Ti-e frica de esec?

Iti amintesti ce simteai cand erai copil si luai o nota proasta? Sau cand faceai ceva gresit si stiai ca urmeaza un repros sau chiar o pedeapsa din partea parintilor? Cam ce simteai in acele moment ti-a influentat modul in care privesti acum esecul.
Pentru unii copii o nota de patru este sinonima cu dorinta de a muri si doar gandul ca ar trebui sa comunice parintilor acest lucru ii face sa tremure din cap pana in picioare. Un astfel de copil se va stradui din rasputeri sa aiba mereu note bune si sa nu aiba momente de soc, ci cat mai multe momente de bucurie si coronite de flori pe cap la sfarsitul anului. Pentru ca nu vrea sa se dezamageasca pe sine, nu vrea sa isi dezamageasca parintii sau pur si simplu simte ca nu are un loc pe lume decat daca este perfect sau extraordinar sau la intaltimea asteptarilor.

Ajuns adult, el se va stradui fara incetare, sa fie cel mai bun. Sa aiba cel mai bun salariu, sa merite prima, aprecierea sefului, sa fie cel mai bun tata sau cea mai buna mama, sa aiba mereu controlul lumii din care face parte pentru a nu esua.
Priviti dinafara, acesti oameni par fericiti. Si chiar merita sa fie, pentru ca se straduie extraodinar de mult pentru tot ceea ce au. Insa, din pacate, fericirea se vede doar dinafara. Inauntru sunt ca niste butoaie pline de pulbere, iar scanteia periculoasa este esecul, greseala, pierderea controlului. Si oare putem trai fara sa gresim si avand mereu controlul mediului care ne inconjoara? Putin probabil.

Cel mai adesea, aceste persoane ajung sa cedeze la un moment dat fie facand o boala psihosomatica (ulcer, hipertensiune de exemplu), fie ajung sa manifeste tulburari de anxietate (tocmai pentru ca simt ca pot sa piarda controlul). In mod neasteptat pentru ei, simptomele apar exact cand au senzatia ca au inceput sa se relaxeze.
De fapt acest lucru este usor de explicat: organismul este obisnuit cu starea de tensiune, cu adrenalina sus, cand simte ca este in control. Insa, nu stie ce sa faca in stare de relaxare, nu este obisnuit cu ea, si atunci intra in panica.


Cum sa te ajuti singur/a?

1. Nu trebuie sa fii perfect/a. Incearca sa iti adaptezi standardele la momentul real si sa nu mai privesti viata ca pe o competitie in care tot timpul trebuie sa demonstrezi ceva. Poti incepe chiar sa mai si gresesti, chiar intentionat, in lucruri mici, cu care te simti confortabil si sa vezi ca nu e sfarsitul lumii.

2. Nu pune toate greutatile pe umerii tai. Pentru ca esti foarte responsabil/a, probabil cei din jurul tau s-au obisnuit sa lase mai mult decat e cazul in grija ta, convinsi ca ceea ce ajunge la tine este ca si facut.
Incearca sa schimbi aceasta regula si sa ii mai responsabilizezi si pe cei din jurul tau, fie ca e vorba de familie sau de colegi de serviciu. La inceput va fi mai greu, dar in timp se vor obisnui cu schimbarea si te vor aprecia cel putin la fel de mult.

3. Atunci cand ai un obiectiv mare, nu alerga haotic pentru a-l implini. Desparte-l in obiective mici si pune si pauze intre ele. Si chiar daca tendinta ta este de a nu te opri pana nu ai terminat totul, invata sa faci pauze. Chiar daca la inceput este inconfortabil, vei invata si sa te bucuri de ele.

4. De cand nu ai simtit ca ai un concediu adevarat? Poate e momentul pentru unul. Un concediu in care sa faci din lucrurile pe care le-ai tot amanat pana acum.
Doar pentru tine sau pentru cei dragi tie.

5. Scoate la suprafata temerile si nesiguranta pe care le ai si rezolva-le. Daca nu poti singura, fa-o cu ajutorul cuiva, dar nu amana. Cu cat vei reusi acest lucru mai curand, cu atat vei avea mai mult timp sa te bucuri de tine si de cei dragi tie.
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod