"Trăiește în prezent". De ce această afirmație este falsă?

de Georgiana Dorobanţu, 13 Septembrie 2017

De câte ori nu ai auzit această expresie? Sunt oameni care se laudă că fix asta fac. Ei trăiesc clipa, fără să se gândească prea mult la trecut sau la viitor.
Se bucură de moment și nu se întreabă obsesiv oare cum va fi ziua de mâine. Dar oamenii de știință sunt de părere că aceștia sunt doar niște "mici mincinoși".

Sunt foarte multe lucruri care ne diferențiază de animale: limbajul, cultura, abilitatea de a folosi și inventa unelte, gama largă de emoții pe care le putem exprima, iar lista poate continua. În afară de aceste diferențe evidente, cercetătorii consideră că mai există o trăsătură a oamenilor care a fost mult timp ignorată. Este vorba despre capacitatea de a ne gândi la viitor, așa cum o demonstrează psihologul Martin E.P. Seligman într-un articol publicat de The New York Times

Dacă alte animale fac totul instinctiv, de la împerechere, creșterea puilor și învățarea acestora să supraviețuiască, oamenii sunt singurele ființe care le dau lecții urmașilor lor cu gândul exclusiv la viitor. Noi suntem singurii care facem copii atunci când suntem pregătiți, ceea ce înseamnă că ne gândim la viitorul urmașilor înainte de a-i concepe. Capacitatea de a ne gândi la viitor este cea care ne-a împins să clădim civilizația și să susținem societatea complexă de astăzi. 

Încercarea de a ne imagina viitorul și de a vedea consecințele fiecărei acțiuni este ceea ce ne face înțelepți. Este o funcție centrală a creierului uman, pe care cercetătorii abia în ultimii ani au început să o aprecieze și să o studieze cu adevărat.

Aceștia au descoperit că emoțiile noastre sunt mai puțin reacții față de prezent, ci mai mult un ghid pentru comportamentul nostru din viitor. Terapeuții încearcă noi metode de a trata depresia bazându-se pe faptul că nu traumele trecutului și stresul din prezent îi afectează pe pacienți, ci așteptările sumbre pe care aceștia le au față de viitor.

Previziunea ne permite să devenim mai înțelepți nu doar datorită propriilor noastre experiențe, ci și învățând din experiențele altora. Întreaga noastră cultură și societate se bazează pe capacitatea oamenilor de a anticipa ceea ce vor face ceilalți oameni în viitorul îndepărtat. Facem sacrificii azi pentru a primi răsplata mâine, fie că este în această viață sau în viața de dincolo, așa cum promit numeroase religii.

Studiile recente au descoperit că încercarea de a anticipa ceea ce se va întâmpla în viitor are la bază procese psihice conștiente și inconștiente. În cadrul unui studiu desfășurat la Chicago, celor 500 de adulți care au participat la studiu li s-a cerut să-și înregistreze pe parcursul zilei cele mai importante gânduri și stări. Dacă psihologia tradițională ar fi fost corectă, atunci toți acești oameni s-ar fi gândit la ceea ce li s-a întâmplat în trecut. Dar aceștia s-au gândit de trei ori mai mult la viitor decât la trecut, iar cele câteva gânduri despre evenimente din trecut erau despre ce consecințe pot avea ele în viitor.

Atunci când își făceau planuri, participanții la studiu au raportat un nivel mai mare de fericire și mai mic de stres, probabil pentru că planificarea transformă o masă haotică de griji într-o ordine liniștitoare.
Deși uneori se temeau de ce ar putea să meargă prost, în medie au fost de două ori mai multe gânduri pozitive despre ceea ce sperau să obțină.

Dacă cei mai mulți oameni tind să fie optimiști, cei care suferă de depresie și anxietate au o imagine întunecată despre viitor, iar asta se pare că ar putea fi cauza problemelor lor, nu traumele din trecut sau percepția asupra prezentului. Deși traumele au un impact major și de durată, cei mai mulți oameni se consideră mai puternici după depășirea lor. Alții, în schimb, continuă să fie afectați de acestea pentru că își imaginează un viitor asemănător traumei, marcat de eșec sau respingere. Studiile au arătat că oamenii cu depresie se diferențiază de ceilalți prin tendința de a-și imagina mai puține scenarii pozitive și de a supraestima riscurile din viitor.

Capacitatea creierului de a stoca amintiri pe termen lung a fost asemănată cu o arhivă. Dar nu acesta este scopul său principal. În loc să înregistreze cu fidelitate trecutul, memoria îl rescrie. Amintindu-ți un eveniment într-un nou context poate duce la crearea de noi amintiri. S-a demonstrat faptul că martorii care povestesc ceea ce au văzut pot fi influențați să-și modifice amintirile astfel încât să fie complet diferite față de original. Fluiditatea memoriei ar putea fi considerată un defect, dar are un scop important. Pentru a putea exploata la maximum trecutul, creierul îl modifică și extrage informații relevante care pot fi utile în situații noi.

Legătura dintre memorie și capacitatea de a anticipa viitorul a putut fi observată și în cazul persoanelor cu leziuni ale lobului temporal. Aceștia și-au pierdut amintirile, dar și abilitatea de a construi scenarii detaliate pentru viitor. De asemenea, studiile despre dezvoltarea copiilor au mai arătat că aceștia nu sunt capabili să-și imagineze scene viitoare până când nu dobândesc abilitatea de a-și aminti experiențele personale, ceea ce se întâmplă de obicei în jurul vârstei de 3 - 5 ani.

Dar cea mai importantă dovadă care leagă amintirile din trecut de puterea de a ne imagina viitorul este o cercetare recentă prin scanarea creierului. Atunci când ne amintim un eveniment din trecut, creierul combină trei categorii diferite de informații: ce s-a întâmplat, când s-a întâmplat și unde. Iar toate acestea se află în zone diferite ale creierului. Cercetătorii au descoperit că același circuit este activat când oamenii sunt rugați să-și imagineze o scenă viitoare. 

Chiar și atunci când te relaxezi, creierul reia informațiile stocate pentru a-și imagina viitorul. Această descoperire explică de ce gândul îți "sare" la cu totul altceva în timp ce desfășori o activitate. Creierul simulează posibilități din viitor. De aceea poți reacționa rapid în situații neașteptate. Ceea ce considerăm ca fiind intuiție sau presentiment este de fapt această simulare continuă a unui posibil viitor, creată de creier cu ajutorul amintirilor.

Prin urmare, nimeni nu trăiește în prezent. Cu toții ne folosim de amintirile din trecut pentru a ne construi viitorul. 

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod