Agresivitatea este o trasatura a tuturor fiintelor vii. Deci, fiecare dintre noi o avem si ea ne este necesara pentru a supravietui. Incercand sa va imaginati o persoana total neagresiva fata de nimic, va veti da seama imediat. Cu totii lupta, atacam, ne aparam, distrugem, infrangem. Nu ne propunem aici sa discutam despre aceasta parte legata de supravietuire cid oar sa distingem ceea ce este firesc si folositor in agresivitate de ceea ce este daunator si anormal.
Sigur ca exista manifestari pozitive ale agresivitati, cum sunt concurenta, intrecerea, competitia, ambitia, lupta, sportul si altele. Fiecare are nevoie sa gaseasca asemenea manifestari pentru a "folosi" agresivitatea care se cere descarcata. Pe de alta parte, aceste manifestari pozitive trebuie gasite sau invatate. De aceea, parintii opteaza pentru ca micutul lor sa faca un sport.
In cu totul alta situatie se afla violenta. Ea are un caracter impulsiv si distructiv si are un obiect tinta. Este vorba despre o manifestare care apare ca urgenta, de ne-amanat, ce trebuie sa se intampla aici si acum. Subiectul nu o poate controla, nu o poate amana cel mai adesea. Datorita urgentei sale, uneori tinta care este vizata este schimbata cu o alta care se afla la indemana. Chiar daca ostilitatea este indreptata impotriva unei persoane sau situatii, persoana exercita violenta asupra alteia doar pentru ca aceea a fost in momentul respective acolo.
Cunoastem cu totii aceste evenimente cand victima violentei nu are nicio vina si nicio legatura cu motivele pentru care este agresata fizic sau verbal. Multi copii, femei, batrani, bolnavi, elevi devin astfel victime. Ei nu sunt obiectul tinta cid oar un substitute al lui, lesne de agresat sau aflat la indemana.
In categoria manifestarilor violente se inscriu toate tipurile de jigniri, injuraturi, lovituri, amenintari si altele care produc atingere fizica sau psihica celor din jur. Violenta nu este neaparat constienta sau voita, putand vedea cu usurinta oameni care nu stiu ce fac in momentul respective, care fac "din greseala" sau care nu estimeaza consecintele actiunilor lor.
Sinuciderea intra si ea in cadrul manifestarilor extreme de violente indreptate impotriva propriei persoane. Alaturi de ea se afla conduitele de risc, automutilarea si chiar manifestari mai greu de observat cum ar fi neglijarea propriei sanatati, infometarea, piercingul si alte lezari ale propriului corp.
Violenta este asadar ceva a carei explicatie ne scapa cel mai adesea. Cum ajung unii oameni la manifestari extreme de violenta? Cum reusesc altii sa nu se manifeste asa? Cum putem sa ne ferim copiii de violenta? Cum ii putem ajuta sa nu devina ei insisi violenti? Asta pentru ca am vazut cu totii ca manifestarile violente sunt contagioase, ca violenta "se ia" sau "se invata", ca cei mici imita violenta din jurul lor atat verbal cat si fizic.
Unii dintre cei care au trait langa persoane violente, acre au fost victime ale violentei si care detesta aceste manifestari se plang ca ajung ei insisi sa le aiba. Cum se intampla acest lucru? Cum putem sa reducem amploarea sau intensitatea acestor manifestari? Iata intrebari la care va astept sa raspundeti.
Psiholog Anca Pietraru
Ii puteti adresa intrebari autorului AICI
Comentarii (1)
Da , explicatiile sunt veridice. Am copilarit intr-un mediu agresiv ( parintii mei au avut mari probleme , insultele , violenta erau la ele acasa). Nu neg ca am avut tendinta de a copia acest comportament , dar in timp m-am educat si situatia este alta. In schimb, mama , acum la 71 de ani , manifesta o stare de agresivitate verbala greu de suportat de catre cei din jur. Are o dorinta de razbunare pe ceea ce crede ea ca i s-a intamplat in tinerete si ii culpabilizeaza pe toti. Arunca cu vorbe fara cenzura , se autovictimizeaza si refuza orice ajutor medical. Ce se poate face in acest caz ?
Posteaza comentariu