De ce avem nevoie de teluri?


O intrebare foarte practica: de ce? De ce avem nevoie de teluri, scopuri, obiective sau orice alt nume ai gasi pentru ele? De ce nu putem, pur si simplu, sa ne orientam pe moment?
O intrebare foarte practica: de ce? De ce avem nevoie de teluri, scopuri, obiective sau orice alt nume ai gasi pentru ele? De ce nu putem, pur si simplu, sa ne orientam pe moment?

Intrebarea contine o parte din raspuns. Un tel ne ofera un punct de sprijin, ne da ocazia de a ne concentra asupra unui aspect care ne intereseaza; ne stabileste o destinatie clara, cat si o idee despre cum am putea ajunge acolo - sau, daca nu, cel putin ne ofera intrebarea, la care este mult mai practic de raspuns decat in cazul unui simplu vis, care adesea nu are nici un fel de continuitate sau corespondenta in viata reala.

Trebuie facuta foarte clar distinctia intre un vis si un tel. Un vis este ceva general, o idee, o dorinta, dar nu neaparat foarte clar conturata sau realista. Oricine poate visa: sa fii bogata, sa fii vedeta, sa fii cel mai important om de stiinta al secolului. Nu inseamna ca aceste vise devin neaparat si teluri, cel putin nu atat timp cat nu se iau masuri concrete in acest sens.

Pe de alta parte, un tel este ceva mult mai concret. Este un obiectiv precis, asemanator destinatiei unei calatorii. Cata vreme nu stii unde vrei sa ajungi, nu stii nici cum sa te indrepti intr-acolo - evident, nu-i asa? Un tel insa, oferindu-ti o "destinatie", te ajuta sa te gandesti si la moduri de a-l atinge. Iti creezi, astfel, "harta" mentala a drumului pe care il vei avea de parcurs pentru a ajunge acolo unde iti doresti sa ajungi. Un obiectiv te ajuta sa-ti concentrezi energiile intr-un anume fel, sa incerci sa gasesti solutii, sa fii creativa. Este ceva realist, concret, ceva realizabil prin metode concrete si pasi succesivi precisi.

Fara teluri, ne "miscam" prin viata destul de aleatoriu. Imagineaza-ti o persoana care munceste in fiecare zi, care face tot posbilul sa-si indeplineasca sarcinile curente, dar asta fara sa stie prea bine incotro o va duce acest drum sau macar daca are un drum propriu. Mult prea adesea, calea ne-o impun circumstantele exterioare, intamplarile ce nu tin de noi, pentru ca nu stim sa ne stabilim teluri si pentru ca nu ne straduim sa influentam chiar noi aceste circumstante, sa le canalizam cumva, intr-o directie care ne convine. Iar dupa un timp (care poate insemna, din pacate, multi ani), constatam ca nu am realizat mai nimic si ca nu am dus viata pe care ne-am fi dorit-o.

Acesta este scopul unui tel. Sa iti ofere un mod de a realiza ceva, un scop si un drum in acea directie. Cum, de obicei, exista un motiv, mai mult sau mai putin constient, pentru o dorinta, si mai ales pentru un tel, trebuie sa-l descoperi. Trebuie sa-l analizezi, sa intelegi de ce vrei ceva anume si sa vezi daca este un obiectiv realizabil, care te poate face sa devii o persoana mai buna si mai implinita.

A avea un tel spune ceva despre tine si te invata multe despre propria persoana.
Daca telul tau este, de exemplu, sa devii profesoara, inseamna ca iti face placere sa lucrezi cu cei mici (sau cu adolescentii), ca iti place si stii sa explici sau ca iti doresti sa inveti aceste lucruri.

In plus, un tel se dovedeste a fi bun sau rau dupa ceea ce a reusit sa te invete, pe parcurs, drumul spre atingerea lui - si mai putin in functie de ideea lui in sine. Daca ti-ai propus sa devii manager si, pe masura ce ai strabatut etapele ce te-au dus intr-acolo, ai invatat sa rezolvi probleme, sa iei decizii, sa comunici cu ceilalti si sa le folosesti cu eficienta resursele, toate aceste capacitati dobandite inseamna mult mai mult decat faptul per se de a fi devenit manager.

Acesta este primul pas spre o viata implinita intr-un sens sau altul. Fie ca ti se pare sau nu un cliseu, trebuie sa stii foarte bine ce vrei ca sa-ti poti stabili un obiectiv sau chiar mai multe. Simplele dorinte nu te vor ajuta. Trebuie sa vrei ceva cu adevarat, ceva realist, palpabil, realizabil. Nu poti reusi ceva concret vanand himere. Trebuie sa stii ce-ti doresti, per ansamblu.

Telurile trebuie sa se lege intre ele si sa te duca unde doresti sa ajungi. Trebuie sa decurga unul din altul, sa se succeada sau, cel putin, unul sa se sprijine pe altul.

Un obiectiv precis mai are un scop: acela de a te face sa infrunti temeri.
Pentru a atinge un tel, adesea trebuie sa infrunti situatii mai mult sau mai putin placute, sa depasesti senzatia de teama si sa iesi din aceste imprejurari nu numai cu fata curata, ci si cu sentimentul invingatorului. Daca iti doresti sa lucrezi in relatii cu publicul si esti in acelasi timp o persoana emotiva, provocarea va consta in depasirea temerii de a te face de ras in fata celorlalti, in a-ti controla emotiile si a reusi sa comunici cu fiecare tip de personalitate care ar putea veni in contact cu tine.

In calea oricarui obiectiv stau obstacole. Acestea pot fi interioare, precum temerile mentionate mai sus, sau exterioare, adica orice persoana sau imprejurare care sta intre tine si obiectivul tau. Daca iti propui sa fii avansata, dar seful tau considera ca nu esti suficient de capabila, acesta reprezinta un obstacol; provocarea la adresa ta va fi sa-i dovedesti ca, dimpotriva, esti capabila sa faci fata cerintelor si responsabilitatilor postului in cauza.

Sa stii la ce folosesc telurile nu este suficient. Trebuie sa stii cum sa-ti stabilesti asemenea obiective si sa le duci la indeplinire, cu hotarare si preseverenta, odata ce ai decis incotro vrei sa te indrepti.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Comentarii (3)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • simina pe 6 Ian 2012, 08:52
    Nimeni nu mai intelege

    Simt ca nimeni nu ma intelege. Mama trece printr-o perioada foarte grea si eu nu vreau sa ii spun cat ma supara sora mea..si cand ii zic spune ca nu are pe cine sa se bazeze..si cu toate astea sora-mea tot ma musca,ma trage de par.. Nu stiu ce sa fac... O zi buna.

    1
    2

  • carmen pe 29 Ian 2009, 23:58
    sunt dezamagita si caut un raspuns

    ma simt parasita de toti si vreau sa_mi r aspund la eterna intrebare :de ce eu ?

    2
    1

  • alina pe 9 Apr 2008, 11:59
    adevar

    Intr adevar asa este.Majoritatea dintre noi viseaza neconstientizand ca viata se consuma in timpul acela si ne trezim din vis constatand cu remuscare ca n am facut nimic toti acei ani de reverie,viata a trecut pe langa noi si noi pe langa ea,fiindu ne mult mai greu sa recuperam in asa ritm sa ajungem 'la zi' .De aici incep anxietatile si,probabil,ca un mecanism de aparare,ne vom reintoarce in visare

    1
    2

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod