Indiferent de situatie, cauti un loc in care sa o manifesti, iti este foarte greu sa te stapanesti, sa te controlezi, sa gasesti un raspuns in realitate. Trairea este cu atat mai intensa cu cat te intalnesti cu obiectul care te face sa simti astfel.
Mentionam in articolul precedent ca singurele probleme care exista cu adevarat sunt cele ale realitatii. Cand vorbim de ceea ce simtim, nu ne referim in fond la probleme, ci la stari de presiune, la trairi care ne dezorganizeaza si prin care nu reusim sa fim capabili sa rezolvam nimic.
Vedem ca sunt trei stari care merita atentia:
- starea de dezorganizare interioara care produce confuzie, deruta, suferinta;
- raspunsul eronat la problemele exterioare noastre generate de reactii inconstiente, stereotipe, incapacitatea de a intui schimbarea situatiei;
- existenta unui simptom care este receptat ca nefiind persoana si care poate lua diferite forme: anxietate, teama, atacuri de panica, disfunctii sexuale, etc.
Starea de dezorganizare in cuplu este receptata in "crizele" manifestate de o persoana si care se soldeaza, de obicei, cu certuri semnificative. Individual, aceste stari sunt receptate ca depasind posibilitatea de organizare a persoanei, ca o stare in care orice ar face este inutil, este soldat esecului.
Sentimentele de disperare sunt frecvente in aceste situatii si iau de cele mai multe ori forma: "nu stiu ce sa mai fac", "nu gasesc ajutor". Dificultatile interioare sunt dublate si de dificultati de raportare la ceilalti, la sarcinile de serviciu, in realitatea imediata.
Aceste dificultati apar ca proces ca si cum persoana ar fi in alta situatie decat cea in care este in plan real. Uneori, aceste momente sunt episodice si de inteles, dar sunt si situatii in care acestea conduc spre o permanentizare, spre afectarea mai multor situatii si aceste cazuri necesita cu adevarat o interventie.
Practic, nu vorbim ca se intampla ceva anume, ci mai curand ca "nu se intampla nimic", ca totul este o curgere fara sens, fara directie. Structura psihica incearca cumva sa se protejeze de aceasta stare. Furia, momentele de acting-aut sunt supape la indemana in anumite situatii.
Alteori, depresia este o forma de a te proteja de aceste moemnte. Prin depresie apare o negare a situatiei si situarea intr-o lume in care nimic nu produce placere, nu genereaza satisfactie si, implicit, se produce o linistire a suferintei curgerii emotionale.
Unul din modurile in care sistemul psihic se organizeaza pentru a suporta aceasta situatie este crearea unei scheme inconstiente care in plan simbolic reuseste partial sa suplineasca situatia emotionala foarte incarcata.
Aceste cazuri sunt de tipul: "orice s-ar intampla, in realitate eu reactionez dupa aceeasi schema". Indiferent ca este vorba de partener sau de serviciu sau de parinti sau de prieteni apare aceeasi reactie.
Spre exemplu, protagonista se poate simti incapabila sa aiba incredere in aceste persoane si are tendinta sa se situeze pe o pozitie de forta. Cand apare aceasta situare pe o pozitie de forta, persoana in cauza abordeaza un stil autoritar, dominant, nu accepta comunicarea, se conduce dupa principii rigide.
De multe ori manifesta o anumita intoleranta fata de toti cei care au tendinta sa se manifeste natural si, ca atare, sa se situeze pe o pozitie resimtita ca fiind periculoasa. Exista de multe ori ca acest tip de simptom sa adere la un anumit principiu, iar in numele lui sa se impuna.
Aceste persoane pot sa se manifeste ca un religios fervent iar orice ar incalca aceste lucruri sa fie aspru condamnate. Poate sa adere la o orientare feminista care sa-i justifice nemultumirea fata de propria feminitate sau neputinta de a accepta ceea ce este inconstient.
Uneori aceste idei in numele carora persoana devine cavalerul care ridica sabia dreptatii sunt aparte - lupta pentru eliminarea antenelor de telefonie mobila de pe blocuri si nu accepta sa posede telefon mobil pentru a nu-si periclita propria sanatate.
Ceea ce este specific acestor categorii nu sunt ideile in sine, care pot sa fie bune sau rele, ci exagerarea lor, o stare de transformare, o stare de exagerare si o fervoare in sustinerea cauzei care, de cele mai multe ori, este expresia unei stari de dezorganizare interioara.
Daca observati persoanele din jurul vostru care sustin cu trup si suflet o anumita idee, observati intrarea lor intr-o stare de tensiune, de identitate cu ideea respectiva. Senzatia pe care o lasa este ca ele nu sustin niste idei pe care le au, ci niste idei care sunt chiar ei insisi.
Vedeti pe cei care lupta pentru libertatea intreruperii de sarcina si pe cei care lupta impotriva. Ei nu accepta argumente, se identifica cu ideea in sine pentru ca nu vorbesc despre subiectul social, ci despre ceea ce simt in sufletul lor.
Aceasta reactie foarte puternica la prima vedere ascunde o suferinta, o traire intensa pe care o persoana incearca sa o gestioneze intr-un mod sau altul. Practic, ei nu se raporteaza la omul real din fata lor, ci la o imagine despre celalalt care este formata in decursul timpului, incepand din copilarie.
Argumentul ca asa se formeaza prin educatie oamenii este un argument partial, in sensul ca este o propozitie corecta in masura in care nu este una fatalista. Cand spunem fatalista, intelegem o explicatie care functioneaza ca un temei axiomatic.
Dincolo de atitudinea exagerata manifestata in planul gandirii exista o traire a suferintei, a temerii ca propriile trairi se vor manifesta in masura in care ceilalti vor exprima continuturi proprii. Riscul cel mai mare este ca aceste intalniri emotionale cu ceilalti sa produca o stare speciala - o stare de negare a ceea ce simte.
Este dificil pentru acestia sa gestioneze tot ceea ce simt, pentru ca daca ar face-o cu adevarat, atunci ceea ce simt ar ajunge intr-un plan constient si ar produce suferinta.
Este mai simplu sa te refugiezi in spatele unei conceptii religioase si sa te comporti ca si cum aceasta ar fi unica si autoritatea suprema decat sa simti ca tu suferi, ca ai nevoie de ajutor, iar acest ajutor il poti gasi si in biserica daca esti dispus sa lasi pe celalalt, pe preot in aceasta situatie sa ajunga la tine.
Dar aceste persoane nu cred in intalnirea cu preotul, in fapt, ci folosesc aceste momente pentru a-si creste gradul de culpabilitate, de a se pedepsi sau de a se apara de ceea ce este dincolo de aparent. Pacatul pentru ei nu mai este ceva interior, ci o actiune oarecare iar rostul lor pe pamant nu este sa puna in fapt ceea ce simt si sa lucreze cu ceea ce simt, ci sa nu faca anumite lucruri sau sa le faca.
Este mai simplu sa devii o feminista curajoasa, imbatabila care vede mereu si oriunde cum barbatii sunt superiori femeilor si sa vezi peste tot discriminare decat sa actionezi in numele a ceea ce simti in fapt. Cand lucrurile sunt atat de repetitive, atunci este timpul pentru a face ceva si pentru a actiona cumva in virtutea a ceea ce este cu adevarat in persoana ta.
Este mai simplu sa aderi la o idee decat sa ai propriile idei, aceste idei ar fi in corelatie cu ceea ce simti si atunci este mai bine sa lupti pentru ceva decat sa accepti ca suferi.
In fapt, in spatele a ceea ce este schimb de idei, de multe ori se ascunde multa suferinta. Iar in ceea ce priveste cuplul, vedem de multe ori ca aceste elemente se repercuteaza implicit - o atitudine excesiv de autoritara poate conduce la un cuplu functional aparent dar care cuprinde 2 suferinte - atat a lui cat si a ei.
Unele idei nu sunt decat impedimente in ceea ce priveste cuplul pentru ca aici intervin elemente emotionale iar in situatia persoanelor care fac obiectul a ceea ce exista, sunt numeroase trairi care incearca sa evite exact ceea ce simt.
Mesajul pe care vreau sa il transmit este ca atunci cand intalniti astfel de persoane, plecati de la ideea ca ceea ce este in ele este suferinta si ca au nevoie de un ajutor pe care nu il vor si nici nu sunt dispusi sa il primeasca.
Evident ca nu are sens sa iti propui sa le oferi un ajutor. E frumos sa ajuti o batranica sa treaca strada, dar mai intai de toate e necesar ca ea sa vrea. In general oamenii au nevoie de motivatie si nu de informatie. Informatia nu este decat un suport pentru ca motivatia sa se produca.
Posteaza comentariu