Relatia intima cu tine insuti

Vrem certitudini si nu indoieli, vrem rezultate si nu experiente, fara sa ne dam seama insa ca numai din indoieli se pot naste certitudini si numai din experiente, rezultate. Pentru aceasta avem nevoie de un orizont cat mai larg al constiintei, spre a ajunge la siguranta si limpezire.

Atunci cand avem de a face cu probleme, evitam in general sa ne aventuram in obscuritate si neclaritati. Cautam rezultate clare, fara sa ne dam sema ca de fapt la acestea vom ajunge numai dupa ce ne depasim propria confuzie. Dar cum putem trece prin intunericul care uneori face sa nu mai vedem si nici macar sa mai credem in posibilitatea aparitiei luminii? Pentru aceasta trebuie sa facem apel la toate resursele pe care le avem si in special la puterile iluminatoare ale constientului.

Din clipa in care copilul incepe sa cunoasca mediul inconjurator, putem spune ca incepe sa devina constient. Cunoasterea se bazeaza in mare parte pe corelatiile facute intre continuturile psihice. Daca un continut nu-l putem corela cu nimic, nici nu il putem cunoaste. Din acesta cauza, de anumite continuturi nu putem deveni constienti cat timp formarea constientului nostru este intr-o faza incipienta.

Trecerea la o noua etapa a evolutiei se realizeaza la varsta pubertatii, cand are loc diferentierea constienta de parinti si cand in viata copilului erupe sexualitatea. Fenomenele corporale tensioneaza eu-l atat de puternic, incat el cauta sa se afirme din ce in ce mai mult. Chiar daca apar o serie de ingradiri exterioare, acestea nu conduc spre o sciziune interioara decat atunci cand ingradirea exterioara devine una interioara. Abea omul adult poate sa-si fie siesi indoielnic, sa fie in dezacord cu sine insusi si, deci, dezbinat.

Aceste probleme sunt datorate la majoritatea oamenilor de cerintele vietii, cerinte ce intrerup cu brutalitate starea de vis a copilariei. Cu totii intram in viata cu anumite presupozitii despre aceasta. Daca aceste presupozitii se indeparteaza foarte mult de la realitate, adica sunt nepotrivite conditiilor exterioare intalnite, atunci apar probleme. Sperantele prea mari, subaprecierea greutatilor sau un optimism nejustificat etc., pot declansa primele probleme constiente. Cauza conflictelor interioare nu poate fi mereu pusa pe seama aspectelor obiective, exterioare ci, poate la fel de des, pot sa apara dificultati sufletesi interioare.

Expansiunea vietii incepe inca din momentul nasterii. Persoanele care au incapatanarea de a ramane agatate de trecut, regresand, se afla in aceeasi conditie cu cele care se identifica cu noul, fugind de trecut. Unele se instraineaza de trecut, iar altele de viitor. In loc sa-si construiasca o stare de constiinta la nivel mai inalt si cu orizont mai larg, isi mentin o stare de ingustare a constientului.

Societatea poate fi un factor de piedica in evolutia propriei personalitati daca luam in considerare faptul ca aceasta prefera intotdeauna sa rasplateasca realizarile si nu personalitatea. Acest lucru determina adoptarea unei anumite solutii, si anume limitarea la cele realizabile, la diferentierea anumitor aptitudini, lasand la o parte problema cresterii nivelului de constiinta.

Realizarile, eficienta pe care o avem in anumite activitati par sa fie principalele puncte de reper spre extinderea si consolidarea existentei noastre fizice, spre inradacinarea noastra in lume, dar nu si spre o mai mare dezvoltare a constiintei umane.

Este firesc si sanatos sa traim in contact cu realitatea sociala,  dar in acelasi timp este la fel de normal sa acordam atentie si evolutiei noastre spirituale. Experientele cotidiene pe care le avem pot sa constituie puncte de plecare in largirea propriului nivel de constiinta prin analiza si surprinderea mecanismelor care ne-au determinat sa reactionam intr-un anumit fel. Fiind mai atenti la noi insine, putem ajunge sa ne cunoastem si in felul acesta putem participa mai constienti la propria noastra viata.


Psihoterapeut Paul Apostica, Clinica Aquamarine