Cum ne raportam la reguli?

Fiecare din noi a intrat inca din copilarie in relatie cu regulile. Ce ne amintim despre regulile de cand eram mici? Cum am reusit sa le respectam? Ce am simtit fata de ele? Poate revolta, enervare, frustrare, neputinta... Asa simtim si acum cand ne inalnim cu o interdictie, cand ceva ne este impus, cand nu ni se pare corect sau justificat, cand ne impiedica in realizarea unei dorinte.
Mai toti adultii, fie ei parinti, bunici sau profesori se intreaba cum sa-i determine pe copii sa respecte regulile. Oare daca ar intoarce oglinda si ar analiza putin modul in care ei insisi respecta regulile, ce ar afla? Asta pentru ca multi oameni considera ca ceilalti trebuie sa respecte regulile si nu ei insisi sau ca regulile sunt altele.


Regula, ca metoda de dominare

Prezentarea regulii ca o metoda de dominare duce la tendinta permanenta de a le incalca. Copiii care raman cu impresia ca regulile sunt impuse de cei mari pentru ca ei sunt mai puternici, spera sa creasca mai repede si sa se razbune sau sa fie ei cei care ii forteaza pe ceilalti sa respecte reguli.
In acest mod, regula sau interdictia este vazuta ca ceva sadic si daunator, iar respectarea ei ca pe o obedienta, neputinta sau inferioritate ba chiar ca pe prostie sau binecunoscutul "a fi fraier".


Cine respecta regulile?

Auzim de la multi adolescenti si adulti ca numai fraierii respecta regulile, indiferent daca este vorba despre regulile de circulatie sau despre cele de la scoala. Asta inseamna ca lor regulile le-au fost transmise incarcate de anxietate si de tensiune, prezentate ca ceva rau, daunator, inutil. Nici ei la randul lor nu vor putea transmite reguli si limite copiilor lor.
Ce sens poate avea sa-i spui unui copil ca nu are voie ceva despre care nici tu nu crezi?

In acelasi context putem vorbi despre indatoririle de la scoala sau despre necesitatea unui sport sau alte lucruri de care parintii incearca sa-i convinga pe copii dar nu reusesc. Mame care le spun copiilor cat de folositor este cititul sau pastrarea ordinii, tati care le spun cat de buna este miscarea in aer liber dar ei insisi stau continuu la televizor. Este adevarat ca cei mici si chiar copiii mari si adolescentii fac ce vad si nu ce li se spune ca este bine. Tendinta fireasca de a imita, in special modelele parentale este mai puternica decat acceptarea si punerea in aplicare a sfaturilor.



Puterea exemplului

In foarte multe situatii, putem discuta despre respectarea sau incalcarea regulilor. Traversarea cu copilul printre masini si nu pe trecerea de pietoni, aruncarea gunoaielor pe strada, privitul la televizor, mancaruri considerate daunatoare. Copiii nu vor respecta reguli pe care adultii din jurul lor le incalca. De ce? Prima explicatie care ne vine in minte se leaga de ceea ce numim "puterea exemplului" pentru care sigur nu ne simtim pregatiti. Dar de fapt este vorba despre altceva si anume despre capacitatea adultilor de a accepta si respecta regulile si propriile lor tendinte opozitioniste, ramase nerezolvate.


Asadar problema pe care o avem de rezolvat in interiorul nostru este: Cum ne raportam la reguli? Ce facem cu interdictiile? Unde sunt propriile noastre limite si ce consideram necesar, util si structurant pentru cresterea, dezvoltarea si evolutia copiilor nostri.
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod