Poveste adevărată: "Am făcut sex cu vărul meu!"


Eram la ţară la mamaie, într-una din vacanţele de vară, când unul dintre verii mei mai mari a decis să mă înveţe ce face mama cu tata, ca să ne distrăm. Eu aveam zece ani, el 15.
Eram la ţară la mamaie, într-una din vacanţele de vară, când unul dintre verii mei mai mari a decis să mă înveţe ce face mama cu tata, ca să ne distrăm. Eu aveam zece ani, el 15. Mărturisesc că deşi de atunci au trecut mai bine de 15 ani nu reuşesc să-mi amintesc exact momentul şi modul în care s-a întâmplat exact. Ştiu doar că lucrurile s-au repetat timp de câţiva ani, până când m-am trezit într-o zi să spun NU. A fost de parcă cineva fusese stăpân pe viaţa mea până atunci şi eu m-am trezit brusc în situaţia asta, fără să ştiu exact cum a început şi am acceptat-o atâta timp.

Îmi amintesc tot timpul argumentul suprem al vărului meu care-mi spunea – atunci când mă împotriveam – că nu trebuie să mă tem de o eventuală sarcină, că el e mare şi ştie să mă ferească. Eu nici măcar nu aveam ciclu, darmite să ştiu ce e aia o sarcină...

Lucrurile au încetat atunci când am devenit conştientă de ele, dar au rămas ca o pată de neşters în creierul meu. Mă simţeam murdară şi nu atât pentru că fusesem dezvirginată înainte de vreme, ci pentru că ştiam că fusesem cumva de acord cu asta, în ciuda faptului că nu-mi aminteam de consimţământul meu. Dar trebuie să fi fost, nu? Asta şi-a pus amprenta pe întregul meu comportament cu băieţii din adolescenţă şi până târziu în viaţă. Ştiam că nu sunt ca celelalte fete, că am un trecut, că sunt cumva mai prejos. Ca un fel de "bun deteriorat”... Mă desconsideram fără să fie nevoie, pentru că, nu-i aşa, urmele unui viol nu sunt scrise pe frunte.

Când am avut primul prieten, abia pe la 20 de ani, mama a început să pună presiune pe mine ca nu cumva să mă culc cu el înainte de căsătorie. Între noi nici măcar nu fusese vorba de căsătorie, abia ne cunoşteam de câteva luni.

Până la urmă, într-una din zile, când mama ne-a surprins giugiulindu-ne pe canapea, şi a început să-mi ţină morala obişnuită, n-am mai rezistat şi i-am mărturisit păcatul pe care-l purtam de atâta vreme asupra mea.


Mama a fost şocată.
Trecuseră atâţia ani, şi ea nu a ştiut nimic din ce s-a petrecut, în apropierea ei. A urmat un scandal monstru în familie, ruptura noastră de rudele mamei care nu înţelegeau ce i s-a năzărit mamei să-l ocărască pe vărul meu. Mi-a fost groază să nu cumva să spună tuturor, în marea ei supărare, dar a preferat să rămână o enigmă pentru toţi ai ei.

În timp, ne-am înstrăinat de familie, de parcă noi am fi fost ciumate. Ciudat cum un  violator, trecut sub tăcere pentru protecţia victimei, îşi păstrează locul în societate, în schimb, victima suportă consecinţele. Vărul meu e căsătorit, are copii, familie, o soţie iubitoare. Are şi el o fiică, nu pot decât să sper că nu i se va întâmpla ce mi-a făcut mie tatăl ei.

Viaţa mea are aparenţe normale. Chiar dacă am avut câţiva prieteni până acum, nu am reuşit să mă căsătoresc. Nu pentru că n-am vrut. Nu sunt împotriva întemeierii unei familii, dar poate că n-a fost să fie.

Cel mai greu mi-a fost abia la prima relaţie serioasă, în care a trebuit să ajungem şi la sex.
Evident îmi era greu să-i explic prietenului meu de atunci că nu mai făcusem niciodată dragoste cu adevărat, pentru că ar fi văzut apoi că nu mai eram virgină şi ar fi crezut că-l mint. Nu am vrut nici să-l împovărez cu povestea mea. Aşa că în prima noapte de dragoste, care pentru orice femeie ar trebui să fie o amintire de neuitat, eu am fost stresată de dilema: să-i spun sau să trec sub tăcere trecutul meu? Nu i-am spus, dar nici experienţa n-a fost de neuitat. Ca şi altele de după.
 
Nu văd în sex o plăcere, aşa cum povestesc alte femei. Cred că acel păcat săvârşit fără voia mea în copilărie m-a condamnat pe viaţă să nu fiu o femeie normală. În continuare am o părere mai proastă despre mine decât ar trebui. Nu ştiu dacă după atâţia ani mai e de vină acea întâmplare, sau mi-am consolidat în timp o mentalitate de învinsă. Cert e că aşa cum arată viaţa mea sentimentală acum, la 26 de ani, sunt o învinsă.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Comentarii (27)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • Anonimous pe 26 Iun 2013, 15:29
    Nu va mai plangeti cand vi se intampla sa faceti sex cu varul vostru

    De ce unele se plang atunci cand se intampla sa faca sex cu varul lor, cand eu imi doresc asa ceva de la 15 ani?

    8
    7

  • ionela pe 25 Feb 2013, 18:41
    ooofffff

    imi pare rau pentru ce s-a intamplat ,dar ca sa te linistesti incearca sa te spovedesti la un preot sa spui ce ti s-a intamplat ....doar spovedania te poate ajuta sa scapi de cosmarul asta.....

    3
    3

  • roxana pe 9 Nov 2012, 14:13
    experta

    mergi inainte nu privi inapoi........

    4
    3

  • nenela pe 7 Nov 2012, 15:27
    Cred ca suferi

    Stiu ca suferi, dar incearca sa nu mai privesti in trecut...La mine au trecut 22 de ani si nu am uitat in nicio zi ce mi s-a intamplat. Important e sa treci mai departe, sa sti ca esti unica si sa te accepti asa cum esti. Nu esti murdara, doar marcata pe viata...Asta nu trece, dar nu e vina ta...Asa a vrut soarta! Ai grija, cel mai bine te ajuta un psiholog, eu nu am posibilitati....

    2
    2

  • Mada pe 29 Ian 2012, 23:59
    nu imi vine sa cred

    observ ca lumea nu e asa roz cum credeam si atatea fete in ziua de azi sunt violate,chinuite,maltratate am aproape 17 ani,dar Dumnezeu a fost bun cu mine si nu mi s-a intamplat asa ceva pana la vatsta asta,au fost doar propuneri normale de a face sex cu prietenul meu,dar intotdeauna am refuzat pt ca nu ma simpt pregatita mental pt traba asta,dar parca ma emotionat profund povetea ta si povestile fetelor care au comentat,violate de frati...asta mi se pare josnic,sange din sangele tau pe naiba,povestile voastre m-a facut sa cobor de pe norisorul ala alb pe pamant si sa fiu mai sigura pe mine si sa am grija pt ca in viata asta totul este imprevizibil,va doresc tot binele din lume si multa fericire,incercati sa treceti cu bine peste,stiu ca va este greu,dar incercati sa va reveniti si sa fiti sigure si mandre de voi sunteti femei si meritati un viitor normal ca orice femeie.

    8
    3

  • Mada pe 29 Ian 2012, 23:57
    nu imi vine sa cred

    observ ca lumea nu e asa roz cum credeam si atatea fete in ziua de azi sunt violate,chinuite,maltratate am aproape 17 ani,dar Dumnezeu a fost bun cu mine si nu mi s-a intamplat asa ceva pana la vatsta asta,au fost doar propuneri normale de a face sex cu prietenul meu,dar intotdeauna am refuzat pt ca nu ma simpt pregatita mental pt traba asta,dar parca ma emotionat profund povetea ta si povestile fetelor care au comentat,violate de frati...asta mi se pare josnic,sange din sangele tau pe naiba,povestile voastre m-a facut sa cobor de pe norisorul ala alb pe pamant si sa fiu mai sigura pe mine si sa am grija pt ca in viata asta totul este imprevizibil,va doresc tot binele din lume si multa fericire,incercati sa treceti cu bine peste,stiu ca va este greu,dar incercati sa va reveniti si sa fiti sigure si mandre de voi sunteti femei si meritati un viitor normal ca orice femeie.

    4
    1

  • raven pe 25 Ian 2012, 17:35
    curaj

    Ce sa iti spun , CURAJ. Eu am patit aceste lucruri dar nu de la rude ci de la profesorul de matematica. In clasa a 10 a m-a lasat corigenta si ca sa nu ma lase repetenta m-a fortat sa ma culc cu el. Pt ca parintii mei imi faceu periodic examen ginecologic profesorul m-a fortat la sex oral. mai mult parintii au inceput sa ma mediteze la el si dupa fiecare ora de meditatie trebuia sa i-o iau in gura. A fost o experienta tare neplacuta mai ales ca de multe ori isi aducea inca unul doi prieteni si trebuia sa le-o sug si lor ca sa nu ma lase repetenta. Acum sunt casatorita am un baiat si am reusit sa trec peste trauma si sa ascund de sotul meu ce mi s-a intamplat.

    6
    2

  • ionel pe 5 Sep 2011, 03:38
    e nasol dar nu chiar asa

    e cam dureroasa povestea dar imagineaza-ti k o singura data o faci pt prima data...se intampla si trece...si nu se stie dak ramai cu acea persoana pt tot restu vietii...deci dak incepeai cu altcineva si nu cu varul tau...poate aveai o amintire mai frumushica...sa zic...dar numai amintire...atat care sigur ar fi doar o prea mica parte din toate intamplarile vietii tale...hai sa fim seriosi...pentru atata tre sa suferi?...nu are rost...se poate mai rau pt altele care de exemplu nu pot face copii, capata fel si fel de boli, etc...ar trebui sa fi chiar fericita si sa nu te afecteze aceasta problema

    6
    4

  • andreea pe 23 Aug 2011, 15:42
    ---------------------------------------------

    si mie mi sa intamplat tot asa eram in casa si deodata vine fretele meu mai mare eu aveam 11 ani si el 16 sa pus jos pe canapea si se tot tragea langa mn eu am zis lin ce vrei?de la mn el a zis ninmica ce ti se pare ca vreau ceva eu am zis da el mia pus mana la gura mama cu tata era plecati a incepu sa ma violeze in tot halul mia bagato in fata in spate si gura eu plangeam el ma tragea de par ma pupa pe sfarcuri si chesti cad a cenit mama cu tata eu leam spus dar el fugise pest 2 luni a venit inpoi tot la mn in camera iar cosmarul si am strigat el inchisese usa tat a venit a spart usa si la batut eu era atuta si volata de catre propriul meu frate si acum imi aduc aminte cosmarul

    3
    3

  • adiraicu pe 8 Mai 2011, 00:19
    fii increzaroare

    Nu este un capat de lume. poate o sa te superi dar un psiholog te poate ajuta f mult.prietena mea a fost rapita si violata timp de 2 ani.au trecut 14 ani d at.acum are si n copil si e fericita.totul este posibil.incearca sa treci peste.daca vrei un amic d incredere contacreazama

    10
    3

  • jonatan pe 2 Apr 2011, 19:03
    sti ce?>>>

    Mai bine uita si pocaieste-te...

    7
    23

  • Aliana pe 6 Mar 2011, 17:51
    Nu iti pierde increderea!!!

    Niciodata sa nu mai spui asta1ca esti o invinsa.Trebuie sa ai incredere in tine,pentru k nu a fost vina ta.ar fi bine totusi sa vorbesti cu un specialist.S-ar putea sa te ajute mai mult decat crezi.In ceea ce priveste urmatoarele raporturi sexuale pe care le vei intretine,sunt de parere ca ar fi bine sa ai incredere in persoana respectiva;daca vei avea incredere in tine si in el , vei reusi sa treci peste asta si sa i te destainui.Daca te iubeste sunt convinsa ca va fi alaturi de tine si nu te va candamna.Ai grija de tine!Sa nu iti pierzi niciodata increderea in propriile forte pentru ca viata are si bune si rele.Trebuie sa o luam asa cum este.FI TARE!!!!:*

    11
    1

  • Ella pe 3 Feb 2011, 23:40
    ...

    Unii oameni ma lasa fara cuvinte...E atata ignoranta in tara asta.Domnisoara sau doamna "nici vorba" ar trebui sa mai si ganditi inainte sa vorbiti.

    11
    1

  • nici vorba pe 3 Feb 2011, 17:04
    de asemenea obiceiuri mostenite de la sate, oameni inculti

    nu te duce la niciun duhovnic! duhovnicii is mai curvari ca multi barbati! revino-ti!!! daca esti inca ortodoxa, da-ti doua palme si pune-te pe documentat!!!!!

    4
    11

  • ce sa spui?! pe 3 Feb 2011, 17:00
    te cobori la nivelul turmei?

    Nu spui nimanui ca nu-i treaba magarilor de unde bea stapanul apa!!!!! Baga-ti mintile-n cap! Nu datorezi nimic acestei lumi!!!!!!!! Nimic altceva decat indiferenta!! Asculta-ma si nu te lasa impresionata niciodata!!!!

    10
    0

  • fii serioasa te rog!! pe 3 Feb 2011, 16:58
    pe bune!!!!

    erati copii, copiii nu au discernamant. sau tu credeai ca ei stiu ce fac? nu esti vinovata!!!

    11
    0

  • sonia pe 1 Feb 2011, 16:47
    e groaznic ce ti s-a intamplat

    dar trebuie sa da-i totul uitarii si sa-l astupi in trecutul tau.... e o experienta ce ti-a marcat copilaria, adolestenta,dar nu trebuie sa lasi sa-ti marcheze si maturitatea pentru ca e un lucru deja consumat...fii putrenica ascunde sau uita trecutul, traeste prezentul, si priveste cu mult optimist viitorul pentru ca ai suferit destul......fii puternica.....

    10
    2

  • Ella pe 26 Ian 2011, 23:29
    completare

    Si in ceea ce priveste daca ii vei spune prietenului tau(in cazul in care l-ai gasit si esti sigura ca merita) ceea ce ti s-a intamplat decizia iti apartine.Sunt de parere ca un om inteligent te va ajuta,te va intelege si te va sprijini moral.Daca insa alegi sa nu vorbesti este decizia ta pt ca nu esti obligata sa-ti oferi viata pe tava.Trecutul este trecut si prezentul prezent.Tine cont insa de riscul ca el daca nu va sti poate nu va mai fi la fel de atent si grijuliu in privinta ta atunci cand o sa fiti in intimitate.Pupici

    9
    0

  • Ella pe 26 Ian 2011, 23:24
    Treci peste

    Eu te sfatuiesc daca poti sa vorbesti cu un psiholog sa faci o mica terapie,asta iti va ridica stima fata de tine enorm.De asemenea nu este de neluat in seama si faptul ca ar fi bine sa iti faci un duhovnic si sa te spovedesti ca sa iti iei greutatea de pe inima si vina pe care o simti dar de fapt nu o ai.Incearca sa ridici capul sus,da-ti seama ca valorezi mult si nu lua asupra ta o vina prea mare care de fapt e a varului tau.Iti doresc sa iti revi si tine cont ca atunci cand vei gasi persoana potrivita vei simti cu adevarat

    9
    0

  • Me pe 25 Ian 2011, 17:16
    pt Ioana

    Citesc comment-ul tau si nu-mi vine sa cred ochilor... In primul rand, dai dovada de un "analfabetism" rar intalnit. Inainte sa judeci oamenii prin prisma fanatismului ce transpare din "sfaturile" tale, mai bine pune mana si invata limba romana, ca e pacat... "sa te speri(?!), tu sti(?!), ve-ti fi?!?!?!?! etc. Inapoi la scoala primara!! Revenind la "sfaturile" tale, femeie orbita de fanatism, ai idee ce inseamna copil de 10 ani?!?!? Ti-a trecut cumva prin mintea aia a ta ("care este, dar lipseste cu desavarsire") ca acea copila la 10 era speriata, inspaimantata, derutata? Femeie fara minte...Mi-e sila...

    11
    0

  • ioana pe 25 Ian 2011, 14:28
    pacat mare pacat ptr amindoi

    dupa cum stim se spune ca e bine ca ai marturisit ........NUUUU draga nu , dar nu aici ....crestineste iti zic din cunostintele mele crestine ........acesta marturisire trebuie facuta la duhovnicul tau sau la un preot cu har ....nu vreau sa te speri, dar tu sti ce viata ingrozitoare puteti avea amindoi? ....mergi cit mai urgent la un preot ........amindoi aveti acelasi pacat , amindoi sinteti la fel de vinovati chiar daca el tea prostit.. la 10 ani nu exista sa nu spui nu.chiar si daca tea fortat tu trebuia sa spui mamei tale din prima ...ptr ca faptul este consuat , nici unul nici altul nu ve-ti avea o viaa fericita pina la capat , intro buna zi ve-ti fi rasplatiti ptr acest pacat ..e vai si amar de el , ptr ca are 2 copii si e posibil sa se atinga raul de ei ....e grav , e o situatie delicata , care trebuie rezolvata , numai cu un preot f bun , mergi cit mai repede si te spovedeste si cere sfatul ce trebuie sa faci ..vei trece prin greutati de inemaginat , dar cu credinta si rugaciuni le vei trece.....sti cum se zice crestineste....daca ai facut un pacat , " atuunci suporta suferinta" .

    5
    20

  • melania pe 25 Ian 2011, 13:07
    inceput bun

    faptul ca ai putut povesti, este un inceput probabil acum esti mai bine ca te-ai descarcat.............deci urmeaza sa treci la etapa a doua adica sa ti capul sus...sigur esti o invingatoare ai sa reusesti.

    7
    1

  • Lost Angel pe 24 Ian 2011, 03:27
    Ce aiureala....

    De ce nu poti sta linstita si sa uiti totul? Oricum barbatii uita repede si nu s-ar gandi vreodata ca tu, ca femeie, esti intr-un fel obligata sa-i spui ceva. Chiar daca intreaba.. le vei raspunde.. in bascalie... ceva fals... El cauta doar un dialog, nu un rapsuns la intrebare. Daca ai spune ceva, ai strica relatia cu EL intr-un mod cat se poate de stupid. Barbatii nu vor sa auda niciodata despre aventurile sexuale de dinainte... NU vor sa auda nici ca ei sunt cei mai cei .. ca vor zice ca-i minti.. ci vor sa auda ca te simti bine cu ei.. asta-i tot ce vor sa stie. Daca vei vorbi mai mult de atat.. faci o MARE prostie.

    4
    5

  • andreea_diaconu pe 23 Ian 2011, 17:35
    Exista si fericire si iubire.

    Mi-a placut ce a spus Dolores: "FERICIREA EXISTA!! Iar cei ce stiu ce e suferinta si au suferit, cunosc din prima fericirea si nu o irosesc." Nu te descuraja.Ai sa intalnesti pe cineva care o sa stie sa iti are defapt cat de mult valorezi.Bafta!

    7
    0

  • Dolores pe 23 Ian 2011, 13:49
    Doamne!! Cat de mult te inteleg draga mea!!

    Povestea mea este ingrozitoare, aveam 12 ani , eram un copil fericit cu toate ca nu eram bogati, eram eu si lumea mea de copil, inca ma simteam copil ..Fratele meu mai mare se casatorise iar eu il vedeam pe el si pe sotia lui ca pe cei mai frumosi oameni din lume. El mai venea la noi, la parinti si la frati. Nu stiu cand si de ce si cu ce am gresit dar au inceput zilele de cosmar, era cateodata la noi si ramanea cu mine in camera si incepea cu mangaieri si cu fel de fel de faze pe care nu le intelegeam, au fost nenumarate astfel de intamplari dar il respingeam cum puteam. Mama si tata erau mai bolnavi , mai ales mama suferea cu inima si nu stiam cui sa ii povestesc fara repercusiuni ce credeam ca imi poate lua unul din parinti de langa noi. Vazand probabil ca il resping a incetat, au urmat apoi comportamente din partea lui pline de jigniri si de desconsiderare, a facut tot posibilul iar pe fratii ceilalti i-a indepartat de mine, iar in fata parintilor ma facea "nebuna" si cauta sa le arate cat sunt de josnica. Ce vreau sa spun este ca aceste intamplari, cu cel ce trebuia sa imi fie frate mai mare si ajutor, m-au facut o femeie complexata , m-am insingurat , nu mai aveam prieteni, nu mai invatam, eram printre cei mai buni in clasa, a urmat sa raman repetenta. Am inceput sa ma indepartez de ceilalti frati , de frica. Aveam crize de plans ai voiam sa mor. Am avut relatii dupa 20 de ani , am iubit cu adevarat, dar culmea m-am lasat badjocorita..hmmm.. cica in "numele dragostei" . Pentru sufletul chinuit si curat care a suferit acele intamplari nemeritate iti spun ceva, am acum peste 30 de ani si doua incercari esuate si pline de suferinta de a-mi reface viata. Da, viata mi-a luat multe dar acum vad ca in aceasta lume totul se plateste . Noi , cale ce am avut asa copilarie, am platit prin suferinta acele "pacate" acum vad plata si pentru cei ce au calcat in picioare un copil ce inca il astepta pe Mos Craciun. Fratele meu din toata averea ce a adunat-o, fara sa ajute pe nimeni niciodata din famila mea, a ramas paraful, sotia lui l-a inselat ,au divortat , copii sunt pe nicaieri . Nu ma bucur deloc, copilaria nu mi-o da nimeni, inapoi dar e timpul suferintei pentru cei ce nu ma scoteau din "proasta", "urata", "mizerabila"(mizerabila pentru ca purtam haine cusute si vechi) Draga mea acum am cunoscut fericirea, ma voi casatorii cu un barbat ce ma iubeste si m-a facut sa fiu eu insumi si sa simt iubirea si respectul. M-a gasit in ultimul hal si m-a facut o printesa in fata tuturor. Dumnezeu, in aceasta lume este iertator iar in cealalta lume e un judecator drept , asa ce e mai bine sa platim pe aseasta lume decat acolo unde platim doar cu faptele noastre bune. Noi am platit si urmeaza adevarata viata in care sa ne cunoastem pe noi. FERICIREA EXISTA!! Iar cei ce stiu ce e suferinta si au suferit, cunosc din prima fericirea si nu o irosesc.

    19
    0

  • ..... pe 23 Ian 2011, 11:03
    Curaj

    Nu esti tu vinovata, dar daca nu reusesti sa te desprinzi de trecut niciodata nu o sa fii fericita. Doar de tine depinde totul.

    14
    0

  • broxsister pe 23 Ian 2011, 07:06
    Imi pare rau

    Probabil k simti asta,dar nu te descuraja.Fii tare:)

    9
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod