singura si insarcinata
-
0 0Nu stiu daca "griji" e cuvantul cel mai potrivit. Eu le-as numi mai curand opinii.
De buna seama tu stii mai bine decat oricine ce e mai bine pentru tine si nu ma indoiesc ca vei alege calea cea mai inteleapta. -
Uite si eu am 23 de ani si sunt mama singura, si eu am fost cu un nenorocit dar culmea el m-a lasat gravida ca sa ma lege de el. Si gravida fiind l-am lasat si am nascut fata(desi fusesem sfatuita sa avortez, am zis nu) si am o fetita de aproape 2 anisori de care sunt mandra.
Un copil poate trai si creste fara tata, dar fara mama mai greu.
Ai sa vezi dupa ce nasti ca o sa te simti cea mai puternica femeie de pe pamant si simti ca ai puterea sa infrunti pe oricine si orice pt copilul tau -
mie imi da cu virgula urmatorul lucru... ai 20 de ani, dupa terminarea liceului te-ai angajat la un salon de masaj erotc si in 2009, ti-ai facut tatuaj, tralala...pai, din 2009, pana acum, sunt ceva ani, liceul, la cati ani l-ai terminat? eu am terminat liceul la 19 ani, tu la cati?
si acum sa trecem la adevarata problema:copilul... presupun ca cineva din anturajul tau ti-a spus ca, din cauza stresului mamei, din timpul sarcinii, fatul se poate dezvolta cu malformatii, pot aparea boli (sindrom Down, spre exemplu). Alta intrebare, tu ai un loc de munca, stabil, nu salonul de masaj erotic, ca ala nu-i loc de munca...Copilul ala, implica costuri, si nu mici! E greu sa cresti si un caine, daca vrei ca el sa creasca asa cum trebuie. Daca ai hotarat ca doresti sa il pastrezi, gandeste-te ca, ai nevoie de cineva langa tine, ai avea nevoie de sprijinul familiei, persoane din jur, etc... -
Xella, subiectul care il continui tu s-a inchis candva in 2010!
Vezi de la pagina 11 incepe o noua postare!
De aia insistam sa se faca topicuri noi, nu sa se adauge povesti noi la topicuri f vechi, creeaza confuzii, si daca nu citesti nici postarile celor din fata ta....scrii in van, asa cum ai facut tu acum.
-
-
-
-
-
La 24 de ani, am primit o veste pe care nicio femeie nu ar trebui sa o auda. Dupa ce mi-am facut niste analize de rutina, am facut si un test de fertilitate, si am aflat ca numarul de ovule din rezerva ovariana era extrem de diminuat, si existau sanse foarte mari sa nu mai pot face copii. Si dati-va seama, in ultimul an de master, fara iubit, aceasta veste m-a distrus, pentru ca mereu mi-am dorit sa am copii, o familie...Am cautat disperata o solutie, am trecut printr-o mica depresie…dar la un moment dat, parca printr-un semn primit de sus, m-am imprietenit cu o fata de la facultatea de medicina din Bucuresti careia i-am spus de problema mea, si mi-a povestit de specialista in infertilitate Laura Dracea, de la clinica Gynera, care preda la facultatea ei. Parintii mei mi-au inteles imediat problema si mi-au promis sustinere financiara si sufleteasca, si am vizitat aceasta clinica in speranta ca exista o solutie sigura de a-mi putea asigura un viitor, de a-mi intemeia o familie. La Gynera mi s-a facut crioconservarea ovocitelor si un tratament de inducere a ovulatiei cu hormoni. Acum am 26 de ani si sunt insarcinata in 2 luni, intr-o relatie fericita si cu sperante mari de viitor, datorita doamnei doctor care a avut grija de mine si de viitorul meu copil.
-
Dora456 said:La 24 de ani, am primit o veste pe care nicio femeie nu ar trebui sa o auda. Dupa ce mi-am facut niste analize de rutina, am facut si un test de fertilitate, si am aflat ca numarul de ovule din rezerva ovariana era extrem de diminuat, si existau sanse foarte mari sa nu mai pot face copii. Si dati-va seama, in ultimul an de master, fara iubit, aceasta veste m-a distrus, pentru ca mereu mi-am dorit sa am copii, o familie...Am cautat disperata o solutie, am trecut printr-o mica depresie…dar la un moment dat, parca printr-un semn primit de sus, m-am imprietenit cu o fata de la facultatea de medicina din Bucuresti careia i-am spus de problema mea, si mi-a povestit de specialista in infertilitate Laura Dracea, de la clinica Gynera, care preda la facultatea ei. Parintii mei mi-au inteles imediat problema si mi-au promis sustinere financiara si sufleteasca, si am vizitat aceasta clinica in speranta ca exista o solutie sigura de a-mi putea asigura un viitor, de a-mi intemeia o familie. La Gynera mi s-a facut crioconservarea ovocitelor si un tratament de inducere a ovulatiei cu hormoni. Acum am 26 de ani si sunt insarcinata in 2 luni, intr-o relatie fericita si cu sperante mari de viitor, datorita doamnei doctor care a avut grija de mine si de viitorul meu copil.
felicitari si multa sanatate !
-
-
Dora456 said:La 24 de ani, am primit o veste pe care nicio femeie nu ar trebui sa o auda. Dupa ce mi-am facut niste analize de rutina, am facut si un test de fertilitate, si am aflat ca numarul de ovule din rezerva ovariana era extrem de diminuat, si existau sanse foarte mari sa nu mai pot face copii. Si dati-va seama, in ultimul an de master, fara iubit, aceasta veste m-a distrus, pentru ca mereu mi-am dorit sa am copii, o familie...Am cautat disperata o solutie, am trecut printr-o mica depresie…dar la un moment dat, parca printr-un semn primit de sus, m-am imprietenit cu o fata de la facultatea de medicina din Bucuresti careia i-am spus de problema mea, si mi-a povestit de specialista in infertilitate Laura Dracea, de la clinica Gynera, care preda la facultatea ei. Parintii mei mi-au inteles imediat problema si mi-au promis sustinere financiara si sufleteasca, si am vizitat aceasta clinica in speranta ca exista o solutie sigura de a-mi putea asigura un viitor, de a-mi intemeia o familie. La Gynera mi s-a facut crioconservarea ovocitelor si un tratament de inducere a ovulatiei cu hormoni. Acum am 26 de ani si sunt insarcinata in 2 luni, intr-o relatie fericita si cu sperante mari de viitor, datorita doamnei doctor care a avut grija de mine si de viitorul meu copil.
Nu sariti cu felicitarile la asa o reclama....
Anda444
2 mesaje Buna ziua, fetelor. Fac si eu parte din categoria celor care s-au luptat ani de zile cu infertilitatea, si dupa mult efort, financiar si emotional, am reusit in sfarsit sa nasc o fetita sanatoasa, de 2900 g, desi nu mai credeam ca se va intampla vreodata! Inca de la 29 de ani am umblat prin clinici, am facut tratamente de fertilizare care m-au instabilizat pe plan nervos de-a lungul timpului, dar dupa 4 ani si jumatate s-a intamplat si aceasta minune! Am fost cu sotul meu la diversi medici, si in Romania si in afara, in Germania, si dupa multe cautari si incercari am descoperit-o pe doctorita Laura Dracea, de la clinica Gynera din Bucuresti, care a facut posibila intregirea familiei mele. La Gynera am trecut printr-un tratament de fertilizare in vitro, am urmat in mod strict indicatiile doamnei doctor, cu toate ca nu mai aveam nicio urma de speranta in suflet, si in final viata mi s-a schimbat in ceea ce imi doream cu ardoare de ani de zile. Deci nu va pierdeti speranta, in Dumnezeu si in cei care ne pot ajuta sa ne indeplinim visele. Recomand din tot sufletul clinica Gynera, la cat mai multa speranta si numai rezultate pe meritul incercarilor voastre!
-
-
iuliaapetrei said:
buna...numele meu este iulia si am 20 de ani...sunt noua pe acest forum...incerc sa cunosc oameni noi cu care sa comunic...simt nevoia sa vb cu cineva si din pacate nu am cu cine...am facut multe greseli pana la varsta asta,unele le regret,altele nu...Abia terminasem liceul cand am decis sa ma angajez...cum sa fac multi,multi bani intr-o perioada scurta de timp si intr-un mod cat mai simplu? indrumata de o prietena de-a mea m-am angajat la un salon de masaj erotic...am lucrat 6 luni acolo...nu pot sa zic ca a fost nici bine dar nici rau...la inceputul lunii decembrie 2009 am decis sa imi fac un tatuaj.O prietena mi l-a recomandat pe Florin (e unul dintre cei mai buni tatuatori profesionisti din tara)...asa l-am cunoscut si mi s-a bagat in suflet...am inceput sa tin la el foarte,foarte mult mai ales ca m-a acceptat cum eram...stia totul despre mine,ma sprijinea si pot sa zic ca am invatat foarte multe lucruri de la el (este mai mare decat mine cu 9 ani)...a urmat aproape un an in care am avut o relatie cu el...i-am pus sufletul meu in palma...am zis ca pentru el merita sa ma schimb,ceea ce am si facut...am renuntat la famile,prieteni...la tot...nu i-am iesit niciodata din cuvant si nici nu i-am gresit, desi stiam ca uneori dreptatea era de partea mea...in iulie anul acesta chiar m-am mutat cu el...intradevar ne mai certam uneori, ca in orice relatie existau discutii dar reuseam sa trecem peste ele...simteam ca suntem facuti unul pentru altul si nu o sa ne despartim niciodata...intradevar, el are un comportament ciudat-el motiveaza ca e artist si toti artistii sunt mai ciudati-cu toate astea incercam sa il inteleg si sa raman langa el...era o relatie serioasa si bazata pe iubire,din cate am crezut eu pana cand am simtit ca ceva ciudat se intampla cu mine...am aflat ca sunt insarcinata...sincera sa fiu eu m-am bucurat cand am aflat vestea insa el din momentul ala s-a schimbat complet...mi-a zis ca nu e pregatit ptr a fi tata,ca are alte planuri legate de cariera lui...in fine...vroia sa fac avort...m-a intristat foarte tare decizia lui.Am discutat mult si m-a convins sa merg sa fac avort...Saptamana trecuta,luni, mi-am facut programare la un medic...a venit cu mine...am intrat in cabinetul respectiv, am discutat cu medicul respectiv care,curios, dar nu m-a sfatuit sa fac avort...am inceput sa plang ptr ca in sufletul meu nici eu nu vroiam...m-am intins pe un pat unde urma sa se intample tot,insa nu am avut puterea si nici curajul sa duc la bun sfarsit actiunea...m-am imbracat si am iesit plangand de acolo refuzand avortul...Florin ma astepta afara...i-am zis sa ma ierte dar nu pot sa fac nici un avort...stiti ce s-a intamplat in urmatorul minut??? mi-a zis ca sunt o perversa si o parsiva si ca incerc sa il leg de mine folosind un copil...am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare,ca mi se prabuseste cerul tot peste mine...nu-mi venea sa cred ce aud...mi-a zis ca el nu vrea copilul si sa ma descurc singura...am plecat plangand de acolo singura...apoi seara i-am zis ca vreau sa imi iau lucrurile de la el...a fost cumplit...am avut din nou o discutie...mi-a vorbit foarte urat,m-a jignit,m-a insultat,m-a acuzat de niste lucruri ingrozitoare...mi-a zis ca este sigur ca el e tatal copilului dar nu vrea ca eu sa fiu mama copilului lui...simteam ca vreau sa mor in momentul ala...am incercat sa ma sinucid in seara aceea...am inghitit un pumn de pastile pe care le-am vomitat imediat dupa ce le-am luat...nu pot sa va explic ce era in sufletul meu...mi-a fost si imi este inca foarte greu sa imi revin...nu pot sa cred ca am stat langa o persoana de genul asta si i-am pus totul la picioare si el si-a batut joc de mine si de sufletul meu...in tot timpul asta m-am gandit ce sa fac cu copilul...am decis sa il pastrez...decizia asta m-a ajutat mult...ma simt puternica si parca am un motiv sa traiesc...nu conteaza ce o sa fiu nevoita sa fac...o sa cresc copilul singura si o sa ii ofer totul,e motivul meu de a trai...deja am fost la primul ecograf si sarcina e ok...maine implinesc 2 luni de cand sunt insarcinata...ce pot sa zic...uneori imi vine sa plang de sa inund tot globul pamantesc insa am momente cand ma gandesc ca o sa fie bine si pentru mine si o sa fiu o mamica fericita chiar daca o sa fiu singura...l-am anuntat si pe Florin de decizia care am luat-o...mi-a zis sa nu il mai deranjez ca deja are o relatie cu altcineva si nu il intereseaza copilul,ba chiar m-a rugat sa merg la notar si sa fac nu stiu ce act prin care sa il scutesc de eventualele pretentii,pensie alimentara,etc...e un gunoi...dar eu nu vreau sa ma mai gandesc la asta...sper sa am puterea si curajul sa infrunt tot ce ma asteapta...oricum eu stiu ca este un Dumnezeu acolo sus care nu doarme si o sa ma ajute sa reusesc tot ce mi-am propus...poate ca v-am plictisit cu povestea mea,dar mie imi face bine,ma descarc astfel...si am un sfat ptr voi fetelor: deschide-ti bine ochii cand va indragostiti si va daruiti inimile ca sa nu va para rau mai tarziu...
...imi suna a telenovela
-
-
rambon1 said:sti multi barbati isi doresc copii dar pa el poate asta la speriat foarte tare
fii mai explicit rambon!
Cine l-a speriat si de ce a fugit?
Daca-si dorea copii, de ce fuge?
Acest mesaj a fost editat de către Maricon: -
iuliaapetrei said:buna...nu am mai vb cu voi...mi-ati pus multe intrebari la care sincera sa fiu poate nici eu nu stiu raspunsul...s-au intamplat multe dupa ce am postat acest mesaj...Florin a luat legatura cu mine dupa cateva zile de absenta...vazand ca sunt atat de hotarata sa pastrez copilul incearca din rasputeri sa ma faca sa renunt la el...momentan vrea sa ne impacam pentru ca ii este foarte dor de mine si zilele astea cica i-am lipsit mult...cica si-ar fi dat seama de greselile facute si vrea sa ne reluam relatia insa trebuie sa renunt la sarcina pentru ca acest copil ne-ar distruge vietile la amandoi...mi-a spus ca nu suntem inca pregatiti sa avem un copil si daca imi doresc atat de mult unul cu siguranta in viitor il vom avea...este foarte siret...se foloseste de faptul ca vin Sarbatorile de iarna si vrea sa fim impreuna sau imi aminteste momentele bune petrecute cand eram un cuplu...nu stiu ce sa mai zic...as fi fost mult mai linistita daca ma lasa in pace sa-mi vad de viata...sta efectiv pe capul meu sa fac avort ba chiar suna el si se intereseaza la doctori cand as putea sa-mi fac o programare ptr chiuretaj...sunt sigura ca joaca teatru si nu am de gand sa ii fac jocul...mi-a spus ca in ziua in care merg va veni cu mine ca sa ma sprijine sau sa ma ajute daca am nevoie de ceva,dar sunt sigura ca daca as lua aceasta decizie dupa ce intru in cabinet,in 5 minute rasufla usurat si pleaca cu palma in fund...sunt foarte tulburata si nu stiu care este decizia corecta pe care ar trebui sa o iau deoarece m-a amenintat ca daca pastrez acest copil o sa mi-l ia si o sa ne razboim prin tribunale,cu avocati si procese,si stiu ca nu vb aiurea si este in stare sa imi faca rau...nu as vrea sa trec prin asa ceva pentru ca sunt constienta ca daca se va ajunge aici cel mai mult de suferit o sa aiba copilul...si totusi...cand ma gandesc ca foarte curand o sa il pot avea in brate si o sa ii pot oferi toata afectiunea mea ma intareste si ma face sa simt ca:EU O SA POT!!!
-
-
sorry!