"Tata m-a făcut și m-a aruncat ca pe un gunoi. Cu toate astea îmi lipsește"

Părinții mei au avut o căsnicie scurtă și dificilă. Rodul ei am fost eu, care prin nașterea mea pare că am grăbit despărțirea lor. Tata a uitat de mine de cum a plecat de acasă și refuză de 19 ani să mă cunoască.

Părinții mei au avut o căsnicie scurtă și dificilă. Rodul ei am fost eu, care prin nașterea mea pare că am grăbit despărțirea lor. Tata a uitat de mine de cum a plecat de acasă și refuză de 19 ani să mă cunoască. De fapt nu refuză, ci pur și simplu a uitat de mine. Nu a făcut niciun gest ca să mă cunoască măcar, darmite să mă ajute cu ceva. Nici mama nu i-a cerut, mândră, nimic, nici el nu s-a oferit, de parcă nici n-aș fi existat. M-a facut și m-a lăsat în urmă ca pe un gunoi.

Acum sunt la începutul vieții mele de adult. Am terminat liceul, sunt studentă, iubesc, mă gândesc că vreodată o să-mi întemeiez și eu o familie. Dar tot nu pot să uit că spre deosebire de alți copii eu nu am avut tată și nici nu voi avea vreodată.

Mă doare și acum că tata nu a fost lângă mine, deși aș fi zis că mă voi consola în timp, dar și azi simt gelozia cu care le priveam pe colegele mele de clasă care povesteau tot felul de întâmplări din vacanță, cu tata în sus, tata în jos. Eu nu prea am avut vacanțe din astea, fiind doar eu cu mama, posibilitățile noastre financiare erau limitate. Dar cu toate astea nu banii mi-au lipsit, ci afecțiunea lui. Urăsc filmele alea în care tații își iubesc copiii și ar face orice pentru ei, când știu că al meu nici măcar nu vrea să știe de mine.
 
Mama nu și-a refăcut viața, fiindu-i frică mereu că un alt bărbat ar putea să nu-mi fie un tată bun.
Poate că ar fi fost oricum mai bun decât nimic, dar așa a fost să fie. Ea mi s-a dedicat cu totul, să-mi fie mie bine și să duc o viață liniștită. Ea nu știe și nu a știut niciodată ce mult am suferit și cât îmi lipsește tata. Mereu spune că ea îmi e și mamă și tată, dar nu e chiar așa. Un tată nu poate fi surogat. El a înșelat-o pe mama cu o țigancă care i-a și turnat doi copii imediat ce a lăsat-o pe mama și pe mine. Mi-a povestit un unchi, mai demult, pentru că mama a refuzat mereu să vorbească despre el. Pe copiii ăia i-a crescut, dar pe mine nu, nu a vrut să mă cunoască măcar.
De ce? Nu pot să nu mă întreb de ce? Cum poate cineva, un bărbat, să fie atât de indiferent cu propriul copil? Cu primul copil, mai ales.

Mă gândesc să-l caut și să-l întreb, dar mama întotdeauna mi-a interzis să mă gândesc la asta, spune că nu trebuie să-mi amărăsc viața cu „ce ar fi fost dacă”. Dar eu tot nu pot să nu mă gândesc, așa că chiar mi-aș dori să îl întâlnesc.

Nu prea știu cum să fac, acum că sunt majoră mă gândesc că pot să merg singură la poliție și să-l caut, dar nu sunt sigură că așa e bine. Și dacă chiar îl găsesc, oare e bine ce fac, oare mă voi simți mai bine sau mai rău? Nu prea am cu cine să mă consult în chestiunea asta și de asta vă cer sfatul: ce credeți că ar trebui să fac, să o ascult pe mama sau să-l caut totuși și să-l confrunt cu trecutul lui și cu datoria lui față de mine? 

 

Nota redacţiei.

Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.

 

Comentarii (11)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • Lisa pe 28 Mai 2013, 16:17
    nu ai nimic de pierdut

    si eu sunt intr-o situatie similara, nici eu nu-mi cunosc tatal, nu stiu nici macar cum il cheama, nu ai nimic de pierdut daca il cauti, trebuie doar sa fii pregatita sa accepti unele lucruri, poate nu va dori sa vorbeasca cu tine, iar tu trebuie sa fii pregatita pentru un refuz, sa poti accepta asta in cazul in care se va intampla; se poate si sa vrea sa vorbiti, nu stii niciodata, dar cred ca e mai bine sa vezi tu cum stau lucrurile decat sa te resemnezi

    0
    0

  • mihai radu pe 28 Mai 2013, 10:38
    DESPRE ...PARINTI

    am crescut -si am ...crescut in ani,destul de mult si cu multa durere -fara a-mi cunoaste MAMA,eram prea mic[3-4ani]cand s-a produs despartirea;ulterior am fost impiedicat s-o vad,sa o caut,s-o gasesc sa o cunosc si cum se spune''am pierdut trenul'' dar am ramas cu suferinta,cu handicapul enorm al lipsei MAMEI cu tot ceea ce insumeaza acest superb cuvant:MAMA.Eu am fost impiedicat ,pe dv va impiedica cineva sau ceva sa-l cunoasteti pe TATAL DV.? Nu mai stati pe ganduri NICIO clipa! Cautati-l,cunoasteti-l! Ve-ti descoperi adevarul ,care chiar daca doare,vindeca unele rani ale sufletului!

    1
    0

  • Teodor pe 27 Mai 2013, 22:59
    treci peste prejudecati si cauta-l

    CAUTA-L !!!! Nu stii ce s-a intamplat cu adevarat intre el si mama ta. Ce ti-a zis mama ta sau parintii ei e posibil sa fie numai minciuni. Depinde de la om la om, dar eu zic ca macar atat merita, fa un efort si du-te la el !!! Eu la fel am patit, din niste motive stupide fosta mea sotie s-a despartit de mine, iar acum chiar daca vreau nu imi pot vedea sau lua fata care e inca f.f.f mica si nu a apucat sa ma cunoasca. Probabil i se va zice ca si tie ca eu am fost....la la la, dar nu am gresit cu nimic, mi-am iubit copilul ca ochii din cap pana a fost luat de langa mine. Probabil peste ani si ani copilul meu va ajunge exact in situatia ta cu toate ca eu imi doresc mereu sa faca parte din viata mea, dar saraca fata nu are de unde sa stie asta, daca nu am cum sa comunic cu ea. Deci....incearca, sunt sigur ca el nu te-a uitat daca a fost un om bun. Sigur relatia o sa fie probabil distanta la inceput, ca totusi ....au trecut f.f.f multi ani in care nu ai fost langa el si el langa tine dar....Nu ai nimic de pierdut. Iar vrajeala ca mama/tata e cel care te creste e o prostie, nu e mama sau tata cel care te opreste sa iti vezi celalalt parinte, asta este egoism si orgoliu stupid din care doar copii au de pierdut. Pacat ca ai ajuns intr-o astfel de situatie......

    13
    1

  • Lora pe 27 Mai 2013, 22:17
    linisteste-te!

    Buna, draga mea! Trista povestea ta de viata, dar nu zice nimeni ca nu exista speranta. O sa scriu scurt si la obiect: du-te si cunoaste-l pe tatal tau, doar ca sa nu mai ramai mahnita, DAR, nu te baza ca te asteapta cu bratele deschise. Fii pregatita pentru orice, iarta-l pentru ce a facut (nu e vina ta ca nu a avut el cap sa fie tata), iar tu ai grija in viata sa-ti gasesti un rost mai bun decat au avut ai tai. Gandeste-te ca mama ta te iubeste mai mult ca orice altceva pe lumea asta, probabil ai si prieteni care tin la tine enorm, probabil ca exista si un baiat care te iubeste... E bine sa apreciezi ceea ce ai ACUM, nu CE AI FI AVUT. Exista un scop pentru tot ceea ce ti s-a intamplat. Gaseste-l! Ai grija de tine si fii puternica!

    2
    0

  • RodicaRodi pe 27 Mai 2013, 13:14
    cautare tata

    Si parintii mei au divortat cand eu aveam doar cateva luni, a plecat in America cu amanta cu care avea deja o fata, mama a aflat asta dupa divort, deci si-a intemeiat acolo o familie, de mine nu l-a interesat deloc, niciodata nu mi-a trimis o ciocolata, toata copilaria mama m-a sfatuit sa nu-l caut ca e un om de nimic, insa anii au trecut mama a murit si eu am ramas singura cu acel om de nimic in suflet.L-am cautat.....insa murise si el demult, a trait si a murit fara sa-si doreasca sa ma cunoasca, va rog sa ma credeti ca in ciuda lipsei lui eu am plans la aflarea vestii mortii lui. Acum o sa radeti poate tin legatura cu acea sora a mea care este in America....si care zic eu nu are nici o vina, deci sfatul meu este incearca si cauta-l pentru ca dupa ce moare o sa-ti para rau ca macar nu l-ai cunoscut.

    3
    0

  • corina pe 26 Mai 2013, 21:36
    Buna

    Subiectul tau ma facut sa-mi aduc si eu aminte ca am un tata care tot la fel nu la interesat de mine timp de 17 ani.Din propia mea experienta care am avuto cu tatal meu dupa despartirea de mama care tot la fel simteam nevoia de un tata eu consider ca nu merita sa-l cauti ai sa pateti ca mine sa fii dezamagita de el.Eu acum am rupt ori ce legatura cu el finca am considerat ca el nu merita iubirea mea de copil al lui.Un tata care stie ca are un copil se intereseaza de el sa vada daca este bine ,sanatos ,daca are nevoie de ceva etc.Eu lam iubit mult si am incercat sa tin legatura cu el dar el ma facut inasa fel sa-l urasc .Ultima oara am vorbit cu el acum un an sa-i spun ca fac nunta si sa stie sa vine si el ,mi-a spus ca nu are bani si cu ce sa se imbrace si eu iam spus ca nu am nevoie de bani de la el si o sai dau eu de imbracat si bani pt a veni de la tara la bucuresti si ce credeti nu a veni la nunta mea fiind singura lui fata pe care o are pe lume.De aici am constata ca un tata care isi iubeste copilul venea la nunta ei ,iar eu am constatat ca nu-l intereseaza de mine si nu lam mai sunat de atunci dar nici el nu mai ma sunat .Asa ca nu merita ,asta este parerea mea.

    0
    0

  • Ioana pe 26 Mai 2013, 21:23
    buna

    Cauta-l!Nu ai ce sa pierzi.De ce sa stai in fiecare zi gandindu-te la "cum ar fi daca as vorbi cu tata??cu cel care 19 ani de zile nu a fost alaturi de mine?"..Durerea pe care o simti in suflet in momentul de fata va fi cu siguranta amplificata de un posibil refuz al tatalui tau...Dar de unde stii tu ca va fi un refuz?...Viata ta va merge inainte dar cum va merge?Intrebandu-te in fiecare zi "oare de ce m-a parasit tata??Cum ar fi daca as vorbi cu el?"Urmeaza-ti instinctul.Ceea ce te opreste acum sa faci asta sunt cuvintele mamei tale care iti interzic sa iei legatura cu el.Dar sa stii.Parinte nu e cel care te naste.E cel care te creste.Cuvantul "tata" e prea mult pentru un asemenea om.Tot respectul pentru mama ta!..Cu toate astea meriti anumite raspunsuri de la el.Daca nu le vei primi sunt sigura ca vei aduna destula forta sa iti contiunui viata,convinsa fiind ca omul asta nu merita osteneala ta..Intrebarea "ce ar fi fost daca" e cea mai grea.Ma impiedic si eu mereu de ea.Tocmai de asta trebuie uneori sa faci ceea ce simti,sa treci peste ratiune!Multa bafta!!!

    5
    0

  • BB pe 26 Mai 2013, 21:14
    Mda..

    Stiu ce spuneti,stiu ce fel de om e,e un om care si-a inselat sotia cu o tiganca iar pe mine in timp de iarna si ger m-a dat afara cu picioare goale in zapada , m-a batut la fel si pe mama ...mai dezamagita de atat nu pot fi ..

    1
    0

  • rody pe 26 Mai 2013, 21:10
    dupa23 de ani miam cunoscut tatal

    buna eu dupa 23 de ani miam cunoscut tatal...binenteles eu lam cautat.reactia lui?a inceput sa rada credeam ca de bucrie dar a trecut 4 luni si ma sunat doar de cateva ori...daca simti nevoia cautal macar sa vzi ce fel de om este.succes!

    3
    0

  • CICA pe 26 Mai 2013, 14:50
    buna

    Ai dreptate Poky! nu are nici un rost sa-l mai cuti pe cel caruia vrei sa-i spui TATA. Nu merita! Daca el timp de 19 ani nu a simtit ca este tata, ca are datorii (afective, morale, financiare) fata de propriul copil, nu merita sa-l numesti tata...

    5
    0

  • Poky pe 26 Mai 2013, 09:02
    Buna

    Si eu am un copil, care nu are tata. Nici nu stie in ce data s-a nascut, nu stie nimic. Ne-am despartit inainte ca micuta mea sa vina pe lume. O inteleg pe mama ta perfect, ii inteleg teama si refuzul ei de a-ti cunoaste tatal chiar daca esti majora. Ti-a lipsit si inca iti lipseste iubirea lui, dar gandeste-te: daca nu a facut nimic pt tine, tu de ce sa te obosesti sa il cauti si sa rupi de la el niste raspunsuri la care intrebarile care nu-si mai au rostul. Mama ta si-a sacrificat viata, nu mai are rost tatal. Stiu ca ai o gramada de intrebari, dar crede-ma nu mai are rost. Acum trebuie sa te gandesti doar la tine si mama ta. Ce se va intampla daca tatal tau te va refuza, stii cum te vei simti? Nu cred ca iti imaginezi durerea din suflet, chiar daca ai o varsta si esti matura. Viata merge inainte cu sau fara tata, mama e cea mai importanta, e indispensabila in viata unui copil

    8
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod