Daca nu strangi jucariile, nu ma mai joc cu tine!

"Cum sa reactionez cand o aud pe prietena fiicei mele spunindu-i acesteia ca daca nu strange singura jucariile cu care s-au jucat impreuna nu se mai joaca cu ea?", intreaba nedumerita mama unei fetite de patru ani.
Ce facem daca ne aflam in aceasta postura: ii explicam copilului nostru ca nu este corect sa stranga singur jucariile sau incercam sa determinam cealalta fetita sa nu mai ameninte sau sa conditioneze prietenia?

Dupa articolul intitulat “Primii prieteni ai copilului”, o mamica a postat un comentariu in care descrie pe scurt o situatie care se refera la fetita ei de 4 ani si la interactiunea cu o prietena de-a ei. Din putinele ei cuvinte reies cateva aspecte.


Atitudinea rautacioasa si conditionarea prieteniei

Atitudinea “rautacioasa” a fetitei care isi conditioneaza prietena (daca nu ... atunci ...). Conditioneaza de fapt jucatul impreuna, adica ruperea legaturii lor. Sa nu uitam ca remarci precum “nu ma mai joc cu tine”, “nu mai sunt prietena ta”, “nu mai vorbesc cu tine” sunt frecvente pentru copii, iar la adulti le intalnim in forme similare: “nu mai vorbesc cu tine”, “nu mai avem ce discuta”, “nu vreau sa te mai vad”, “nu mai existi pentru mine”, “nu te mai iubesc”.
Uneori parintii le spun copiilor lor pentru a-i pedepsi sau a-i determina sa faca diferite lucruri. Copiii tind sa imite acest mod de a-si exprima supararea, nervozitatea, frustrarea si folosesc aceleasi expresii pe care le-au auzit ei insisi si care i-au ranit.

Mamica intuieste o componenta agresiva, violenta, amenintatoare a prietenei fetitei ei si intreaba cum sa reactioneze.
Amenintarea este intotdeauna foarte agresiva, adesea mai agresiva decat violenta fizica intre copii si ii afecteaza foarte mult. Copiii sunt indeosebi speriati de amenintari si nu de evenimente inspaimantatoare. Adultii ii ameninta si copiii se ameninta intre ei.

Mereu va exista in grupul de copii, in grupa de la gradinita sau in clasa de la scoala, un copil care va avea tendinta de a se impune prin forta, altul care va folosi seductia pentru a se face placut, altul care va fi cel mai retras, altul care are rolul de “tap ispasitor”. Ca in orice grup uman, si grupul de copii are aceste roluri si aceste legi nescrise pe care membrii le respecta.
Problema care apare este ca un parinte nu poate trece cu vederea o nedreptate sau o suferinta a copilului sau si intervine in dinamica grupului de copii incercand sa faca dreptate.


Ajut-o sa se exprime fara a influenta!

Solutia pe care eu o vad este de a-si ajuta fetita sa exprime ce simte, fara sa o influenteze. Poate ca fetita s-a simtit speriata de eventualitatea de a nu se mai juca cu cealalta sau poate s-a suparat si a refuzat-o pe aceasta sau poate se simte bine sa stranga jucariile si nu o resimte ca o exploatare. Dar este important sa exprime aceste lucurri si apoi sa gaseasca un mod de a gestiona astfel de situatii. Poate ar fi vrut sa-i spuna ceva fetitei si n-a avut curaj sau n-a vrut s-o supere sau poate alta data ea este cea care o pune sa stranga jucariile si este doar un schimb banal de servicii.
Nu putem intelege pentru ca uneori limbajul copiilor este diferit de cel al adultilor si ceea ce unora li se pare intolerabil, pentru ceilalti este banal, obisnuit.

Insa, adultii pot ajuta copiii, invatandu-i sa exprime ce simt. Toate acestea sunt insa posibile cu o conditie: adultii sa nu reactioneze ei insisi impulsiv asa cum ar fi putut face mamica daca si-ar fi luat nervoasa fetita de acolo sau ar fi certat-o sau pedepsit-o pe prietena ei. Ea insa a reusit sa se gandeasca la o reactie cat mai adecvata pentru fetita ei si poate asa a ajuns sa ne scrie.

Tu cum ai reactionat in situatii similare?
 

Comentarii (1)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • ADELINA pe 4 Iun 2009, 09:51
    COPILUL MEU, PRIETEN "DE REZERVA"

    Am trait o experienta similara cand un amic din parc, un baietel de 4 ani cu care fiul meu se mai juca uneori, l-a refuzat pe baiatul meu pentru a se juca cu un alt baiat, iar cand prietenul lui a plecat si nu mai avea cu cine se juca, a venit fuguta la fiul meu pentru a se juca impreuna. Furioasa pentru ca mai bine de o opra incercasem sa il potolesc pe al meu sa nu mai insiste in a cersi atentia celuilalt, mi-am luat copilul din parc si l-am dus acasa, interzicandu-i sa fie "fraier", desi el ma ruga sa il las sa se joaca, pentru ca nu e suparat pe prietenul lui. Dupa ce am citit articolul mi-am dat seama ca am gresit, insa situatiile de genul asta sunt foarte dese iar fiul meu este foarte moale cand vine vorba sa lase de la el. Nu vreau sa fie rautacios sau agresiv dar nici nu vreau sa il vad suferind pentru ca nu e bagat in seama decat atunci cand nu mai sunt copii in parc...

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod