10 lucruri care îţi pot strica, aproape iremediabil, vacanţa

Un prieten are o vorbă – ce începe bine se termină prost, iar ce începe prost se termină şi mai rău. E drept că e puţin negativist, dar e băiat fain. Te-ai gândit cam ce ţi s-ar putea

Un prieten are o vorbă – ce începe bine se termină prost, iar ce începe prost se termină şi mai rău. E drept că e puţin negativist, dar e băiat fain. Te-ai gândit cam ce ţi s-ar putea întâmpla într-o vacanţă, cât să-ţi piară cheful de vizitat? Cheful de hălăduit cât e ziulica de mare, de stat la terasă, de dormit până la 10!?

Depositphotos_31197565_s

Am avut şi eu de-a lungul timpului câteva episoade neplăcute, din care am desprins câteva învăţături, şi care m-au “călit” pentru ce are să urmeze.

Între noi fie vorba – nu atrag ghinionul, dar sunt suficient de împrăştiat cât să îmi pun singur piedici.

Acte uitate acasă. Cel mai “frumos” lucru e să constaţi, când ajungi în aeroport, cu check-inul deja făcut, că nu ai buletinul sau paşaportul la ţine. Dacă nu ai timp să ajungi acasă sau să îţi aducă cineva “identitatea”, îi strici şi vacanţă celui (celor) cu care pleci.
Acte furate în străinătate. Când plec în Europa, îmi iau şi cartea de identitate şi paşaportul cu mine.

Nu le ţin niciodată împreună. Buletinul la purtător, că e mai mic, paşaportul în camera. E păcat să stai pe la consulat şi să te rogi de cei de acolo să te “recunoască” pentru a te putea întoarce în ţară.
Carduri care nu merg. Pe unde merg, plătesc aproape numai cu cardul. Dar întotdeauna am şi o rezervă de măcar 100 de euro, ascunsă pe undeva. Dacă se strică cipul cardului, ce fac? Nu mai cumpăr nimic? De asemenea, mereu am măcar 2 carduri la mine, eventual de la bănci diferite.
Asigurare de călătorie.
Ştiu că pare useless, pentru că niciodată nu am folosit-o. Dar să te ferească Dumnezeu să îţi rupi o mâna în Norvegia, că plăteşti de îţi sar capacele (câteva mii de euro). Am un amic care a a păţit-o, dar în Austria, la ski. Mai bine dai câteva zeci de lei şi ţi-o faci.
Dureri de dinţi. Ştii bine, că exact ca în legile lui Murphy, durerile de dinţi apar vineri sau sâmbătă seară. Nicidecum luni la prima ora, când toate cabinetele sunt deschise. Aşa că mereu îmi iau un antiinflamator/antireumatic la mine.
Măcar să mai “trăiesc” câteva ore până văd ce am de făcut mai departe.

Citeşte mai mult pe blogul meu The Guide sau urmăreşte-mă pe Facebook.

mihai-jurca
mihai-jurca
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod