Sănătate: Ce nu ştiai despre boala inflamatorie pelvină

Uneori, pentru un diagnostic precis este necesar şi un examen laparoscopic - o procedură chirurgicală în care un instrument special de vizualizare este introdus în cavitatea abdominală, de asemenea medicul poate recurge şi la ecografia pelvină. Aceasta oferă puţine date, dar poate observa dezvoltarea abceselor. “În momentul de faţă foarte multe femei care nu pot rămâne însărcinate primesc diagnosticul de BIP, infertilitatea fiind o complicaţie a acesteia datorită afectării trompelor uterine cu realizarea de aderente (infertilitate tubara).

Aproximativ 1 din 8 femei cu boala inflamatorie pelvină devine sterilă. În cazul sarcinii extrauterine în care ovulul fertilizat nu poate trece prin trompele uterine pentru a ajunge în uter şi a se implanta în mucoasa acestuia, boala inflamatorie pelvina poate cauza indirect hemoragii abundente, ameninţătoare vieţii şi necesită îngrijire medicală de urgenţă”, adăugă Dr.Istoc.
O complicaţie ce poate fi mortală este formarea de abcese nu numai la nivelul trompelor sau salpingelor ci şi la nivelul abdomenului superior perihepatic. Spargerea acestor abcese se poate solda cu peritonita acută ce necesită operaţie de urgenţă.

Prevenţia bolii inflamatorii pelvine

O metodă de a evita apariţia BIP este de a prevenii infecţiile cu transmitere sexuală, astfel este indicată folosirea metodelor contraceptive de barieră (prezervativ, diafragma sau capişon cervical, impregnate cu spermicide). De asemenea este recomandat să se evite contactele sexuale în timpul menstrelor.
Nu există screening eficient pentru BIP, dar se poate face screening pentru bacteriile cele mai implicate în această patologie: Neisseria Gonorrhea şi Chlamydia Trachomatis asociat cu tratamentul adecvat al infecţiei.

Tratament

Cu cât BIP este diagnosticată mai repede, iar complicaţiile nu există, cu atât tratamentul este mai eficient şi mai uşor suportat de pacientă. Tratamentul standard pentru boala inflamatorie pelvină constă în administrarea antibioticelor, iar  acesta durează 14 zile. Deşi persoana respectivă poate începe să se simtă mai bine mai devreme este necesară administrarea tratamentului în toată această durată de 2 săptămâni. În caz contrar, infecţia poate să reapară. Se recomandă evitarea raporturilor sexuale până la terminarea tratamentului şi dispariţia infecţiei.
“În cazul pacientelor însărcinate, infectate cu HIV sau care nu răspund la tratamentul cu antibiotice orale  se recomandă spitalizarea. Tratamentul va consta în administrarea antibioticelor intravenos şi ulterior pe cale orală”, spune Dr.Istoc.

Remediile fitoterapeutice cu proprietăţi antimicrobiene sunt: echinaceea sau gălbenelele, fie sub formă de ceai, fie sub formă de tinctura.