Pierduta intre dorinta si realitate?


Dintre multele metode de a te proteja de ceea ce este intunecat in tine, unele te fac sa simti nevoia de a exprima ceea ce vrei sa ascunzi.

Un mecanism de protectie important ca frecventa este constructia unei lumi imaginare care sa compenseze ceea ce exista in afara. Suferi, te lasi dominata de suferinta. Doresti un lucru, te lasi dominata de dorinta. Cand esti in lumea suferintei, simti ca esti pierduta, ca ceva este rupt in tine, ca nu poti repara, simti o durere adanca.

Ceva din trecut vine spre tine si se apropie puternic. Gasesti si un fel de satisfactie in aceasta intensitate a durerii. Cand esti in lumea dorintei, lucrurile se complica - dorinta este puternica, este abila, se strecoara din ceea ce e profund, adanc, inconstient, irational, spre ceea ce este constient, organizat.

Iti doresti sa fii cu cineva, sa faci dragoste cu el, sa il simti aproape. Cand timp simti aceasta dorinta, lucrurile se desfasoara. Ai o dorinta si urmeaza sa faci ceva cu ea - accepti si incerci sa o realizezi, ai rabdare si o amani, o pastrezi ca pe o placere interzisa, ti-o refuzi, ti-o reprimi sau poate o exprimi. Desigur ca aceasta enumerare nu poate sa epuizeze tot ceea ce poti face cu o dorinta.

Dar dorinta ta o cunosti si atata timp cat stii ca este o dorinta, o poti concepe ca fiind un obiect al tau, un ceva care este numai al tau si care te poate face sa te simti bine.

Exista insa si alte momente in care dorinta se contopeste cu realitatea. Iti doresti sa fii cu cineva, sa il seduci. Uneori nu poti sa pastrezi aceasta limita intre dorinta si realitate si ajungi sa consideri ca lumea aceasta a suportat momente in care dorinta ta a devenit realitate.

Uneori, poti auzi povesti cutremuratoare despre tot felul de incidente petrecute. Unele dintre ele nu sunt decat rodul acestei pierderi intre dorinta si realitate. Unii oameni povestesc despre ceea ce s-a petrecut intre ei, iti povestesc cum au fost agresati, violati, certati. In spatele povestii lor se ascunde, de cele mai multe ori, o dorinta foarte puternica ca lucrurile sa se fi petrecut astfel iar in sufletul lor diferenta dintre ceea ce este "dorit" si "intamplat" a devenit atat de mica incat o face nesemnificativa. Ajung sa se identifice cu ceea ce simt, cu ceea ce este in ei si ajung sa povesteasca lucruri aparent adevarate, dar care nu sunt decat in amanuntele nesemnificative autentice.

O eleva adolescenta poate pvesti ca atunci cand a ramas singura cu profesorul de muzica, acesta a incercat sa o violeze, ea s-a opus dar lucrul respectiv s-a intamplat cu adevarat. Intre acestea exista tot felul de momente care sunt autentice, reale, dar si multe din ele rodul imaginatiei ei. Implicit, dorinta a fost introdusa in realitatea curenta si aceasta a condus la o imagine care poate impresiona pe orice ascultator. Ce se poate intampla de aici?

Evident, varianta prezentata este una apropiata de patologie. Dar dorinta, mai ales cea receptata ca fiind interzisa, imposibila sau refuzata, poate sa fie de multe ori un impediment serios in interpretarea evenimentelor. Dorinta refuzata sau interzisa joaca un rol in gelozie.

Sa luam urmatoarea situatie: ea ii represeaza partenerului ca a fost cu o alta femeie intr-un bar. Evenimentul nu s-a petrecut, dar intre cei doi exista o atractie reciproca, ca urmare, el va recepta reprosul ei intre acesti doi poli - unul al realitatii (nu s-a petrecut nimic) si unul al dorintei (i-ar fi placut sa fi fost cu aceasta intr-un bar si intr-o noapte prelungita).

Cum poate el iesi din aceasta lupta a realitatii si a dorintei? Varianta clasica este una de exagerare, de enervare, de incercare de evitare concomitant cu un sentiment de vinovatie dat de gandirea lui magica (din moment ce acest lucru l-am dorit, este ca si cum el s-ar fi desfasurat).

Practic, nu este capabil sa nege pentru ca si-ar nega dorinta dar nu este nici capabil sa accepte un lucru ireal. Orice ar spune, minte, si orice ar spune, nu ar face decat sa sporeasca gradul de iritare, gelozie si suparare al partenerei.

Efectul imediat al unei asemenea scene este dat de apropierea sa de propria doritna. Poate sa constate ca, de fapt, chiar isi doreste acest lucru si, ca urmare, este necesar sa faca ceva cu aceasta dorinta. Iar aici intram in acest joc dintre doritna si realitate. Poate ca si aceasta varianta este un pic exagerata, dar lucrurile in relatia dorinta - realitate sunt cu adevarat complicate.

In fond, jocul dorintei este necesar sa il scadem din orice poveste sau intamplare pe care o auzim. Nu ne intrebam daca o persoana minte sau nu deoarece consideram minciuna un lucru rational, conceput special pentru a rezolva o situatie, indiferent de natura sa. Ne intrebam daca dorintele ascunse ale persoanei de langa noi nu au ca efect o deturnare semnificativa a evenimentelor sau mai corect spus -in ce masura persoana care sufera sau suferinta este doar o aparenta pentru a masca durerea.

Dupa cum repetam in ultimele articole, acestea nu sunt lucruri de care putem sa invinovatim pe cineva pentru ca sunt preponderant mecanisme inconstiente, partial avute sub contrl. Cand o persoana deturneaza adevarul, ea este convinsa ca spune adevarul.

Cum poate ea sa convinga? Prin a crea o emotie in celalalt, prin a face apel la dorintele sale, la temerile sale, la ceea ce este inconstient in ascultator.

Lucrurile sunt relative in ascultarea partenerului sau a unui prieten, deoarece fiinta de langa tine este o persoana vie, capabila de afecte, de trairi complexe. Daca tu crezi ca el are dreptate intrutotul, nu faci decat sa afirmi ca este un personaj dintr-o telenovela in care lucrurile sunt ori corecte ori incorecte. Poti sa intelegi ca celalalt este o persoana cmplexa si ca totul este uman in el?

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod