singura si insarcinata
-
4 0Curios cum fetele astea noi isi fac cont ca sa scrie primul mesaj FIX la acest topic. Cred ca dau cautare pe gugal "singura si insarcinata"...
Gataaaa, lasati-o in pace pe Iulia, nu mai intra pe acest topic si maine- poimaine duce copilul la gradinita! -
-
eu ma bucur pentru decizia pe care ai putut sa o iei.da intra-devar copilul trebuie sa aiba si mama si tata,dar decat sa aiba un tata care nu si l-a dorit e mai bine fara.eu am crescut fara tata de la 1si jumatate..a revenit in viata mea si a mamei pe la 5 ani pastrand legatura cu el.cu toate ca nu a fost acolo cand a fost nevoie de el ma simteam mult mai atasat de el de cat de mama care nu mai ea stie cum m-a crescut...parea un om educat la prima vedere,mereu pus la punct deoarece meseria io cerea dar de fapt nimic ce se vedea la suprafata nu reflecta felul lui de a fi.certuri intre mine si el au fost ca in orice relatie tata-fiica pana cand eu am cunoscut un barbat mult mai mare ca mine ceea ce la indignat foarte tare,si a ajuns sa ma loveasca.de 6 luni nu mai tinem legatura deloc el in schimb ma urmarea si la scoala si venea si prin fata blocului...etc...eu in prezent stau cu respectivul pentru ca acasa la mama nu ma mai simteam in siguranta din niciun punct de vedere...Deci nu poti forta un om sa fac ce nu vrea..nu-l poti tine langa tine doar pt ca urmeaza sa aveti un copil chiar daca asta de obicei leaga un cuplu,indata ce ti-a acele lucruri urate e clar ca ceva e putred.Poate ii place sa-si traiasca viata si atunci de ce sa fii tu aia care o sa plangi si o sa traiesti cu impresia ca ba ca are pe alta....
-
Ma bucur ca ai inca vointa de fier.Iti urez succes in continuare si sper ca totul sa fie bine pentru tine.Cat despre tip data viitoare deschide bine ochi si nu te indragosti asa repede de el.Cat despre pensie nu semna nimic doar trebuie sati dea.Ce naiba daca nu vrea copii trebuia sasi asume riscuri.Dar daca tu nu vrei ca el sati dea bani de pensie alimentara nu e nici o problema.Depinde de tine si ai grija in continuare.Pa!
-
iuliaapetrei said:
buna...numele meu este iulia si am 20 de ani...sunt noua pe acest forum...incerc sa cunosc oameni noi cu care sa comunic...simt nevoia sa vb cu cineva si din pacate nu am cu cine...am facut multe greseli pana la varsta asta,unele le regret,altele nu...Abia terminasem liceul cand am decis sa ma angajez...cum sa fac multi,multi bani intr-o perioada scurta de timp si intr-un mod cat mai simplu? indrumata de o prietena de-a mea m-am angajat la un salon de masaj erotic...am lucrat 6 luni acolo...nu pot sa zic ca a fost nici bine dar nici rau...la inceputul lunii decembrie 2009 am decis sa imi fac un tatuaj.O prietena mi l-a recomandat pe Florin (e unul dintre cei mai buni tatuatori profesionisti din tara)...asa l-am cunoscut si mi s-a bagat in suflet...am inceput sa tin la el foarte,foarte mult mai ales ca m-a acceptat cum eram...stia totul despre mine,ma sprijinea si pot sa zic ca am invatat foarte multe lucruri de la el (este mai mare decat mine cu 9 ani)...a urmat aproape un an in care am avut o relatie cu el...i-am pus sufletul meu in palma...am zis ca pentru el merita sa ma schimb,ceea ce am si facut...am renuntat la famile,prieteni...la tot...nu i-am iesit niciodata din cuvant si nici nu i-am gresit, desi stiam ca uneori dreptatea era de partea mea...in iulie anul acesta chiar m-am mutat cu el...intradevar ne mai certam uneori, ca in orice relatie existau discutii dar reuseam sa trecem peste ele...simteam ca suntem facuti unul pentru altul si nu o sa ne despartim niciodata...intradevar, el are un comportament ciudat-el motiveaza ca e artist si toti artistii sunt mai ciudati-cu toate astea incercam sa il inteleg si sa raman langa el...era o relatie serioasa si bazata pe iubire,din cate am crezut eu pana cand am simtit ca ceva ciudat se intampla cu mine...am aflat ca sunt insarcinata...sincera sa fiu eu m-am bucurat cand am aflat vestea insa el din momentul ala s-a schimbat complet...mi-a zis ca nu e pregatit ptr a fi tata,ca are alte planuri legate de cariera lui...in fine...vroia sa fac avort...m-a intristat foarte tare decizia lui.Am discutat mult si m-a convins sa merg sa fac avort...Saptamana trecuta,luni, mi-am facut programare la un medic...a venit cu mine...am intrat in cabinetul respectiv, am discutat cu medicul respectiv care,curios, dar nu m-a sfatuit sa fac avort...am inceput sa plang ptr ca in sufletul meu nici eu nu vroiam...m-am intins pe un pat unde urma sa se intample tot,insa nu am avut puterea si nici curajul sa duc la bun sfarsit actiunea...m-am imbracat si am iesit plangand de acolo refuzand avortul...Florin ma astepta afara...i-am zis sa ma ierte dar nu pot sa fac nici un avort...stiti ce s-a intamplat in urmatorul minut??? mi-a zis ca sunt o perversa si o parsiva si ca incerc sa il leg de mine folosind un copil...am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare,ca mi se prabuseste cerul tot peste mine...nu-mi venea sa cred ce aud...mi-a zis ca el nu vrea copilul si sa ma descurc singura...am plecat plangand de acolo singura...apoi seara i-am zis ca vreau sa imi iau lucrurile de la el...a fost cumplit...am avut din nou o discutie...mi-a vorbit foarte urat,m-a jignit,m-a insultat,m-a acuzat de niste lucruri ingrozitoare...mi-a zis ca este sigur ca el e tatal copilului dar nu vrea ca eu sa fiu mama copilului lui...simteam ca vreau sa mor in momentul ala...am incercat sa ma sinucid in seara aceea...am inghitit un pumn de pastile pe care le-am vomitat imediat dupa ce le-am luat...nu pot sa va explic ce era in sufletul meu...mi-a fost si imi este inca foarte greu sa imi revin...nu pot sa cred ca am stat langa o persoana de genul asta si i-am pus totul la picioare si el si-a batut joc de mine si de sufletul meu...in tot timpul asta m-am gandit ce sa fac cu copilul...am decis sa il pastrez...decizia asta m-a ajutat mult...ma simt puternica si parca am un motiv sa traiesc...nu conteaza ce o sa fiu nevoita sa fac...o sa cresc copilul singura si o sa ii ofer totul,e motivul meu de a trai...deja am fost la primul ecograf si sarcina e ok...maine implinesc 2 luni de cand sunt insarcinata...ce pot sa zic...uneori imi vine sa plang de sa inund tot globul pamantesc insa am momente cand ma gandesc ca o sa fie bine si pentru mine si o sa fiu o mamica fericita chiar daca o sa fiu singura...l-am anuntat si pe Florin de decizia care am luat-o...mi-a zis sa nu il mai deranjez ca deja are o relatie cu altcineva si nu il intereseaza copilul,ba chiar m-a rugat sa merg la notar si sa fac nu stiu ce act prin care sa il scutesc de eventualele pretentii,pensie alimentara,etc...e un gunoi...dar eu nu vreau sa ma mai gandesc la asta...sper sa am puterea si curajul sa infrunt tot ce ma asteapta...oricum eu stiu ca este un Dumnezeu acolo sus care nu doarme si o sa ma ajute sa reusesc tot ce mi-am propus...poate ca v-am plictisit cu povestea mea,dar mie imi face bine,ma descarc astfel...si am un sfat ptr voi fetelor: deschide-ti bine ochii cand va indragostiti si va daruiti inimile ca sa nu va para rau mai tarziu...
-
eu cred ca esti bravo..nu se renunta la un copil doar pt ca are un tata derebedeu si pentru ca nu ai,sa zicem,bani suficienti..nu suntem nimeni ca sa luam viata unui copil.esti tare bravo ca ai decis sa ilpastrezi..el va fi motivul tau sa renunti la profesii de genu' celei avute la inceput..e o noua etapa si esti bravo ca ai pastrat copilul..el are nevoie de tine..tu ai nevoie de el..lase sunt cele care avorteaza sub pretextul ca nu sunt gata sau ca asa va fi mai bine..esti bravo ca il pastrez! sa iti fie sanatosel))) sau sanatosica))))
-
Iulia, e trist ca il invinovatesti doar pe el. In an de gratie 2011 o femeie trebuie, la randul ei, sa se protejeze cand face sex, sa nu se bazeze doar pe barbat. Intr-un fel F are dreptate, nu sunteti pregatiti nici unul pentru a fi parinti. Un copil are nevoie nu doar de haine, jucarii si mancare ci si de stabilitate emotionala si dragoste, de liniste, de un cadrul familial in care sa creasca frumos. Ma iarta dar am sentimentul ca mai mult vrei sa ii fortezi mana lui F decat sa fii mama.
Poate nu ar fi rau sa discuti cu parintii tai dar... dar la 20 de ani, fara o meserie, fara un loc de munca, fara studii, fara un sot, fara un loc al tau mi se pare o crima sa aduci pe lume un copil, o crima mult mai mare decat un avort. pacat ca ai asteptat atat de mult timp, exista atat de multe metode de contraceptie...
iuliaapetrei said:
buna...numele meu este iulia si am 20 de ani...sunt noua pe acest forum...incerc sa cunosc oameni noi cu care sa comunic...simt nevoia sa vb cu cineva si din pacate nu am cu cine...am facut multe greseli pana la varsta asta,unele le regret,altele nu...Abia terminasem liceul cand am decis sa ma angajez...cum sa fac multi,multi bani intr-o perioada scurta de timp si intr-un mod cat mai simplu? indrumata de o prietena de-a mea m-am angajat la un salon de masaj erotic...am lucrat 6 luni acolo...nu pot sa zic ca a fost nici bine dar nici rau...la inceputul lunii decembrie 2009 am decis sa imi fac un tatuaj.O prietena mi l-a recomandat pe Florin (e unul dintre cei mai buni tatuatori profesionisti din tara)...asa l-am cunoscut si mi s-a bagat in suflet...am inceput sa tin la el foarte,foarte mult mai ales ca m-a acceptat cum eram...stia totul despre mine,ma sprijinea si pot sa zic ca am invatat foarte multe lucruri de la el (este mai mare decat mine cu 9 ani)...a urmat aproape un an in care am avut o relatie cu el...i-am pus sufletul meu in palma...am zis ca pentru el merita sa ma schimb,ceea ce am si facut...am renuntat la famile,prieteni...la tot...nu i-am iesit niciodata din cuvant si nici nu i-am gresit, desi stiam ca uneori dreptatea era de partea mea...in iulie anul acesta chiar m-am mutat cu el...intradevar ne mai certam uneori, ca in orice relatie existau discutii dar reuseam sa trecem peste ele...simteam ca suntem facuti unul pentru altul si nu o sa ne despartim niciodata...intradevar, el are un comportament ciudat-el motiveaza ca e artist si toti artistii sunt mai ciudati-cu toate astea incercam sa il inteleg si sa raman langa el...era o relatie serioasa si bazata pe iubire,din cate am crezut eu pana cand am simtit ca ceva ciudat se intampla cu mine...am aflat ca sunt insarcinata...sincera sa fiu eu m-am bucurat cand am aflat vestea insa el din momentul ala s-a schimbat complet...mi-a zis ca nu e pregatit ptr a fi tata,ca are alte planuri legate de cariera lui...in fine...vroia sa fac avort...m-a intristat foarte tare decizia lui.Am discutat mult si m-a convins sa merg sa fac avort...Saptamana trecuta,luni, mi-am facut programare la un medic...a venit cu mine...am intrat in cabinetul respectiv, am discutat cu medicul respectiv care,curios, dar nu m-a sfatuit sa fac avort...am inceput sa plang ptr ca in sufletul meu nici eu nu vroiam...m-am intins pe un pat unde urma sa se intample tot,insa nu am avut puterea si nici curajul sa duc la bun sfarsit actiunea...m-am imbracat si am iesit plangand de acolo refuzand avortul...Florin ma astepta afara...i-am zis sa ma ierte dar nu pot sa fac nici un avort...stiti ce s-a intamplat in urmatorul minut??? mi-a zis ca sunt o perversa si o parsiva si ca incerc sa il leg de mine folosind un copil...am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare,ca mi se prabuseste cerul tot peste mine...nu-mi venea sa cred ce aud...mi-a zis ca el nu vrea copilul si sa ma descurc singura...am plecat plangand de acolo singura...apoi seara i-am zis ca vreau sa imi iau lucrurile de la el...a fost cumplit...am avut din nou o discutie...mi-a vorbit foarte urat,m-a jignit,m-a insultat,m-a acuzat de niste lucruri ingrozitoare...mi-a zis ca este sigur ca el e tatal copilului dar nu vrea ca eu sa fiu mama copilului lui...simteam ca vreau sa mor in momentul ala...am incercat sa ma sinucid in seara aceea...am inghitit un pumn de pastile pe care le-am vomitat imediat dupa ce le-am luat...nu pot sa va explic ce era in sufletul meu...mi-a fost si imi este inca foarte greu sa imi revin...nu pot sa cred ca am stat langa o persoana de genul asta si i-am pus totul la picioare si el si-a batut joc de mine si de sufletul meu...in tot timpul asta m-am gandit ce sa fac cu copilul...am decis sa il pastrez...decizia asta m-a ajutat mult...ma simt puternica si parca am un motiv sa traiesc...nu conteaza ce o sa fiu nevoita sa fac...o sa cresc copilul singura si o sa ii ofer totul,e motivul meu de a trai...deja am fost la primul ecograf si sarcina e ok...maine implinesc 2 luni de cand sunt insarcinata...ce pot sa zic...uneori imi vine sa plang de sa inund tot globul pamantesc insa am momente cand ma gandesc ca o sa fie bine si pentru mine si o sa fiu o mamica fericita chiar daca o sa fiu singura...l-am anuntat si pe Florin de decizia care am luat-o...mi-a zis sa nu il mai deranjez ca deja are o relatie cu altcineva si nu il intereseaza copilul,ba chiar m-a rugat sa merg la notar si sa fac nu stiu ce act prin care sa il scutesc de eventualele pretentii,pensie alimentara,etc...e un gunoi...dar eu nu vreau sa ma mai gandesc la asta...sper sa am puterea si curajul sa infrunt tot ce ma asteapta...oricum eu stiu ca este un Dumnezeu acolo sus care nu doarme si o sa ma ajute sa reusesc tot ce mi-am propus...poate ca v-am plictisit cu povestea mea,dar mie imi face bine,ma descarc astfel...si am un sfat ptr voi fetelor: deschide-ti bine ochii cand va indragostiti si va daruiti inimile ca sa nu va para rau mai tarziu...
-
Iulia! Te felicit pentru decizia luata de a pastra copilul!. Un copil este cel mai important lucru in viata unei femei. Dumnezeu te va ajuta sa te descurci. Fruntea sus! Iti recomand cu multa incredere sa te rogi Sfintei Rita - Sfanta Imposibilului. Te va ajuta foarte mult. Roaga-te cu multa incredere. http://sfantaritadecascia.blogspot.com/
-
-
-
-
-
BUNA !
VA CITEZ :carmelia said:
draga sorell, spune-mi sincer..ai copii? stii ce inseamna sa cresti, sa educi si sa iubesti neconditionat un copil? sincer ma indoiesc ca ai copii...dar poate gresesc..
apoi...nimeni nu a judecat pe nimeni aici pt nici o greseala. pur si simplu am expus realitatea a ceea ce inseamna sa aduci pe lume un copil!
vorbesti despre condamnarea unui suflet de om la moarte ca si cand ar fi un pisoi bagat intr-un sac? ma faci sa rad, sincer. acel pisoi a fost nascut deja si daa..in acel caz se poate considera o crima.
dar aici vorbim despre o sarcina la o luna, despre un embrion, nu despre un copil deja nascut, draga mea.
de abia din luna a doua, a treia se formeaza creierul...iar in lunile urmatoare celelalte organe, deci acum excludem ideea de sistem anatomic...si chiar si de suflet, ok?
zici ca a pastra un copil in situatia ei inseamna act de curaj?
))) curaj pt ce? pt a-l naste probabi pt ca in situatia ei fara un loc de munca asigurat, fara ajutor, fara siguranta si fara posibilitatea de a-i oferi un trai cat-de-cat decent...hmm...mie, personal mi se pare mai degraba un gest de inconstienta si egoism...si aici si in nici un alt mesaj de-al meu nu am atacat-o pe ea personal, sau am judecat-o sau am etichetat-o...ci pur si simplu comentez/ atac ideea!
mai zici: "acest copil poate are menirea sa aduca ceva bun pe lumea asta"? asa si? conteaza? daca e un suflet chinuit care nu se bucura, care nu se dezvolta armonios nici emotional si nici din punct de vedere al sanatatii...poate sa fie si geniul geniilor si sa-i ramana numele scris pe toate cartile si toate statuile...ca nimic nu mai conteaza.un copil trebuie adus pe lume EXCLUSIV PT A FI FERICIT IN VIATA, nu pt a face ceva bun pt omenire.
si in nici un caz aici nu vorbim despre copii care au ce-si doresc material dar nu au iubire...ci pur si simplu vorbim despre ideea ca un copil are nevoie de toate pt a se dezvolta armonios, sanatos pt a putea fi fericit!
RASPUNS:
ANTICONCEPTIONALELE = CRIMA SE PRODUCE LA NIVEL CELULAR, ACOLO E O NOUA VIATA DUPA FECUNDARE , CARE ESTE URMARITA SA FIE UCISA .
ACOLO PUNE DUMNEZEU UN NOU SUFLET UNEI NOI PERSOANE
http://saccsiv.wordpress.com/2012/11/11/contraceptivele-sunt-abortive-folosirea-lor-inseamna-crima/
VA CITEZ ,,,, un copil trebuie adus pe lume EXCLUSIV PT A FI FERICIT IN VIATA, nu pt a face ceva bun pt omenire,,,,,
GANDIRE EGOISTA
FERICIREA AICI PE PAMANT ESTE STAREA DE PREGUSTARE A IMPARATIEI CERURILOR PENTRU CEI CARE O CAUTA PE ACEASTA
FERICIREA NU STA IN A AVEA , BOARFE DIVERSE PE TINE SI MANCARURI cu E-uri multe.
Un fragment din Evanghelii care-mi place mie mult: si adule explicatie acestor asa zis ,,probleme ,,
“Nu va îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veti mânca, nici pentru trupul vostru cu ce va veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu aduna în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneste. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiti? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grija, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu va îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale.” (Matei 6, 25-34)
Acest mesaj a fost editat de către ihodios: -
andreeaX said:Sa ma ierte Dumnezeu dar nu cred ca e bine sa tii copilul,sa nu ajungi sa o iei pe alte cai,de la masaj erotic la prostitutie e doar un pas,iar cand vei intampina greutati si nu vei gasi de munca,o sa fii de-a dreptul in prapastie.Presupun ca nu ai spirjinul familiei,sau provii dintr-o familie saraca devreme ce ai acceptat jobul respectiv.Cum ti-ai propus sa ii oferi copilului totul,asa cum ai spus?Vrei sa ai un copil fara tata,stigmatizat pe viata?Esti foarte tanara,nu pari o fata fara educatie,gandeste-te bine,sunt hotarari care iti pot schimba viata definitiv,iar timpul nu-l dai niciodata inapoi.Esti prea instabila emotional ca sa poti lua o asemenea decizie...adica vrei sa tii copilul insa iei un pumn de pastile.Pe omul ala (care nu se poate numi om) nu-l mai intorci,si nici nu trebuie sa-ti doresti asta;toti suferim din dragoste la un moment dat,iar in clipe de asemenea incarcatura emotionala nu e bine sa te pripesti..Gandeste-te,iti doresc sa ai intelepciunea sa faci alegeri bune pentru tine...
Ce prostie... De ce sa fie copilul stigmatizat pe viata? Pentru ca nu creste cu un tata alaturi? Si cu ce l-ar fi ajutat daca tatal langa care ar fi crescut nu l-a dorit? Ar fi ajuns sa creasca in certuri care nu l-ar fi ajutat prea mult in cresterea sa... Ca sa iti dau si un exemplu concret. Eu am fost crescuta decat de mama pentru ca tatal meu si-a dorit un baiat, ceea ce nu s-a intamplat. Intr-adevar, lumea judeca (din prostie), prieteni am avut tot timpul, am stiut sa fiu o persoana placuta, insa nu copii erau cei care stigmatizau, stiau ca eu nu am un tata ca si ei, ci parintii lor. "Vai, o creste doar mama-sa, nu va ajunge nimic bun din ea, se va marita la fel la 19 ani, o sa aiba 7 soti si va ramane singura cu copii". Asta stiau sa spuna parintii copiilor cu care eu socializam. Insa restul oamenilor m-au tratat pentru ceea ce sunt, nu pentru ce au facut ai mei. Si vrei sa stii cum sunt in ziua de azi? Am 23 ani, am terminat liceul cu prima medie, bacalaureatul la fel, l-am luat cu prima medie din clasa mea, am terminat o facultate anul trecut (am lucrat si am mers si la facultate), iar de un an de zile sunt traducator. Am avut o singura relatie (si inca am) de 7 ani cu un baiat minunat, am permis de conduccere de la 18 ani, mi-am cumparat singura o masina (second-hand ce-i drept) si impreuna cu logodnicul meu ne-am apucat se ne construim o casa. Toate astea un copil care n-a avut tata. Vrei sa stii ce s-a intamplat cu majoritatea copiilor ai caror parinti ma judecau asa aspru pentru ca eram crescuta doar de mama? Unii nu au terminat nici liceul, unele fete au si cate 2 copii, necasatorite, fara un serviciu si multe altele. Prima urmare chestia cu stigmatizarea e o MARE PROSTIE!
-
Sa construiesti o casa cu iubitul din liceu, care, dupa 7 ani de amor, inca ezita sa te ia in casatorie...asta da dovada de curaj!
Daca, cel putin deocamdata, problema "hartiei" de la ofiterul starii civile nu se pune, sper sa fii cat se poate de blindata cu "hartii" care sa certifice drepturile tale asupra a ceea ce agonisesti in devalmasie cu yuby. -
daria_alex said:Marga, eu chiar nu inteleg vehementa ta impotriva acestei fete...
Nu e vorba de vehementa, ci doar de un semnal de alarma, tinand cont si de povestea de pe celalalt topic. Daca in indemnul meu de a se pune la adapost e si ceva vehementa, asta nu e decat in interesul ei, nicidecum al meu.
Acest mesaj a fost editat de către margarethe: -
daria_alex said:Sincer, cred ca de la distanta si auzind doar o mica parte din poveste, nu putem decat sa ii dam un sfat.
Ma indoiesc insa ca putem stii cu siguranta ce este in interesul ei sau nu. Cu atat mai mult, cu cat la mijloc este o relatie de 7 ani
Eu cred ca e in interesul ei sa aiba documente pentru ceea ce-i apartine. Subliniez: parerea mea. Dar sigur ca nu e obligatoriu sa si tina cont de ea. Daca, in numele celor 7 ani de relatie, ea prefera sa mearga pe incredere, foarte bine; asa sa si faca!
-
margarethe said:Sa construiesti o casa cu iubitul din liceu, care, dupa 7 ani de amor, inca ezita sa te ia in casatorie...asta da dovada de curaj!
Daca, cel putin deocamdata, problema "hartiei" de la ofiterul starii civile nu se pune, sper sa fii cat se poate de blindata cu "hartii" care sa certifice drepturile tale asupra a ceea ce agonisesti in devalmasie cu yuby.Marga, ideea era in felul urmator. De cerut m-a cerut (sunt sigura ca am specificat asta in primul mesaj) dar cam atat, pentru ca de vorbit in continuare despre casatorie (cand sa facem, cum sa facem, cat sa strangem, etc)nu s-a mai intamplat.
Si ca sa iti lamuresc chestia cu casa... Terenul este al meu, toate actele sunt pe numele meu deci nu se pune problema la care te-ai gandit tu. Si nu, nici invers, sa ma trezesc eu peste ani ca totul este al meu, iar lui nu i se cuvine nimic. Nu sunt un om josnic! -
-
margarethe said:Da, am retinut faptul ca te-a cerut, dar am retinut si aspectul ca a facut-o mai mult la insistentele tale.
Altfel, daca problema proprietatii e limpede, e ok. Chiar si aici, pe eva.ro, au fost destule povesti despre tepe incredibile, ca sa nu mai vorbesc de cate am vazut/auzit in viata reala.Da, asta asa este. Am auzit si vazut la randul meu cazuri de acest gen, insa la noi nu este si nici nu va fi cazul
Oricum, iti multumesc petru griji Margarethe.