Infidelitatea - mit si realitate


Exista o mitologie despre infidelitate care circula in presa si chiar in literatura de specialitate. Aceasta informeaza in mod gresit oamenii si face situatiile chiar mai dificile decat sunt in realitate.

Unele dintre aceste mituri sunt urmatoarele:

1. Oricine este necredincios; este un comportament normal si de asteptat.


Conform unor statistici, se considera ca jumatate dintre barbatii casatoriti si o treime dintre femeile casatorite au fost necredinciosi cel putin o data. Este un procent destul de mare...

Totusi, cei mai multi oameni sunt credinciosi in majoritatea timpului. Fara presupunerea de fidelitate, intimitatea devine dificila, iar mariajul un camp de batalie. Cei care se asteapta ca partenerul sa-i insele, au tendinta de a-i impinge sa o faca si de a face viata mizerabila pentru amandoi.

2. Este bine sa ai o aventura; chiar ar putea revigora un mariaj monoton.


Filosofia "Playboy" si "Cosmopolitan" incuraja infidelitatea ca un mod de a-i mentine pe barbati barbati si pe femei femei. Mai mult chiar, femeile au fost incurajate sa-si puna in practica fanteziile sexuale in numele egalitatii in drepturi.

Este adevarat ca, daca o aventura este suficient de zgomotoasa, criza infidelitatii poate zgudui si cel mai solid mariaj. Orice criza are o functie de detonare; a arde casa din temelii poate fi un mod de a atrage atentia mai vizibil si cu circumstante mai atenuante.

Oricat de utopice sunt teoriile, realitatea este ca infidelitatea, secreta sau nu, poate distruge un mariaj. Sunt putine casatorii care se termina cu divort fara ca unul dintre parteneri sa nu fi fost necredincios si adesea infidelitatea este tinuta in secret in timpul divortului si mult timp dupa aceea. Infidelitatea este conditia "sine qua non" a divortului.

3. Oamenii au aventuri pentru ca nu mai sunt indragostiti de partenerul lor.


La o examinare mai atenta, de fapt mariajul a fost bun pana in momentul inceputului aventurii si decizia ca nu mai sunt indragostiti de partener este doar un efort de a explica si justifica aventura.

In fiecare mariaj sunt prezente numeroase sentimente, de la dorinta pana la dezgust, de la dragoste disperata pana la furie homicidala. Ar fi stupid sa reduci o astfel de bogata paleta emotionala la o singura intrebare: "Ma iubesti sau nu?". Daca te-ai indragostit de altcineva, nu este un motiv sa-ti inseli partenerul. Daca oamenii au deficiente in capacitatea de a-si iubi partenerul, cum oare un act atat de plin de ura cum este tradarea ar putea restabili aceasta capacitate?

4. Oamenii au aventuri pentru ca au o sexualitate peste medie.


Aventurile sunt legate de secrete. Infidelitatea nu are neaparat legatura cu sexul, ci cu lipsa de onestitate. Cei mai precauti infideli pot avea intalniri caste, dar secrete, intalniri care nu satisfac tensiunea sexuala, dar care previn reconcilierea maritala sau intimitatea in casatorie.

Aventurile implica sex de obicei, cel putin atat cat sa creeze un secret care sa pecetluiasca alianta conspirativa a aventurii si sa faca relatia tensionata, periculoasa si astfel excitanta. Multe aventuri constau in sex putin si prost si multe ore la telefon. In general, cuplurile monogame au mai mult sex decat cei care fac sex la intamplare.

5. Aventurile sunt greseala "incornoratului".


Obiceiurile patriarhale presupun ca atunci cand un barbat se culca cu o alta femeie, sotia acestuia are anumite deficiente estetice, sexuale sau emotionale. Ea a esuat intr-un fel. Teoriile feministe sustin ca o femeie isi insala barbatul pentru ca acesta este un ticalos.

Multi oameni cred ca aventurile sunt un raspuns normal la un mariaj imperfect si este prin definitie vina partenerului. Prietenii si rudele adesea isi releva prejudecatile privitoare la lipsa de incredere in casatorii, monogamie, intimitate, onestitate in momentul in care il incurajeaza pe infidel sa-si invinovateasca partenerul, mai degraba decat pe el insusi.

Un truc de evitare a responsabilitatii personale este de a blama insasi casatoria (prea devreme, prea tarziu) sau anumite caracteristici de neschimbat ale partenerului (prea batran, prea inalt etc). Civilizatia si casatoria cer ca oamenii sa se comporte adecvat, indiferent ce simt, si sa-si asume responsabilitatea pentru faptele lor.

6. Este mai bine sa pretinzi ca nu stii ce se intampla.


Sunt persoane care evita neplacerea si prefera sa vada cum totul se prabuseste decat sa strige "Foc!". Mariajul adulter poate fi vindecat doar cand nu mai exista secrete si infidelul nu mai trebuie sa se ascunda. Sigur ca ar fi de ajutor sa renunte si la aventura!

Exista credinta ca infidelii trebuie sa-si nege la nesfarsit aventurile si sa-i dezorienteze pe "incornorati", astfel incat acestia sa se indoiasca mai degraba de sanatatea lor mentala decat de fidelitatea partenerilor. De fapt, minciuna continua si negarea sunt aspectele de neiertat ale infidelitatii.

7. Dupa o aventura, divortul este inevitabil.


De obicei, majoritatea divorturilor au loc in urma unei aventuri. Daca se apeleaza la psihoterapie, cele mai multe mariaje adultere pot fi salvate si chiar pot fi mai puternice si mai intime decat au fost inainte de criza.

"Incornoratul" recurge la divort destul de rar dupa o prima aventura a partenerului. Divortul are loc pentru ca infidelul nu poate iesi la timp din aventura sau nu face fata intoarcerii in mariaj. Prognoza dupa o aventura nu este severa, iar cei care s-au ratacit nu si-au pierdut intregul credit.

De multe ori infidelitatea este doar un simptom al problemelor unui cuplu. Cei doi nu-si discuta deschis aceste probleme sau o fac ineficient, acuzandu-se unul pe celalalt, fara a-si asuma partea de responsabilitate pentru ce se intampla intre ei si pentru exprimarea propriilor nevoi in viata de cuplu.

Apelarea la serviciile unui psiholog in astfel de situatii este adesea benefica, atat timp cat cei doi doresc sa-si reconstruiasca relatia.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod