Automutilarea - un strigat al suferintei interioare

Automutilarea sau auto-lezarea nu este un fenomen nou, insa este unul frecvent intalnit, numarul persoanelor care isi provoaca rani fiind in crestere. Ce reprezinta automutilarea, care sunt persoanele care apeleaza la o astfel de metota si cum pot fi ajutati, sunt cateva dintre intrebarile la care ne raspunde specialistul TopSanatate, psihoterapeutul Stefania D.Nita.

Ce reprezinta automutilarea?

Automutilerea reprezinta exprimarea agresivitatii intoarsa catre sine. Cu cat nivelul de agresivitate este mai mare cu atat poate aparea tendinta spre comportamente si atitudini de automutilare. Prin automutilare trebuie sa intelegem mai multe actiuni pe care persoanele in cauza le produc in relatie cu propria existenta, atat psihica cat si fizica. Gesturile de automutilare pot merge de la stari de infometare (cure drastice de slabire care conduc la scaderea in greutate pana la modificari importante ale structurii corporale) pana la actiuni ce distorsioneaza aspectul fizic, prin lovituri ori rani cu obiecte taioase. Totodata, actiuni cu caracter de automutilare sunt si cele de tatuare, piercing, tunsul zero (pentru femei).

Automutilarea, asa cum mentionam anterior, vine pe de o parte ca expresie a agresivitatii intoarsa catre sine.
Pe de alta parte este si o exprimare a starilor de protest, de revolta, de furie acumulate de-a lungul timpului in conflicte interioare si care, ies la suprafata prin astfel de actiuni. Este un strigat al suferintei interioare prin care persoanele respective spun celorlalti: "priviti-ma, exist si eu, sufar, acordati-mi atentie, am nevoie de voi etc". Este un semnal de alarma prin care, nestiind cum sa isi exprime suferinta, persoanele ce apeleaza la automutilare, pun in act ceea ce nu pot pune in cuvinte. Nevoia de afectiune, de atentie si iubire pot fi tot atatea cereri catre cei dragi pe care acestia le adreseaza prin gesturi disperate si extreme.


Cine apeleaza la o astfel de metoda de exprimare?

Tendinta spre automutilare este mai frecventa in randul tinerilor (in special adolescentilor). Acest aspect insa nu exclude celelalte categorii de varsta unde, putem intalni manifestari uneori cu o amploare mult mai mare (amputarea unui picior, maini, deget).

Este important de mentionat ca, gesturile de automutilare pot fi de natura constienta, iar pe de alta parte, pot fi actiuni inconstiente.
Cele de natura constienta, de cele mai multe ori apar din nevoia de a atrage atentia, de a impresiona, din teama de pierdere ori separare iar gravitatea acestora este mai redusa. De obicei, acestea au caracter repetitiv si demonstrativ si apar fie in momentele de depresie fie in momentele de furie isteriforma.

Automutilarea venita prin actiuni inconstiente scapa intelegerii persoanei respective si are un caracter de "intamplare / asa a fost sa fie". Cazul accidentelor grave soldate cu traumatisme mutilante (de exemplu: pierderea membrelor, mutilarea fetei), se dovedesc a fi astfel de actiuni de automutilare inconstienta.


Cum se comporta o asfel de persoana?


Comportamentul este diferit de la persoana la persoana. Unele persoane se pot manifesta retras si inhibat social adoptand o atitudine de izolare sociala.
Altele, pot adopta o manifestare demonstrativa si de supralicitare sociala (disponibilitate excesiva spre relationare). Ca si caracteristica generala se evidentiaza pe de o parte starea de inhibitie depresiva sau / si starea de revolta permanenta.


Cum putem ajuta?

Persoanele care se automutileaza pot fi ajutate prin sprijin afectiv. Suferinta pe care o pun in joc astfel de persoane este coplesitoare si ingreuneaza foarte mult capacitatea de sustinere emotionala din partea rudelor sau / si prietenilor apropiati. Pe de alta parte, in mod necesar si obligatoriu, acestia trebuie indrumati catre ajutor de specialitate.  


Se poate trata?

Tratamentul poate merge pe doua coordonate, in functie de intensitatea atitudinii de automutilare si de gradul de avansare a manifestarilor. Astfel, in situatiile acute (cu intensitate si durata mare in timp, intalnite de obicei in patologie) este necesara interventia medicamentoasa de natura psihiatrica si in completare tratamentul psihoterapeutic.

In situatiile in care automutilarea vine ca manifestare simptomatica a unei tulburari emotionale, interventia psihoterapeutica este necesara si de durata.
Ceea ce se acumuleaza in ani de zile este imposibil de recuperat si solutionat in cateva luni.
 

Comentarii (3)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • Patri pe 30 Mar 2013, 21:44
    .

    nu e asa usor. eu ma automutilez de aproape 2 ani .. am inceput de la 14 ani.. acum , de la o certa banala cu o prietena imi tai venele. si de la o cearta cu iubitul sunt in stare sa ma sinucid. degeaba ma duc la psiholog si iau medicamente, nu ma ajuta cu nimic. ce sa fac :( ?

    2
    1

  • eu pe 18 Oct 2009, 20:04
    ....

    da..de parac ar fi asa usor...daca lumea ar fi mai buna..nu ar mai dicrimina ....nu ar mai face mofturi ar fi altfel

    7
    0

  • rodica pe 14 Aug 2009, 19:13
    buna

    e adevarat,tot ce spunet.dar cum ii ajutam pe cei care se automutileaza usor la incepu?adica cei care prima data s-au zgariat putin?

    3
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod