, dependenta de calculator, droguri. Uneori ele alterneaza cu plans, tristete, izbucniri de furie, reactii bruste sau nejustificate.
In toate cazurile, copilul cere explicit sau implicit un ajutor de la cei din jur. Uneori nu poate face asta in cuvinte desi este destul de mare. Fie pentru ca ii este jena, fie pentru ca nu-i este clar ce simte, fie pentru ca se teme sa produca o impresie proasta. Unii dintre ei chiar refuza vehement ajutorul, sustinand ca " n-au nimic ! ". Un ajutor de specialitate este necesar atunci cand parintii dupa ce si-au dat seama ca exista o problema, nu reusesc sa discute cu copilul sau starea lui se agraveaza.
Psiholog Anca Pietraru
Puteti discuta cu autorul AICI
Comentarii (6)
mda si eu simt exact ceea ce simte dulcikaroxanika.... ma cert mereu cu mama(urla zi si noapte) si lucrul asta ma determina sa ma gandesc tot mai mult la sinucidere...desi stiu k nu este o metoda pentru a scapa de probleme.Parintii mei sunt divortati, nu mi-am mai vazut tatal de cand aveam...6 ani.si nu am nicio prietena care sa ma poata ajuta...:-<...e aiurea sa nu poti conta pe mama ta, cea care ti-a dat viata....:(...uneori simti k pana si Dumnezeu te'a uitat...
si eu am nevoie de un sfat,am aproape 15ani,am stari sufletesti schimbatoare.ba sunt optimista,ba pesimista,nu imi prea place sa ies pentru ca oricum nu sunt bagata in seama,nu am doar o prietena care ma intelege dar nu ma poate ajuta.Ceea ce vreau eu e sa am prieteni,sa ma bucur de tot ce mi-a dat Dumnezeu,vreau sa fiu fericita.Inainte nu eram deloc asa,toate astea mi s-au intamplat din cauza unei schimbari de look.Baietii nu erau o problema pentru mine,dar acum majoritatea din ei imi reproseaza ca sunt urata,ca ii las pe toti sa isi bata joc de mine.Va rog sjutati-ma nu mai suport.dulcikaroxanika
Fata mea are aproape 15 ani.Este o fire retrasa,nu prea este bagata in seama de colegi,are putini prieteni,incerc sa comunic cu ea dar nu prea reusesc.Mai multi prieteni avea cand era mica.Sta in casa,se plictiseste incerc sa o mai inveselesc,dar as dori un sfat.Va rog mult.yo_ale_roxy2008
Am un baietel de 14 ani care are tendinta de a iesi in evidenta are manifestari violente si menite sa atraga atentia cu orice pret si refugiu in activitati adictive: dependenta de calculator. Uneori ele alterneaza cu plans, tristete, izbucniri de furie, reactii bruste sau nejustificate. Un sfat din partea unor parinti care au trecut prin asa ceva mi-ar fi de mare ajutor. Va multumesc. misrodica@yahoo.co.uk
ce ati publicat pe site e foarte adevarat legat de depresie...astfel de simtome am si eu si nu stiu cum sa scap de ele. am ajuns sa nu pot dormii noaptea. mie ziua mi-e somn. plang foarte des. ma consum din orice. ma enervez din orice. nimic nu imi convine, nimic nu imi place. va rog mult ajutati-ma. astept un e-mail din partea voastra. adresa mea de e-mail este lidia91marina@hotmail.it
salut!...am un preten kre are a avut o problema ku fetele si de atunki se simte singur,lipsit de viatza.nu are chef de nimic,nu vrea sa fac nimic,si eu sunt singura persoana careia ii spune....si niciodat nu arata aceasta stare....as dori un sfat ca sa imi pot ajuta prietenul....sa nul mai vad trist :)multumesc
Posteaza comentariu