Cum te poate ajuta un psihoterapeut să te laşi de fumat


Ca psiholog, pot vorbi despre comportamente generale predictibile şi despre eventuale soluţii. Ca psihoterapeut însă, cred că fiecare din noi este unic şi fiecare fumător are dinamica sa

Ca psiholog, pot vorbi despre comportamente generale predictibile şi despre eventuale soluţii. Ca psihoterapeut însă, cred că fiecare din noi este unic şi fiecare fumător are dinamica sa interioară.

De asta, devin reticentă în a da reţete universal valabile. Însă o să încerc să vin cumva în întâmpinarea cititoarei care şi-a identificat această nevoie şi ca atare, a putut simţi şi o frustrare când nu a găsit niciun răspuns în textul precedent.

Dacă fumatul poate fi stressor pentru noi sau alţii, atunci nu ştim cât de stresant poate deveni lăsatul de fumat agresiv, fără a înţelege procesul.

Milton Erickson, părintele hipnozei clinice, povesteşte despre cum a ajutat un client să se lase de fumat. Vorbind cu el despre obiceiul fumatului, după ce clientul a intrat într-o stare de relaxare profundă sau transă, Erickson a început să îl întrebe naiv cum fumează. Fumatul pare tare dificil, îi spune Erickson. E complicat să ştii mereu între ce degete să ţii ţigara, cum să o ţii, cum tragi fumul şi mai ales cum dai fumul afară fără să îţi intre în ochi. Insistând foarte mult asupra complexităţii procesului, Erickson a reuşit să îşi deruteze clientul suficient de mult, astfel încât ieşind din starea de transă, clientul a descoperit că a “uitat” să fumeze: îi intra fumul în ochi, i se părea ciudat modul în care ţinea ţigara şi nu reuşea nicicum să îşi găsească o stare de normalitate în fumat, aşa cum era înainte.

E oare însă aşa de uşor să ne lăsăm de fumat şi orice persoană poate scăpa de fumat dintr-o clipită?! Inutil a răspunde.

Acest lucru a funcţionat pentru acea persoană anume. Sugestibilă, pregătită să renunţe la fumat, perfecţionistă, cu un scop interior de claritate.

Orice comportament al nostru are un scop. La fel şi fumatul. Un fumător are nevoie de fumat pentru a obţine ceva, iar fumatul este calea cea mai uşoară pentru a ajunge acolo. Nu poţi renunţa pur şi simplu la fumat dacă nu găseşti o alta cale de a obţine acel lucru. Uneori, renunţarea este un proces brusc şi dureros, dar dacă în locul fumatului rămâne un gol, atunci rămâne şi vulnerabilitatea ca persoana să se reapuce de fumat oricând. De asta eu cred că lăsatul de fumat începe prin înţelegerea reală şi consistentă a motivaţiei care ne face să fumăm.

Această mişcare interioară tine de viaţa fiecăruia dintre noi, de modul şi momentul în care ne-am apucat de fumat, de emoţiile cu care am corelat fumatul.

De părerea noastră reală despre noi şi despre fumat. Şi aşa mai departe.

Privind astfel în interior vom vedea că e posibil ca unele reţete să ni se potrivească sau e posibil să nu. Dar acest drum în interior ne poate da răspunsul nostru personal, individualizat; la capătul acestei căutări, fumatul poate fi uitat nu pentru că am încercat să ne lăsăm de fumat, ci pur şi simplu pentru că nu mai avem nevoie de el, găsind între timp alte căi de a ne atinge scopul obţinut înainte prin fumat.

De asta un fumător care vrea cu adevărat să fie un renunţator ar putea începe printr-un proces interior de căutare a unor răspunsuri. În acest fel, beneficiile pot fi mult mai mari, iar lăsatul de fumat un bonus.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod