Cum se manifesta alergiile la copil?

Alergia - reactie de hipersensibilitate

De fapt, alergia este o reactie de hipersensibilitate a organismului la contactul cu anumite substante alergene care in mod normal sunt inofensive (anumite fructe, polen, praf, par de animale, lapte, peste, ciocolata sau anumite medicamente, substante de uz casnic, bacterii, venin etc). Substantele care produc alergii sunt numeroase si adesea copilul este alergic la mai multe. Ele sunt depistate odata cu prima reactie alergica si diagnosticate, iar in fuctie de tipul alergiei si de gravitatea reactiei organismului, se prescrie un tratament si evitarea stricta a substantei-cauza. Aceasta evitare este uneori facila (la substantele rare) sau deosebit de dificila (la substante foarte comune, la alimente).   


Prin ce simptome se manifesta?

In privinta simptomelor, cele mai frecvente alergii se produc la nivelul pielii, mucoaselor si cailor respiratorii. Ca manifestare acuta poate apare tusea, stranutul, urticaria, criza de astm, edemul, eczema, dificultati de respiratie, tumefiere a unor zone, mancarime puternica, invinetire, dureri de burta, greata, voma, dureri de cap, modificare a pulsului, lacrimare, raguseala, diaree. In cazul sesizarii oricareia dintre aceste manifestari la copil este necesar ajutorul medical pentru a diagnostica si a da atat primul ajutor, cat si tratamentul ulterior, modalitatile de prevenire pe viitor a acestor reactii.


Alergia din punct de vedere psihologic

Reactia alergica poate, in functie de gravitatea ei, de varsta copilului sau de locul producerii, sa declanseze panica celor din jur, sa-l sperie pe copil sau sa duca la atitudini neadecvate. In general, alergiile conduc la interdictii pentru copil in privinta substantelor alergene. Ei nu vor avea voie sa manance si nici macar sa guste sau se apropie de anumite fructe, flori, locuri in care exista riscuri etc.

Din punct de vedere psihologic ne putem referi la cum simte copilul boala sa, interdictiile si frustrarile care deriva din ea, grija si vigilenta parintilor resimtita adesea ca rautate, cum simt parintii si ce atitudini adopta fata de copil, cum incearca sa previna situatiile riscante, despre relatia parinte-copil, modul in care ei comunica, cum suna interdictiile, explicatiile, recompensele si pedepsele (daca ele exista), impactul asupra autonomiei copilului, eventualele situatii traumatice legate de incidente, spitalizari, crize, tratamente incisive etc.

Copilul alergic poate deveni retras, inhibat de atatea interdictii, lipsit de initiativa, neindraznind sa spuna ce simte, ce-si doreste, ce are pofta de frica sa nu i se raspunda cu "nu ai voie". In plus, el este depasit din punct de vedere afectiv de necesitatea de a refuza alimente pe care si le doreste doar pentru ca "ii pot face rau" sau "poate pati ceva". Unii dintre copii nu au un feed-back in acest sens si este imposibil sa-si imagineze in vreun fel acest "rau" pe care il pot suferi gustand capsuni, ciocolata sau alergand printre flori. Tocmai datorita faptului ca aceste substante alergice sunt in mod normal inofensive, este greu de comunicat copilului pericolul pe care il prezinta. Putem considera ca pentru cei care nu-si amintesc mancarimea, disconfortul, starea de rau, eruptia sau alte manifestari prezente intr-o reactie alergica, alergia este un "bau-bau". Copiii invata sa spuna ca nu au voie, sa refuze ce isi doresc dar nu reusesc sa inteleaga si nici sa-si asume respectiva frustrare. Ei traiesc un conflict din care neori incearca sa scape, sfidand interdictia.

De-a lungul timpului, cecetarile au arata si o cauza psiho-somatica in cazul alergiile, punandu-se in evidenta anumite situatii care sporesc vulnerabilitatea copilului la alergii. Scaderea imunitatii se petrece ca urmare a multor suferinte psihice si ca atare si riscul de alergie creste atunci cand copilul sau adolescentul sufera. De aceea, in situatii stresante, dificile din punct de vedere psihologic, incidenta alergiile este mult mai mare. Sigur ca unii parinti au sesizat singuri aceste legaturi si incearca sa-l fereasca pe cel mic de astfel de situatii dificile pentru el. Cu toate acestea, potentialul traumatic al unei situatii pentru copil nu este intotdeauna usor de sesizat pentru adulti. Sunt parinti care spun ca nu s-a intamplat nimic deosebit dar pentru copil lucrurile stau cu totul altfel. Mutarile, schimbarile, nasterea unui frate, absenta intamplatoare a unui parinte, anumite vorbe, actiuni, lucurile pe care copilul nu le intelege, pe care nu le poate exprima in cuvinte sunt traumatice psihic fara ca dinafara sa poata fi apreciate asa.