Copilul meu este gelos

Unii copii dezvolta un atasament fata de parintii lor care iese de la inceput in evidenta. Isi doresc toata atentia ta, atunci cand sunt in preajma trebuie sa te ocupi doar de ei, altfel devin suparati, gelosi, uneori chiar agresivi sau fac boacane care te pun in situatii cat se poate de neplacute.
Te simti bine pentru ca te iubesc asa de mult, dar lasand la o parte faptul ca te flateaza atata dragoste, pe copii nu prea ii ajuta sa inceapa sa se dezvolte astfel inca din copilarie. Caci scopul unui parinte nu este cel de a fi cea mai iubita persoana din lume, ci de a avea un copil care sa aiba toate sansele sa devina un adult armonios in interior, cu o stima de sine ridicata, capabil sa se bucure de viata si de ceilalti oameni. De aceea, ajuta sa privim mai de aproape de unde vine acest comportament, daca el a aparut deja si cum putem sa il ajustam astfel incat sa ne ajutam copilul sa depaseasca cu succes aceasta etapa.


Pe cine iubesti mai mult?

Relatia voastra e speciala. Unii parinti, mai ales cei care si-au dorit mult un copil si nu au avut toata afectiunea de care au simtit nevoia in copilarie, ajung sa intre in competitie unul cu celalalt pentru dragostea copilului lor.
Si apar concursurile de genul "pe cine iubesti mai mult", sau "cine este cea mai importanta persoana din viata ta". Copiii pot fi suficient de destepti pentru a specula slabiciunea parintilor si multi dintre ei devin foarte buni diplomati in negocierile familiei. Unii insa se lipesc de un parinte, de cel care le ofera mai multa siguranta si protectie si isi lasa asupra lui toata "greutatea" existentiala. In aceasta situatie e important ca parintele preferat sa isi dea seama de greseala pe care o face si de faptul ca foloseste copilul pentru a arata ca este mai apreciat in familie. Apoi, alaturi de celalalt parinte, sa ii construiasca copilului o atmosfera securizanta, nebazata pe favoritisme emotionale, in care fiecare este la fel de important ca celalalt.

Insecuritatea. Unii copii incep sa invete ca nu sunt in siguranta decat in prezenta sau in bratele unuia dintre parinti.
Nu fac compromisuri si lupta pentru asta. Sunt cu adevarat determinati, pentru ca ei chiar cred ca dincolo de bratele parintilor este o lume nesigura si ostila, in care orice se poate intampla. In acest caz, copilul trebuie securizat, dandu-i-se incredere atat in el, cat si in lumea din care face parte. Unele mame considera ca sunt parinti buni daca pun mereu raul in fata si dezvolta o capacitate extraordinara de a vedea mereu pericolele si lucrurile rele care s-ar putea intampla copilului. Insa ca parinte este necesar sa invatam ca nu putem controla viata copilului nostrum si mai ales ca, oricat de mult ne-am dori, nu putem sa il protejam de orice si la nesfarsit. Si cu cat mai repede ii dam incredere in el, cu atat mai repede isi va dezvolta capacitatile necesare pentru a se proteja singur.

Posesivitatea. Unii copii invata, prin modelele familiale, ca dragostea inseamna posesie si ca a iubi inseamna a dobandi.
Acest lucru ii va face oricum sa sufere foarte mult ca si adulti, dar depinde de noi sa ii ajutam acum, cand este mult mai simplu sa facem asta. Daca copilul crede ca il iubesti doar daca ii stai mereu la dispozitie, arata-i ca iubirea inseamna altceva si invata sa iubeasca si sa fie iubit cu respect fata de cealalta persoana si cu incredere in sine insusi. Nu reactiona instant la santajul sau emotional. Chiar daca la inceput iti va fi mai greu, stii ca o faci pentru el si in cele din urma tuturor le va fi bine.

Neputinta de a relationa adecvat in mediul din care face parte. Unii copii nu sunt obisnuiti de mici cu prezenta altor oameni. Nu au relationat suficient si atunci se simt speriati si nesiguri cand sunt intr-un mediu strain. In mod automat, se intorc catre parinte, alaturi de care se afla cel mai adesea, pentru a gasi la el siguranta de care au nevoie, caci el e singurul pe care il stiu si cu care pot sa relationeze.
In acest caz, parintele, odata ce constientizeaza comportamentul copilului, il poate ajuta sa invete sa se integreze in diferiti pasi, putand incepe prin a primi in vizita persoane, prin a-l incuraja sa raspunda la intrebari, sa se joace cu oameni pe care i-a cunoscut de curand. Odata ce copilul incepe sa dobandeasca instrumente de comunicare si de relationare, el va capata si incredere in sine si se va deschide catre ceilalti.
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod