Rolul tatalui in formarea copilului

Multe din comportamentele copiilor sunt un rezultat direct al modului in care copilul a fost educat. Multi nu acorda foarte mare importanta rolului de parinte sau il fac asa cum cred ei ca e mai bine, acest lucru avand uneori consecinte nefavorabile pentru copil. In continuare vom vedea cum influenteaza educatia primita de la tata dezvoltarea personalitatii copilului.
Tatal dominator - autoritatea lui este expresia personalitatii puternice, exigente, care stie sa se afirme si sa reuseasca si care se bucura de un prestigiu mare. Acest tip de tata nu accepta sa fie contrazis. El vrea sa fie ascultat, respectat, venerat. Sotia si copiii apar in ochii lui ca fiinte slabe care trebuie protejate si conduse de catre el. Tatal dominator genereaza doua tipuri de copii: copil timid si supus sau copil rebel si autoritar. Copilul timid nu intreprinde nimic pe cont propriu, asteptand intotdeauna directive din partea tatalui. Acest copil se maturizeaza foarte greu. Copiii acestui tata intampina dificultati in confruntarile cu viata reala, avand deseori esecuri in viata scolara, sociala sau profesionala.

Exista si situatii in care copilul nu accepta autoritatea paterna si se revolta impotriva unui astfel de tata.
De aceea au loc ciocniri violente care genereaza o ruptura in relatia tata-fiu. Copiii unor parinti prea autoritari isi critica familia putin, dar disciplina care le e impusa are consecinte traumatice, acest fapt putand fi prezentat in urmatorii termeni: supunerea fata de parinti este egala cu rebeliunea fata de ceilalti.

Tatal tiran - el este de asemenea un tata autoritar, dar evolutia sa este sinusodiala si deseori apare ca fiind de fapt timid. Autoritatea si agresivitatea unui astfel de tata sunt, de fapt, reactii in fata propriei slabiciuni. Tatal autoritar da nastere nervozitatii copilului sau. Copilul tatalui tiran este de cele mai multe ori fricos, nervos, are explozii agresive bruste si necontrolate. Relatia tata - copil sufera si in acest caz o ruptura, tatal fiind descoperit in cele din urma, iar imaginea lui in ochii copilului este una deteriorata care cu greu poate fi refacuta.


Tatal prieten - cauta sa formeze o relatie bazata pe stima si nu pe autoritate. Acest tip de tata are o mare slabiciune: el nu se comporta de fapt nici ca tata, dar nici ca prieten, ceea ce il aduce intr-o postura de nesinceritate. Tatal prieten este acuzat de copil ori de spionaj, ori de faptul ca vrea sa-si retraiasca tineretea prin intermediul copilului, ceea ce duce de asemenea la o relatie precara.

Tatal prieten are insa si o serie de avantaje; copilul, desi il critica, are si sentimente de tandrete si recunostinta fata de el. El poate sa discute liber cu copilul sau dar nu trebuie sa devina complicele lui in incalcarea regurilor de comportament. Daca tatal prieten intelege ca a fi aproape de copil nu inseamna a-i permite orice, atunci relatia are sanse reale de reusita.

Tatal bomboana - are raporturi afective armonioase si satisfacatoare pentru moment atat pentru copil, cat si pentru parinte.
Totusi copiii unor parinti gata sa le satisfaca oricand cea mai mica dorinta tind sa fie rasfatati si intotdeauna nesatisfacuti. Copiii vor fi capriciosi, fara vointa si foarte greu de multumit de catre oricine.

Tatal demisionar - se lasa pagubas, este absent, este plecat in calatorii, nu exercita un control asupra copiilor, iar atunci cand are treaba cere cu insistenta sa fie lasat in pace. Copiii unor astfel de parinti tind sa nu accepte regulile si cerintele sociale, nu se supun nici unui control - de aceea le va fi foarte greu sa se adapteze in societate. Totusi copiii prefera un tata autoritar decat un tata absent, care nu e niciodata cu ei sau langa ei.

Tatal este si ramane un personaj cu atat mai admirat, cu cat inspira o incredere de care ar trebui sa se arate demn si sa profite, datorita unor imprejurari impuse de viata cotidiana, mai putin apropiat de copil decat de mama.


Sentimentul de siguranta pe care il are copilul atunci cand este in preajma tatalui provine din impresia ca tatal domina lumea exterioara. El este cel care inspira copilului dorinta arzatoare de a deveni ca el. Oricarui copil ii lipseste tatal daca nu-l poate admira pe al sau.Lipsa tatalui genereaza disconfort insa ar trebui sa devenim mai constienti si de prezenta nefavorabila a tatalui care poate genera chiar trauma.

 

Comentarii (7)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • stephaniabeatrice pe 20 Nov 2006, 08:28
    tatal implicat

    eu cred ca ar trebui sa existe categoria tatal implicat,adica tatal care poate fi si bomboana si prieten dar si autoritar

    1
    0

  • camelia pe 3 Oct 2006, 23:58
    mai bine prieten

    cum sa fii respectat daca nu respecti?cum sa aiba incredere in tine daca nu ii acorzi incredere? atunci nu mai bine prieteni?

    1
    0

  • maryan pe 3 Iun 2006, 12:56
    parere

    cred ca cel mai bine este sa fi autoritac cu copilul pentru a nu o lua rasna , trebuie tinut din scurt

    0
    1

  • despina zdrenghea pe 1 Iun 2006, 09:49
    rolul tatalui

    astfel de aricole sunt f. binevenite; citind acest articol i l-am trimis si baiatului meu ,care acum e tata si-i prind bine sfaturile unui psiholog.

    1
    0

  • deea pe 31 Mai 2006, 13:39
    mmm

    Eu una am avut un tata handicapat.N-a stiut niciodata sa ma educe,nu ma ajutat niciodata sa imi fac temele si in loc sa ma ajute ca luam note mici el ma mai facea si de ras ca deh asa fata proasta are el.Da` timpu a crescut si m-am descurcat si fara ajutorul lui.Acum sunt pe cale sa-mi intregesc familia si o sa am grija sa-mi fie tratat copilu bine.Sa stie ce e aia mama si ce e aia tata.Un tata are un rol f important asupra copilului.Eu datorita lui ajunsesem o fire f pesimista.asa ca da-l drakului.M-am descurcat si fara el.

    0
    0

  • miha pe 29 Mai 2006, 12:02
    e greu uneori

    eu nu am mai stat cu tatal meu de la 10 ani,iar mama mi-a acordat libertatea de a decid singura ce e mai bine pentru mine!acest lucru ma facut responsabila d emica si tot odata ma maturizat!totusi mi_as fi dorit un tata care s ma apere cand ma bateam cu baietii sau cand plecam eleganta in oras,as vii avut nevoie de el in anumite momente ,dar nu si d autoritatea lui ,pentru ca sunt foarte calculata si stiu bine ce am nevoi si ce nu,numai c cum al 20 de ani vreau sa fiu copila aceeea rebela si protejata si nu mai am cum...

    0
    0

  • paula pe 2 Mar 2006, 17:39
    aveti mare dreptate

    in sfarsit am reusit sa-mi dau dreptate prin intermediul articolului care face referire le tipologia termenului de tata,avand in vedere ca toata viata am tanjit dupa un asemenea personaj,desi in mare parte a fostlanga mine(fizic vorbind).am 25 de ani si imi doresc sa pot comunica ,cu tatal meu...intotdeauna am dat vina pe mine pt faptul ca nu am putut socializa si pt faptul ca am fost/sunt urmarita in permanenta de fel si fel de temeri care nu-si au o baza solida.sunt perceputa de catre cei din jur drept o persoana dificila,negativista,egoista,fara a avea ceva bun de oferit. privesc copiii care nu au excelat in nici un domeniu al scurtei noastre existente,dar de care parintii lor sunt foarte mandri.pe tatal meu nu am putut sa-l inteleg niciodata de ce are un comportament atat de distant,agresiv si intolerant fata de persoana mea.efectiv ne uram.fac precizarea ca sunt singurul copil al familiei mele,dupa parerea mea un copil care incearca sa se realizeze profesional pe cont propriu,dar lipsit de dragostea si intelegerea sufleteasca.sunt o mica rebela,cu multiple frustrari,intr-o stare de disconfort total,dominata de toti,cu accese de impulsivitate si cu vesnice nemultumiri.va multumesc! parerea mea despre

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod