Ingredientele sintetice

Astazi au fost sintetizate in laboratoare mai mult de 99% dintre aromele naturale. Una dintre exceptii este iasomia care nici pana in zilele noastre nu a reusit sa fie reprodusa cu exactitate, refuzand orice copie sau similitudine. In rest, toate florile isi au corespondentul lor in concentrate artificiale, mult mai ieftine si care reproduc cu exactitate mirosul esentelor naturale. Utilizarea lor nu scade insa valoarea unui parfum. Majoritatea creatorilor de parfumuri le considera la fel de importante ca pe cele naturale si le utilizeaza in amestec. Astazi nu se mai produc parfumuri care sa nu aiba in compozitia lor ingredinete artificiale.

Istoria parfumurilor din retorta incepe in deceniul trei al secolului 19 cand chimistii germani descopera nitrobenzolul si benzaldehida (imita migdalele amare). De atunci nu a trecut an fara sa fie descoperita o noua aroma sintetica. Tangerinolul, de pilda, evoca mirosul de mandarina, oranilul inlocuieste portocala, poiralylul perele, rhumacetatul imita romul si esentele de lichioruri de fructe. In 1875 se producea vanilia artificiala iar in deceniul 9 al sec 19 se facea cunoscut primul patent de violete. De acum inainte, parfumeria avea mult mai mult de a face cu bucataria de vrajitoare a chimistilor decat cu campurile unduitoare de iasomie din Provence. In 1908 Jukov si Sestakov descopera aldehidele (combinatii chimice care apar prin extragerea partiala a hidrogenului din alcooluri) iar lumea parfumurilor nu va mai fi nicioadata la fel. Aroma lor proaspata semanand cu lamaia reprezinta azi cel mai folosit grup de arome sintetice. Chanel no.5 este cea mai celebra creatie avand aldehide incorporate in compozitia aromei, alaturi de alte, atentie!, 250 de esente! Nu degeaba a ramas pana astazi regele de necontestat al parfumeriei.

cristina@atmosphere.ro ">

Articol