singura si insarcinata
-
20 2buna...numele meu este iulia si am 20 de ani...sunt noua pe acest forum...incerc sa cunosc oameni noi cu care sa comunic...simt nevoia sa vb cu cineva si din pacate nu am cu cine...am facut multe greseli pana la varsta asta,unele le regret,altele nu...Abia terminasem liceul cand am decis sa ma angajez...cum sa fac multi,multi bani intr-o perioada scurta de timp si intr-un mod cat mai simplu? indrumata de o prietena de-a mea m-am angajat la un salon de masaj erotic...am lucrat 6 luni acolo...nu pot sa zic ca a fost nici bine dar nici rau...la inceputul lunii decembrie 2009 am decis sa imi fac un tatuaj.O prietena mi l-a recomandat pe Florin (e unul dintre cei mai buni tatuatori profesionisti din tara)...asa l-am cunoscut si mi s-a bagat in suflet...am inceput sa tin la el foarte,foarte mult mai ales ca m-a acceptat cum eram...stia totul despre mine,ma sprijinea si pot sa zic ca am invatat foarte multe lucruri de la el (este mai mare decat mine cu 9 ani)...a urmat aproape un an in care am avut o relatie cu el...i-am pus sufletul meu in palma...am zis ca pentru el merita sa ma schimb,ceea ce am si facut...am renuntat la famile,prieteni...la tot...nu i-am iesit niciodata din cuvant si nici nu i-am gresit, desi stiam ca uneori dreptatea era de partea mea...in iulie anul acesta chiar m-am mutat cu el...intradevar ne mai certam uneori, ca in orice relatie existau discutii dar reuseam sa trecem peste ele...simteam ca suntem facuti unul pentru altul si nu o sa ne despartim niciodata...intradevar, el are un comportament ciudat-el motiveaza ca e artist si toti artistii sunt mai ciudati-cu toate astea incercam sa il inteleg si sa raman langa el...era o relatie serioasa si bazata pe iubire,din cate am crezut eu pana cand am simtit ca ceva ciudat se intampla cu mine...am aflat ca sunt insarcinata...sincera sa fiu eu m-am bucurat cand am aflat vestea insa el din momentul ala s-a schimbat complet...mi-a zis ca nu e pregatit ptr a fi tata,ca are alte planuri legate de cariera lui...in fine...vroia sa fac avort...m-a intristat foarte tare decizia lui.Am discutat mult si m-a convins sa merg sa fac avort...Saptamana trecuta,luni, mi-am facut programare la un medic...a venit cu mine...am intrat in cabinetul respectiv, am discutat cu medicul respectiv care,curios, dar nu m-a sfatuit sa fac avort...am inceput sa plang ptr ca in sufletul meu nici eu nu vroiam...m-am intins pe un pat unde urma sa se intample tot,insa nu am avut puterea si nici curajul sa duc la bun sfarsit actiunea...m-am imbracat si am iesit plangand de acolo refuzand avortul...Florin ma astepta afara...i-am zis sa ma ierte dar nu pot sa fac nici un avort...stiti ce s-a intamplat in urmatorul minut??? mi-a zis ca sunt o perversa si o parsiva si ca incerc sa il leg de mine folosind un copil...am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare,ca mi se prabuseste cerul tot peste mine...nu-mi venea sa cred ce aud...mi-a zis ca el nu vrea copilul si sa ma descurc singura...am plecat plangand de acolo singura...apoi seara i-am zis ca vreau sa imi iau lucrurile de la el...a fost cumplit...am avut din nou o discutie...mi-a vorbit foarte urat,m-a jignit,m-a insultat,m-a acuzat de niste lucruri ingrozitoare...mi-a zis ca este sigur ca el e tatal copilului dar nu vrea ca eu sa fiu mama copilului lui...simteam ca vreau sa mor in momentul ala...am incercat sa ma sinucid in seara aceea...am inghitit un pumn de pastile pe care le-am vomitat imediat dupa ce le-am luat...nu pot sa va explic ce era in sufletul meu...mi-a fost si imi este inca foarte greu sa imi revin...nu pot sa cred ca am stat langa o persoana de genul asta si i-am pus totul la picioare si el si-a batut joc de mine si de sufletul meu...in tot timpul asta m-am gandit ce sa fac cu copilul...am decis sa il pastrez...decizia asta m-a ajutat mult...ma simt puternica si parca am un motiv sa traiesc...nu conteaza ce o sa fiu nevoita sa fac...o sa cresc copilul singura si o sa ii ofer totul,e motivul meu de a trai...deja am fost la primul ecograf si sarcina e ok...maine implinesc 2 luni de cand sunt insarcinata...ce pot sa zic...uneori imi vine sa plang de sa inund tot globul pamantesc insa am momente cand ma gandesc ca o sa fie bine si pentru mine si o sa fiu o mamica fericita chiar daca o sa fiu singura...l-am anuntat si pe Florin de decizia care am luat-o...mi-a zis sa nu il mai deranjez ca deja are o relatie cu altcineva si nu il intereseaza copilul,ba chiar m-a rugat sa merg la notar si sa fac nu stiu ce act prin care sa il scutesc de eventualele pretentii,pensie alimentara,etc...e un gunoi...dar eu nu vreau sa ma mai gandesc la asta...sper sa am puterea si curajul sa infrunt tot ce ma asteapta...oricum eu stiu ca este un Dumnezeu acolo sus care nu doarme si o sa ma ajute sa reusesc tot ce mi-am propus...poate ca v-am plictisit cu povestea mea,dar mie imi face bine,ma descarc astfel...si am un sfat ptr voi fetelor: deschide-ti bine ochii cand va indragostiti si va daruiti inimile ca sa nu va para rau mai tarziu...
-
-
Sa ma ierte Dumnezeu dar nu cred ca e bine sa tii copilul,sa nu ajungi sa o iei pe alte cai,de la masaj erotic la prostitutie e doar un pas,iar cand vei intampina greutati si nu vei gasi de munca,o sa fii de-a dreptul in prapastie.Presupun ca nu ai spirjinul familiei,sau provii dintr-o familie saraca devreme ce ai acceptat jobul respectiv.Cum ti-ai propus sa ii oferi copilului totul,asa cum ai spus?Vrei sa ai un copil fara tata,stigmatizat pe viata?Esti foarte tanara,nu pari o fata fara educatie,gandeste-te bine,sunt hotarari care iti pot schimba viata definitiv,iar timpul nu-l dai niciodata inapoi.Esti prea instabila emotional ca sa poti lua o asemenea decizie...adica vrei sa tii copilul insa iei un pumn de pastile.Pe omul ala (care nu se poate numi om) nu-l mai intorci,si nici nu trebuie sa-ti doresti asta;toti suferim din dragoste la un moment dat,iar in clipe de asemenea incarcatura emotionala nu e bine sa te pripesti..Gandeste-te,iti doresc sa ai intelepciunea sa faci alegeri bune pentru tine... -
-
-
iulia, in primul rand, nu e ok sa dai numele omului pe site, mai ales daca e o persoana cunoscuta (spui ca e cel mai bun tatuator din tara)
In al doi-lea rand, cred ca trebuia sa va protejati amandoi, ca sa nu risti o sarcina nedorita, sau dorita numai de tine. Trebuia sa te protejezi, dar te-ai lasat orbita de faptul ca v-ati mutat impreuna, crezand ca orice s-ar intampla, el te va sustine.
dar si el este foarte vinovat, ca nu te-a protejat, fiind mai mare ca tine, si stiind ca nu vrea un plod.
In cazul asta, merita o lectie: sa mergi la notar si sa faci un act in favoarea ta, adica sa ceri pensie alimentara, poate in felul asta invata ce e aia responsabilitate
-
-
Iulia, eu cred ca esti o femeie puternica si vei reusi sa-ti cresti copilul, chiar daca iti va fi greu. Daca asta e hotararea pe care ai luat-o, mergi inainte. Pacat doar ca nu ai gasit omul potrivit...dar stii cum se spune: never say never. Niciodata nu vei sti ce-ti aduce ziua de maine. De-acum, puiutul pe care tu il simti in pantec va fi doar al tau. Dumnezeu sa te ajute! Cat despre Florin...nu merita nici macar sa-i mai pomenesti numele. -
Ii da o lectie dar ea ramane cu toate problemele si responsabilitatile pe cap?Ce sfat e asta?Cu ce o ajuta sa-i dea o lectie?Iar pentru pensie alimentara poti sa te judeci ani de zile,se fac teste ADN daca nu vrea sa recunoasca copilul,care pot fi contestate din diferite motive,iar plata testelor e suportata de femeie,iar daca se adevereste ca el e tatal copilului pana isi vede banii inapoi e cale lunga...sa nu mai vorbim de umilinta prin care va trece.Ce credibilitate are o femeie care face masaj erotic?
Nu ma intelege gresit,eu nu te acuz de nimic,dar daca ajungi in tribunal,sa te astepti si la asemenea acuzatii din partea lui.Nu-ti va fi nici macar greu,ci fantastic de greu sa o scoti la capat.
Si oricum pensia alimentara nu se cere la notar,nu vad legatura,nu inteleg ce ar putea contine o declaratie la notar care sa o ajute cu ceva..
Iar daca te incapatanezi sa-i dai o lectie,sa spunem ca el se va proteja pe viitor..Cu ce te-ar ajuta asta?Daca nu si doreste acest copil,nimic din ce vei face tu nu-l va convinge sa-si asume responsabiliatatea.Oricat de urat ar suna,e mai bine ca a fost corect cu tine si ti-a spus de la inceput,sunt barbati care dispar dupa ce li se nasc copiii.. -
SI eu sunt contra avort
Am cateva intrebari pt tine:
-Cu ce vei creste copilul?
-Cum e relatia cu familia in momentul de fata?
-Ce planuri de viitor ai?
Deci te-ai bagat in rahat pana-n gat.
1- te-ai facut maseuza lu' peste (eu o numesc prostitutie cu perdea)
2-relatiile cu oameni nepotriviti te trag in jos
Ai 20 de ani si deja o experienta cam mare de viata... Fa-l pe copilul tau sa fie mandra de mama sa.
Scuza-mi sinceritatea. -
-
-
imi pare rau pentru tine sper sa ai puterea sa mergi mai departe cu bine si sa te gandesti cum sa ii oferi copilului tau o viata frumoasa pentru ca un copil este o minune care nu o poti explica si eu am o fetita de 1an si 3 luni si as face orice pentru ea si gandestete ca mai sunt o gramada de fete care trec prin ceva asemanator prin ce treci si tu asa ca capul sus si doamne ajuta...
-
-
dar constiinta ta nu ti ar reprosa nimik ca ii iei dreptul la viata???
Acest mesaj a fost editat de către anda22-7: -
-
-
-
buna...nu am mai vb cu voi...mi-ati pus multe intrebari la care sincera sa fiu poate nici eu nu stiu raspunsul...s-au intamplat multe dupa ce am postat acest mesaj...Florin a luat legatura cu mine dupa cateva zile de absenta...vazand ca sunt atat de hotarata sa pastrez copilul incearca din rasputeri sa ma faca sa renunt la el...momentan vrea sa ne impacam pentru ca ii este foarte dor de mine si zilele astea cica i-am lipsit mult...cica si-ar fi dat seama de greselile facute si vrea sa ne reluam relatia insa trebuie sa renunt la sarcina pentru ca acest copil ne-ar distruge vietile la amandoi...mi-a spus ca nu suntem inca pregatiti sa avem un copil si daca imi doresc atat de mult unul cu siguranta in viitor il vom avea...este foarte siret...se foloseste de faptul ca vin Sarbatorile de iarna si vrea sa fim impreuna sau imi aminteste momentele bune petrecute cand eram un cuplu...nu stiu ce sa mai zic...as fi fost mult mai linistita daca ma lasa in pace sa-mi vad de viata...sta efectiv pe capul meu sa fac avort ba chiar suna el si se intereseaza la doctori cand as putea sa-mi fac o programare ptr chiuretaj...sunt sigura ca joaca teatru si nu am de gand sa ii fac jocul...mi-a spus ca in ziua in care merg va veni cu mine ca sa ma sprijine sau sa ma ajute daca am nevoie de ceva,dar sunt sigura ca daca as lua aceasta decizie dupa ce intru in cabinet,in 5 minute rasufla usurat si pleaca cu palma in fund...sunt foarte tulburata si nu stiu care este decizia corecta pe care ar trebui sa o iau deoarece m-a amenintat ca daca pastrez acest copil o sa mi-l ia si o sa ne razboim prin tribunale,cu avocati si procese,si stiu ca nu vb aiurea si este in stare sa imi faca rau...nu as vrea sa trec prin asa ceva pentru ca sunt constienta ca daca se va ajunge aici cel mai mult de suferit o sa aiba copilul...si totusi...cand ma gandesc ca foarte curand o sa il pot avea in brate si o sa ii pot oferi toata afectiunea mea ma intareste si ma face sa simt ca:EU O SA POT!!!
-
