Simptome ignorate ale autismului la copii

de Iulia Mirică, 14 Septembrie 2018

Autismul este mult mai răspândit decât era în urmă cu 20 de ani. Poate că știi unele simptome ale autismului la copii, dar există și câteva simptome trecute cu vederea, pe care toți părinții ar trebui să le cunoască.
Iar cunoașterea acestor semnale poate ajuta un părinte să apeleze la ajutorul unui specialist, ceea ce duce la rezultate mai bune în urma tratamentelor. 

Iată care sunt câteva dintre simptomele ignorate ale autismului la copii!


Autismul reprezintă o preocupare pentru toți părinții, deoarece ratele copiilor diagnosticați cu autism au crescut constant începând cu anul 2000. În 2000, autismul era predominant la 1 din 150 de copii. Însă cele mai recente rapoarte au arătat că rata de autism din 2014 era de 1 din 59 de copii. Băieții sunt expuși unui risc mai mare de a dezvolta autism, un risc de patru ori mai mare mai exact. Aceste statistici alarmante sperie părinții, mai ales având în vedere numărul mare de copii cu această tulburare. Cauza exactă a autismului este necunoscută. Cercetătorii încearcă să găsească un tratament, cauzele și teste de sânge care să facă mai ușor diagnosticul. 

Pentru moment, părinții trebuie să se bazeze pe doctori pentru un diagnostic corect, pe baza observațiilor despre comportamentul și dezvoltarea copiilor. Criteriile de diagnosticare sunt utile, dar pot fi și dificile. Este vorba despre multe informații, așa că unele simptome exacte pot fi utile pentru părinții care încearcă să își dea seama dacă cei mici suferă sau nu de autism. 

La vârsta de 6 luni: lipsa zâmbetelor în timp ce interacționează social cu oamenii, lipsa expresiilor fericite în cadrul interacțiunii și/sau lipsa contactului vizual.

La vârsta de 9 luni: lipsa zâmbetului, imposibilitatea de a începe comunicările non-verbale, cum ar fi sunetele făcute pentru a atrage atenția părinților când își dorește ceva și/sau lipsa sunetelor în scopul interacțiunii cu alte persoane.

La vârsta de 12 luni: lipsa bâlbâielilor și a încercărilor de a formula cuvinte pentru a comunica cu ceilalți, lipsa mișcărilor de tipul gesturilor și a indicatului a ceea ce își dorește pentru a-și comunica dorințele, lipsa răspunsului la auzirea numelui.

La vârsta de 15 luni: lipsa cuvintelor.
Nu există încercări de a începe comunicarea verbală cu cuvinte. Se poate observa un dezinteres pentru copil în ceea ce privește învățarea sau formarea cuvintelor prin bâlbâieli sau zgomote care sună ca începutul cuvintelor. Altfel spus, lipsa de interes pentru verbalizare.

La vârsta de 24 de luni: lipsa comunicării verbale adecvate vârstei. Poate că a reușit să spună câte un cuvânt, cum ar fi mama sau minge. Cu toate acestea, nu are capacitatea de a forma fraze sau de a pune două cuvinte împreună.

Există, de asemenea, simptome pentru orice vârstă. Printre acestea se numără și pierderea abilităților dobândite anterior. De exemplu, un copil care a folosit în trecut fraze și propoziții ajunge să folosească doar câte un cuvânt pentru a-și comunica dorințele și nevoile.
Încă de la o vârstă fragedă, poate părea că preferă să fie singur. Nu are o dorință generală de a interacționa cu alți copii de vârsta sa. De exemplu, la un loc de joacă, unul dintre părinți poate observa mulți copii care se joacă împreună, în timp ce copilul său alege să se joace singur și pare mulțumit de acest lucru. Prezintă o lipsă de interes pentru a se juca cu alți copii, acesta fiind un simptom pentru orice vârstă. 

Copilul nu numai că preferă, dar are nevoie de o rutină strictă. Orice deviere a părinților de la această rutină va determina apariția anxietății sau stresului copilului. Cel mic nu se poate alinia schimbărilor. Acest lucru arată o dependență emoțională de rutina sa, iar atunci când apar schimbări, devine vizibil supărat.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod