Am 30 de ani şi pot să admit că mă încadrez perfect în categoria care tot alege... până culege. N-am avut niciodată o relaţie mai lungă de un an de zile, şi asta mai mult din cauza mea. Pentru că mă plictisesc de îndată ce mă mut în aceeaşi casă cu un bărbat, chiar dacă poate înainte de asta eram foarte atrasă de el.
Dar după ce dorm câteva luni cu el în acelaşi pat, devenim atât de intimi încât îi cunosc mirosul, îi ştiu tabieturile, îl văd seara culcându-se în acelaşi mod, şi dimineaţa făcând aceleaşi mutre, după ce îl văd în chiloţi, în pijamale, îi mai atrag atenţia eventual să-şi mai schimbe şi ciorapii, iar dacă a mâncat gras mă mai gratulează şi cu câte un râgâit după masă, ei după toate astea mi se ia complet orice atracţie sexuală pentru acel tip. Poate fi el şi Făt Frumos.
Ştiu, poate par uşuratică, dar credeţi-mă că nici pentru mine nu e o plăcere. Presiunea socială e destul de mare. Familia mă vrea măritată odată şi odată. Drept să spun şi eu m-am cam săturat de noi şi noi începuturi, deşi unele sunt chiar reuşite. Aş vrea să am o familie, să mă stabilesc la un bărbat cu care să fac un copil şi... să trăim fericiţi până la adânci bătrâneţi.
Dar cum fac să nu mai simt indiferenţa aia rece faţă de el, după ce îmi dezvăluie toate intimităţile lui? Cum fac să-l văd din nou ca pe un bărbat, şi nu ca pe un obiect din casă, uşor de trecut cu vederea? Vă rog să mă credeţi că ajunsesem, în unele situaţii, să nu pot fi atentă nici măcar la ce spune bărbatul respectiv, atât de insipidă mi se părea convieţuirea cu el.
Ştiu, în cărţile de cuplu ni se spune că trebuie să întreţinem flacăra vie, să ne surprindem partenerii cu mici noutăţi care să întreţină relaţia şi să ne facă bucurii. Poate fi adevărat, însă dincolo de o surpriză – să zicem că mergem la un spectacol sau într-o excursie sau ne surprindem cu o poziţie nouă.. etc – asta nu durează mai mult de câteva ore sau maximum câteva zile. După asta tot aceleaşi tabieturi intervin. Tot cu acelaşi individ în pijamale rămâi, cu aceleaşi scărpinături în fund sau ... ştiţi voi, în zona din faţă, de parcă tot timpul ar trebui să le aranjezi... cu aceleaşi sforăieli sonore sau cu damfuri de bere „ca băieţii”.
O vreme am considerat că am eu ghinion şi nimeresc numai tipi care devin delăsători de îndată ce pun mâna pe o femeie. Dar în timp am observat că toţi sunt aşa. Li se pare că odată ce te-au ademenit în acelaşi cuib, gata, se pot comporta ca şi când nu mai ai cale de întoarcere. Ei bine, eu am, şi aleg de fiecare dată să o folosesc. Nu văd de ce aş tolera să trăiesc cu un individ care se scarpină în nas şi eventual după asta bagă în gură – da, greţos, ştiu, am avut un astfel de iubit, a doua zi eram plecată de la el – de vreme ce eu nu abuzez vizual de el etalându-mi prin casă diversele obiecte de toaletă intimă.
Prin urmare, doamnelor, voi cum reuşiţi să treceţi peste micile intimităţi casnice, ca să supravieţuiţi într-o relaţie? Că mie nu-mi iese, cu toate eforturile.
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "Mă satur, după un an, de orice bărbat. Toţi sunt la fel!"
Am 30 de ani şi pot să admit că mă încadrez perfect în categoria care tot alege... până culege. N-am avut niciodată o relaţie mai lungă de un an de zile, şi asta mai mult din cauza mea. Pentru că mă plictisesc de îndată ce mă mut în aceeaşi casă cu un bărbat, chiar dacă poate înainte de asta eram foarte atrasă de el.
De Silvia Popa
Comentarii (18)
numai 1-2 ceva fete cu(minti) pe aici............. restul persoane fara sinapseee-(nici macar femei) si apropo ai ,discutat cu barbaturl de langa tine ce anume este deranjant,sau ti-efrica sa se schimbe
De ce nu spuneti si de facutul bilutelor dupa "scobitul" in nas? :)
Ai doua variante: sa visezi in continuare la cai verzi pe pereti si la feti frumosi perfecti; sau sa constientizezi ca realitatea e alta si sa pui mana sa comunici cu partenerul tau, astfel ca impreuna sa construiti o relatie placuta pentru amandoi. Spor!
RAMONA imi place de tine..asa e ai mare dreptate..noi sa aratam ca foto modele mereu si ei..vai de ei...noi trebuie sa-i tot gadilam mereu ..ca altfel pleca...asa am patit si eu....a zis ca o sa gasesca femeie mai buna ca mine..dar dupa despatire ma cerut in timp de 3 ori de nevasta...nu-mi mai trebuie....sunt singura de 20 ani si nu ma las ..facuta pers ca altele...arat ca la 30 de ani acum la 50 de ani...se poate trai si asa ..am 2 baietii ca brazi ..dar ii cert mereu daca nu sunt ordonati....la toti le e lene sa aiba grija de ei ..parca e boala generala....fii puternica, suntem oameni nu slugile lor ..te pup ...ma bucur sa aud ..ca nu va lasati calcate in picioare..FELICITARI !!!!
Toate veniti cam cu aceleasi clisee, ca e burtos, se scarpina, ragaie, baseste si alte din astea. Dar voi fetelor cum sunteti ? Defectele voastre nu vi le vedeti ? Toata lumea are defecte, doar tre' sa le trecem cu vederea gandindune ca nu suntem nicicuni perfecti. Cred ca pretentioasele astea defapt ele sunt frustrate si probabil ca se iubesc prea mult.
Incep prin a-ti spune ca m-a distrat ce ai scris. Privit din perspectiva ta, barbatul chiar este un om al grotei :) Adevarul este ca orice femeie - daca are un dram de minte, invata din experientele proaste ale mamei sau ale prietenelor si incearca sa-si stabileasca niste standarde. Sunt o feminista convinsa si pot demonstra oricand ca femeia nu e deosebita de barbat prin faptul ca poate da nastere unei alte vieti, ci e diferita de barbat pentru ca intruneste o groaza de calitati si defecte care o fac in fata barbatului de neinteles. Nu vei gasi niciodata barbatul perfect, fara tabieturi si obiceiuri ingrozitoare - dar il vei gasi cu siguranta pe acela pentru care vei vrea sa faci unele compromisuri si pe care vei vrea sa-l faci al tau. Pentru ca daca stii ce vrei de la viata si ce vrei de la barbatul de langa tine, vei reusi o transformare care te va uimi chiar si pe tine. Probabil prietenii lui vor rade de el si vor spune ca e tinut sub papuc, familia lui te va acuza pentru toate nereusitele lui, dar el iti va multumi pentru ca are camasi calcate, are o casa cu care se mandreste cand aveti vizitatori, are o sotie care iese in evidenta cu eleganta si tactul ei in comparatie cu sotiile prietenilor. Nu exista clisee de relatii, fiecare e unica in felul ei si are mereu 2 pioni: el si ea. Culege ce e aproape de principiile tale din toate sfaturile si fa asa cum simti TU. Si nu pleca la drum cu idei preconcepute. Si un ultim sfat: niciodata nu alege din acelasi "vad" de potentiali iubiti - fie ca vorbim de clasa sociala, meserie, aspect s.a.m.d. Multa bafta!
Incep prin a-ti spune ca m-a distrat ce ai scris. Privit din perspectiva ta, barbatul chiar este un om al grotei :) Adevarul este ca orice femeie - daca are un dram de minte, invata din experientele proaste ale mamei sau ale prietenelor si incearca sa-si stabileasca niste standarde. Sunt o feminista convinsa si pot demonstra oricand ca femeia nu e deosebita de barbat prin faptul ca poate da nastere unei alte vieti, ci e diferita de barbat pentru ca intruneste o groaza de calitati si defecte care o fac in fata barbatului de neinteles. Nu vei gasi niciodata barbatul perfect, fara tabieturi si obiceiuri ingrozitoare - dar il vei gasi cu siguranta pe acela pentru care vei vrea sa faci unele compromisuri si pe care vei vrea sa-l faci al tau. Pentru ca daca stii ce vrei de la viata si ce vrei de la barbatul de langa tine, vei reusi o transformare care te va uimi chiar si pe tine. Probabil prietenii lui vor rade de el si vor spune ca e tinut sub papuc, familia lui te va acuza pentru toate nereusitele lui, dar el iti va multumi pentru ca are camasi calcate, are o casa cu care se mandreste cand aveti vizitatori, are o sotie care iese in evidenta cu eleganta si tactul ei in comparatie cu sotiile prietenilor. Nu exista clisee de relatii, fiecare e unica in felul ei si are mereu 2 pioni: el si ea. Culege ce e aproape de principiile tale din toate sfaturile si fa asa cum simti TU. Si nu pleca la drum cu idei preconcepute. Si un ultim sfat: niciodata nu alege din acelasi "vad" de potentiali iubiti - fie ca vorbim de clasa sociala, meserie, aspect s.a.m.d. Multa bafta!
ramona si @cineva sunt 2 feministe frustrate dar cea mai frustrata si complexata persoana pare Ramona si am curaj sa bag mana in foc ca e frumoasa deloc si ca nu o iubeste nimeni , am dreptate nu ??
faaaaaaaa santeti disperate de carbasane faaaaaa am strada la roma faaaa sa va saturatii si faceti si un leu faaa care sant bune ca de nu nu faceti bani
auzi fata , sigur nu esti un baiat care se ascunde sub nume de fata? ca prea le gasesti scuze...eu tot 30 ani am si nici nu mai este nevoie sa stau in casa mea cu un barbat , e deajuns ca lam vazut de 2 ori cum se comporta intim cu mine si credema , nu imi trebuie , poate sa fie omul si patron daca tre sa ma rog eu de el sa se spele? ma lasi .....mai cizelativa mai porcilor , cand veniti acasa dus , schimbativa sosetele si multe altele , ce ar fi sa imi pun si io tamponul folosit pe masa sa il vezi ahhh? scarbos , asa sunteti voi scarbosiiii , porcilor .....si mai aveti si pretentii pe voi , la cocina cu voi , ahahaha
imi place ce-ai scris!
...aaa deci tu esti cea care se c...c... curcubee...in sfarsit te-am gasit....!!!!
daca nu iti place, iti vezi de drum si gata, nu fi compexata.Si asa sunt multe femei care de dragul de a avea familie suporta mai micile sau mai marile defecte ale sotului.Ba ca e din ala de lasa tot greul pe femeie, ba mai rau ii mai di da cate una din cand in cand...sau nah pur si simplu devine leguma.Fii independenta, fa un copil atunci cand simti tu ca e momentul iar daca te desparti dupa aia, nu regreta, important e sa ai cat de cat conditii sa ii fie copilului bine si pe cat posibil sa nu simta lipsa tatalui(stiu, mai bine ar fi cu ambii parinti, dar daca nu se poate, asta e te adeptezi) Ei oricat de burtosi si delasatori ar fi, vor ca femeile sa fie perfecte, se uita dupa altele de le ies ochii din orbite, ma bucur sa vad ca mai exista femei care nu stau la discutii.Te felicit pt ca esti puternica, nu te lasa complexata de faza cu maritisul, nu cred in monogamie si perfectiune laa capitolul asta, crezi ca daca te mariti si ai copil, dispar problemele? nu dispar, doar se schimba.Asa ca traieste clipa exact asa cum simti ca e mai bine pt tine, nu te gandi la viitor caci risti sa cazi in depresie, numa bine
Am crezut ca sunt eu rea si (mult prea) pretentioasa. Slava domnului ca mai apare din cand in cand cate cineva ca tine, care spune lucrurilor pe nume. Citeam acum doua-trei zile ca in zona Moldovei procentul femeilor singure este de cca. 45% din total. M-am intreba daca incep femeile sa se destepte si sa nu mai accepte marlanii in gospodarie sau, pur si simplu, barbatii sunt plecati la munca pe alte meleaguri... Revenind, mi se pare ca ai o atitudine de bun-simt. N-ai nevoie sa suporti langa tine maniere de grota. Bafta in continuare.
Ai dreptate, Veronica. Asa patesc eu din cauza ca am un tata cu care nu prea sunt compatibila, pentru ca mi-a daruit un temperament impulsiv, vulcanic, agresiv, sunt atrasa la randul meu de acelasi tip de barbat, cei mai linistiti plictisindu-ma, or, imi dau seama ca mereu exista tensiuni, certuri si ca relatiile nu pot dura, pentru ca ce ma atrage, nu-mi face bine in timp si nu-mi mai convine. Adevarat ca mostenirea genetica si ce am trait in copilarie isi pune amprenta destul de evident pe relatiile noastre viitoare ca maturi. Eu nu pot avea incredere in barbati, pentru ca tatal meu a gresit mult in sensul asta, dezamagindu-ne, desi l-am iertat, il iert zilnic, e clar ca asta ma costa acum pe mine ca potentiala iubita in alegerea partenerului si-n posibilitatea de-a tolera defectele barbatului de langa mine.Trebuie sa ne intelegem mai bine si sa ne iertam pe noi si pe ceilalti la randul nostru, sa incercam sa avem rabdare si sa intelegem ca nu suntem perfecti, dar nici cei de langa noi nu sunt si nici macar nu trebuie sa fie. Perfectiunea dezumanizeaza si insingureaza.
Pursisimplu cred ca nu ti-ai gasit o persoana care sa fie compatibila cu tine. Poate ca repeti un patern, nu te-ai trebat? incit dai mai mult peste un tip doar de barbati. In cazul asta, ar fi bine sa te intrebi ce eveniment sau factor din trecut, te face sa repeti aceleasi trairi, intimplari. Sau ai tu o tendinta opsesiva de a fi totul idial... ?! De ex pentru mine, anumite comportamente indecente, ma amuza (sigur nu toate). Anume imperfectiunea si originalitate la oameni ma atrage, totusi atita timp cit nu ma face sa ma simt nerespectata deja. Si nici eu nu ma stradui sa fiu perfecta, ma iubesc asa cum sint si stiu ca pot fi fericita doar alaturi de cel care ma iubeste asa cum sint. Asa sint eu... insa fiecare sintem diferiti. Si poate nu e cazul sa faci o problema din tot ce ti se intimpla. Poate ca te saturi deoarece acele idile au fost doar pasiuni, nu si iubire profunda sau adevarata cum se zice. Insa unele pasiuni de la inceput sint intradevar foarte puternice, astfel incit chiar te face sa crezi ca acea persoana e iubirea vietii. Insa timpul arata... Incearca doar sa traiesti ziua de azi de parca ar fi ultima, deoarece intr-o zi asa si v-a fi, vrem sau nu vrem noi. Folosesteti imaginatia si creativitatea, care poate o astepti mai mult de la altii. In orice si oricind ramine ceva nedescoperit, nestiut, care poate trezi noi evenimente, trairi si respectiv descoperiri, chiar si in barbatul care e alaturi, dar si in tine. Si nu te mai gindi la ce vor oamenii de la tine si la virsta care o ai. Fii unica, asa cum esti si iubestete, insa oamenii mereu v-or avea de zis ceva. Iar daca vrei o familie, e bine sa ai si cu cine, iar asta doar poti sa o simti. Deci ai incredere si in tine adica in alegerea ta, cel mai important. Si da, scoateti din cap expresia "Alege, alege pina culege", toti sintem diferiti, deci aceasta expresie chiar nu e cazul sa te mai sperie...cred ca e timpul sa faci din tine un prieten, ti-ar reusi de minune. Tu stii mai bine ce e mai bun pentru tine pina la urma, mai bine decit altii. Doar tu te cunosti cel mai bine, nu e asa?!... sau accepti sa traiasca altcineva pentru tine...
O sa iti gasesti unbarbat care nu se mai scrapina in locuri intime, cel Putin nu in fata ta :) si dragostea o sa fie asa de mare ca nu o sa mai observi unele lucruri. good luck!
Probleme e ca toti sunt indiferenti :)) Ei se cred perfecti, cu tot cu defectele lor, noi-in schimb, tre' sa aratam si sa ne comportam ,,perfect", ca de nu, repede isi gasesc alta...bine faci ca nu stai sa suporti toate porcariile lor!
Posteaza comentariu