ati apelat la vrajitoare?

  •  
    • 4346 mesaje
    29 Sep 2013, 19:20
    1 1
    enriqua_14 said:
    lolote said:Rugati-va la Sf Simon Zilotul (biserica este undeva pe la 1Mai) va ajuta, in gasirea-pastrarea- aducerea inapoi a partenerului-sotului va spun din propria experienta.

     

    Lolote,nu stiu de ce preferati sa va bazati pe "sfinti " care au murit si nu mai pot face nimic sa va ajute.

    Mortii sunt inactivi,adica nu vad,nu aud,nu vorbesc si nu se pot ruga pt voi,ca urmare nu au cum sa medieze in favoarea cuiva anume inaintea Lui Dumnezeu.

    Indemnati-va una pe alta,sa credeti in Cel care a creeat toate lucrurile,nu in oameni care au trait candva si acum se afla la 3 m sub pamant.

    Daca au dat roade rugaciunile voastre pana acum,asta s-a intamplat pt ca "cineva" a dorit sa va induca in eroare si sa va indeparteze de la credinta adevarata in Dumnezeu.

    EL ( Dumnezeu ) este cel mai in masura sa faca orice lucru,nu incercati alte cai pt ca sunt complet gresite.

     

    Complet gresita este invatatura ta sectanta si secta din care faci parte indifernt care o fi aceea.. Cultul sfintilor exista numai in religia ortodoxa si cea catolica, deci respingand cultul  sfintilor , respingi adevarat invatatura crestina intemeiata de Cristos

     

    Sfinţii plecaţi din această viaţă sunt vii Domnul a explicat această realitate atunci când a spus:"... n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu,:Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor " (Matei. 22: 31,32). Prin urmare, aceste sfinţii sunt vii.

     

     

    Sfintii de care vorbesti tu ca au murit, pot face multe, doar de aia sunt sfinti, si mijlocesc prin rugaciune la Dumnezeu. Atat in "Crezul" ortodox cat si in  cel catolic exista " Impartasirea sfintilor " prin asta intelegand unirea care există între toţi membrii Bisericii aflaţi în cer, în purgator şi pe pământ.

     

    Suntem uniţi cu sfinţii din cer prin rugăciunile noastre către ei şi prin harurile pe care ei ni le dobândesc de la Dumnezeu.

     

     

    "Mortii sunt inactivi,adica nu vad,nu aud,nu vorbesc si nu se pot ruga pt voi,ca urmare nu au cum sa medieze in favoarea cuiva anume inaintea Lui Dumnezeu."   Sfintii au murit cu trupul insa sufletul lor este in ceruri langa Dumnezeu, deci noi cerem doar mijlocirea Sfintilor , nu al oricarui decedat!!!

     

    "Indemnati-va una pe alta,sa credeti in Cel care a creeat toate lucrurile,nu in oameni care au trait candva si acum se afla la 3 m sub pamant", - din afirmatia asta reiese ca si Sf. Fecioara Maria e tot moarta si se afla la 3 metri sub pamant asteptand judecata. Numai sectanii o hulesc pe Maica Domnului, negand Sfintenia ei. Dumnezeu a dus o cu trup si suflet in cer , deci e mijlocitoare pt cei vii , la Domnul Dumnezeul nostru. Cristos nu refuza nicio rugaminte pe care I o cere Sf fecioara Maria!!! Cerem şi rugăm ca ea să mijlocească pentru noi ca una ce este Împărăteasă şi stă de-a drepta Împaratului Hristos.

     

    Mijlocirea este o dovadă a legăturii dintre membrii Bisericii de pe pământ şi membrii Bisericii din cer (cfEvrei 12: 23). Este o singură Biserică: o parte din ea se află pe pământ şi o numim Biserica Luptatoare, iar altă parte se află în ceruri şi o numim Biserica Triumfatoare. Fiecare se roaga pt cealalta.!!!

     

  •  
    • 4346 mesaje
    30 Sep 2013, 00:15
    0 0


    asa cum a spus si Mirelescu, MIjlocirea prin Rascumparare este a UNUIA Domn Iisus Hristos, Dumnezeul nostru.



    Mijlocirea prin Rugaciune este a tuturor sfintilor:

    "1. Va indemn deci, inainte de toate, sa faceti cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri, pentru toti oamenii" ( I Timotei 2:1)

    La sfinti ne rugam si cerem mijlocirea lor , pt simplul fapt ca noi ca oameni pacatosi nu suntem vrednici, iar sfintii prin meritele lor ne pot obtine anumite haruri. Mai pe romaneste la un proces iti iei avocat, pt ca singur nu te pricepi sa apari in fata judecatorului.

    Acum despre Purgator.
    Definitia data de Catehismul Bisericii Catolice:
    “Cei care mor în harul şi prietenia lui Dumnezeu dar imperfect purificaţi, deşi sunt siguri de mântuirea veşnică, suferă după moarte o purificare ca să dobândească sfinţenia necesară pentru a intra în bucuria cerului” (articolul 1030). deci, purgatoriul nu este o a doua şansă după această viaţă. Este doar pentru cei care “mor în harul şi prietenia lui Dumnezeu”.

    1Corinteni 3,14-15: “Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc”. Vezi, cuvântul latin purgatorius înseamnă purgaţie sau ardere prin foc. În aceste versete, Paul se referă la procesul de curăţire prin care un om este mântuit deşi faptele sunt distruse. Aceasta învaţă Biserica Catolică. O persoană care moare şi are încă greşeli personale este împiedicată să intre în rai deoarece nu este complet purificată. Ea trebuie să treacă printr-o perioadă de curăţire pentru a fi complet curată, pentru că nimic necurat nu intră în rai (cf. Apocalipsa 21,27).

    In Vechiul Testment citim ca Iuda Macabeul a trimis 12000 de drahme la Templul din Ierusalim ca sa se aduca jertfa pt soldatii cazuti in lupta . Deci si poporul ales , din Vechiul Testament credea ca prin jertfe se pot ajuta sufletele mortilor.

    In Noul Testament , Isus si Apostolii au vorbit clar de existenta Purgatoriului. Isus Vorbeste despre 2 inchisoriin prima care este iadul , nu se poate iesi , si din a doua da. (purgatoriul)

    Citeşte 1Petru 3,19-20. Aceste versete ne spun că Isus “a propovăduit şi spiritelor aflate în închisoare”. “Închisoarea” nu poate fi raiul, deoarece oamenii de acolo nu au nevoie să le fie predicată Evanghelia. Nu poate fi iadul, deoarece sufletele din iad nu se pot pocăi.

    In Evanghelia Sfantului Matei citim: "impaca te cu potrivnicul tau cat esti pe drum, ca nu cumva potrivnicul tau sa te dea pe mana judecatorului, care sa te arunce in inchisoare, de unde nu vei iesi pana nu vei plati si ultimul banut" Isus vrea sa spuna ca in timpul vietii ne putem impaca cu toti potrivnicii nostri ca dupa moarte sa nu cadem in mana judecatorului divin , care ne poate pedepsi. Matei, 5,25

    Isus spune" cine pacatuieste impotriva Duhului Sfant, nu va fi iertat nici in cer , nici pe pamant"Matei 12, 31-32. Deci exista pacate care se iarta dincolo de viata, in purgator.

    Sf Pavel in epistola catre Tesaloniceni 1, 4-12 spune " Nu vreau fratilor sa ramaneti in nestiinta cu privire la cei care au murit.." iar in epistola catre Corinteni spune ca cei care ajung in fata judecatorului cu fapte ce nu pot sta inaintea lui Dumnezeu se pot mantui prin foc
  •  
    • 272 mesaje
    30 Sep 2013, 14:03
    2 1
    Cei/cele care rad de sfinti si ii batjocoresc, de fapt, rad si Il batjocoresc chiar pe Dumnezeu, fiindca sfintenia lor nu-i de la ei, ci de la Dumnezeu, prin harul Sau, fara de care ar fi doar niste persoane morale.
  •  
    • 4346 mesaje
    30 Sep 2013, 17:39
    0 0
    "La sfârşitul vieţii sale pmânteşti, Neprihănita Mamă a lui Dumnezeu, Maria pururea Fecioara, a fost mutată la Cer cu trupul şi cu sufletul îngloria Cerească. Aceasta este definiţia Ridicării la Ceruri cu trupul şi sufletul a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, formulată de Pius XII, prin Constituţia“Munificentissimus Deus din 1 noiembrie 1950.

    Primul text, din Biblie si cel mai important, care marturiseste ca Maica Domnului sade de-a dreapta Sfintei Treimi, unde, fireste, se roaga pentru mantuirea lumii, este cel din prorocia lui David. Dupa ce vorbeste de frumusetea si stralucirea lui Mesia-Hristos, Unsul lui Dumnezeu, uns cu untdelemnul bucuriei, la care face partasi si pe cei ce cred in El, spune cum o vede pe Maica Domnului ca o imparateasa, in descoperirea ce i se face, El zice: "Sezut-a imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata" (Ps. 44, 11).

    Mai departe psalmistul, in acelasi psalm, spune ca " imparatul" si "Domnul" a poftit frumusetea imparatesei "prea infrumusetata", al carui nume va fi pomenit" in tot neamul", si "popoarele o vor lauda in veac si in veacul veacului" (44, 13; 20-21).

    Un alt text este cel din Isaia (61, 10) care o vede ca " o mireasa impo­dobita cu podoaba". Iar Apostolul vizionar, in Apocalipsa (12, 1), o vede impodobita ca imparateasa a intregului univers. " Si s-a aratat din cer un semn mare: o femeie (Fecioara) invesmantata cu soarele, si luna era sub picioarele ei, pe cap purta cununa din douasprezece stele.."

    Si precum Sfanta Fecioara Maria, imparateasa si Doamna, s-a rugat Fiului Ei iubit, la Nunta din Cana Galileii, iar El i-a ascultat rugaciunea, si a prefacut apa in vin, salvand onoarea familiei, minune facuta de El cand "inca nu venise ceasul" Lui (Ioan 2, 4) al minunilor, tot asa, si cu atit mai mult, Ea fiind in slava, de-a dreapta Fiului, ca Maica Lui, si a crestinilor, se roaga si mijloceste necontenit pentru noi si pentru mantuirea lumii.

    Rolul Sfintei Fecioare in actul Rascumpararii si al mantuirii este unul de colaborare, de conlucrare cu Dumnezeu; mai intai prin smerenia, curatia si acceptarea ei de buna voie, de consimtire, la primirea mesajului divin, indelunga convorbire cu ingerul vestitor, incheiata cu cuvintele Ei:" Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau" (Luca 1, 3.

    Fecioara a murit ca orice fiinta omeneasca, adormind simbolistic. Arhanghelul Gavril care a anuntat si nasterea lui Isus Cristos, i a dat vestea cu 3 zile inainte. Sf Fecioara Maria s a bucurat si s arugat pe Muntele Maslinilor, iar copacii s au aplecat in fata ei. Apostolii care erau raspanditi prin lume, pt a vesti Evanghelia, au venit la eveniment , cu exceptia Sf Toma, care a ajuns cu cateva zile mai tarziu, dupa ce Maria fusese inmormantata. Pt ca a vrut s o vada inca o data, Toma i a convins pe ceilalti apostoli sa deschida mormantul Maicii Domnului. Asa au descoperit ca trupul numai era in mormant.

    Aceasta relatare nu se gaseste in Biblie ci doar in Sf Traditie, care are aceasi valoare ca si Sf Scriptura.

    . Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer.-e un verset scos din context ,acesta nu se refera la Maica Domnului ci la Cristos, iar Fecioara Maria nu s a inaltat la cer prin propria i putere ci a fost inaltata de Dumnezeu!!!!
  •  
    • 1069 mesaje
    1 Oct 2013, 00:35
    0 0
    enriqua_14 said:

     

    Tu spui ca perdeaua de la Templu s-a rupt la moartea lui Isus (si asa este) ca in urma acelui cutremur puternic,mortii au iesit din morminte si s-au aratat lumii.

    Dar,singurul mijlocitor intre noi si Dumnezeu este Isus Cristos,(asa cum ai subliniat si tu aici mai sus)nu aceia care au inviat in momentul acela.

    Versetul din 1 Timotei este un indemn al lui Pavel catre Timotei si bisericii care era instaurata atunci pt a-i tine pe toti in unitate,nu catre "sfintii" care inviasera din morminte odata cu moartea lui Isus.

    Ca sa te convingi ca nu gresesc in ceea ce spun te rog sa citesti incepand de la 1 Timotei 1:18 pana la 1 Timotei 2: 5,caci doar in felul acesta poti sa intelegi mai bine in ce context au fost scrise versetele din Timotei daca iei in considerare si ce a fost consemnat inainte,nu spicuind doar unele pasaje pe sarite.

     

    Nu morţii, Enriqua, nu ORICARE mort, ci SFINŢII. "Cercetează Scripturile" aşa cum eşti povăţuită de Însuşi Dumnezeu, citeşte-i pe proroci şi înţelesurile vor veni dacă vei stărui cu dragoste, nu cu sectantă-cârtire.

     

    Iisus Hristos se adresează tuturor, prin pildele şi învăţăturile sale, ori numai apostolilor? Când predica mulţimilor, glasul Său era doar pentru urechile celor adunaţi să-l asculte sau şi noi astăzi, lipim auzul de slova Bibliei cu vrere de a-l urma pe Dumnezeu în cuvîntul Său?

     

    După cum Dumnezeu le-a vorbit oamenilor vremii, DAR ŞI NOUĂ, cei ce aparţinem timpului din urmă, aşa şi Sfinţii Apostoli, în epistolele lor, s-au adresat "transfrontalier", vocile lor străpungând frontierele veacurilor şi ajungând la noi, cei de acum.

     

    Nici Dumnezeu, nici apostolii, n-au avut un singur adresant, că dacă era aşa, nu mai erai astăzi invitată să răsfoieşti "scrisorile" şi nici să-ţi însuşeşti invăţătura din ele.

     

    Iar SFÂNTUL Timotei a fost la rându-i apostol, chiar ucenicul Sfântului Apostol Pavel şi uite cum devin lucrurile lesne de tâlcuit... de există dorinţă duhovnicească, şi nu pătimaşă cârcoteală.

     

    Bineînţeles că se adresa lui Timotei - doh?! -, eu n-am spus altceva, nici n-aveam cum. Important este ce îi spunea lui Timotei, acolo te-ai împotmolit tu.


    Acest mesaj a fost editat de către mirelescu: 1 Oct 2013, 00:53
  •  
    • 1069 mesaje
    1 Oct 2013, 17:31
    0 0
    enriqua_14 said:

    Si inca ceva : nu am auzit inca pana acum despre "mijlocirea prin rugaciune este a tuturor sfintilor" si mijlocirea prin rugaciune este a lui Isus Cristos."
    Eu in Biblie am gasit doar,ca "singurul mediator intre noi si Dumnezeu este Isus Cristos",iar cei care cred in El,sa-i urmam exemplul ca de aceea a fost lasat pe pamant sa ne fie de marturie.
    Tot dupa Biblie,rugaciunea trebuie facuta catre Dumnezeu,prin Fiul Sau Isus Cristos,iar mantuirea este facuta prin credinta in jertfa facuta de  Dumnezeu prinFiul Sau Isus Cristos.
    Si pt tot ce am spus aici,pot sa dau dovezi Biblice,nu inventez.

     

     

    "1. Va indemn deci, inainte de toate, sa faceti cereri, rugaciuni, MIJLOCIRI******, multumiri, pentru toti oamenii,
    2. Pentru imparati si pentru toti care sunt in inalte dregatorii, ca sa petrecem viata pasnica si linistita intru toata cuviosia si buna-cuviinta,
    3. Ca acesta este lucru bun si primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru,
    4. Care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina.
    5. Caci unul este Dumnezeu, unul este si Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni: omul Hristos Iisus,
    6. Care S-a dat pe Sine pret de rascumparare pentru toti, marturia adusa la timpul sau."

     

    Enriqua, priveşte-l ca pe un deficit de comunicare, însă niciodată nu cheltuiesc explicaţiile acolo unde veniturile mele-s limitate-n timp şi răbdări, ca să nu mai vorbim că "evidentul" sare-n ochi în contextul nostru, aşa că un surplus de lămuriri mai mult ar strica decât ar ajuta.

     

    Când Apostolul Pavel i-a cerut lui Timotei să facă mijlociri pentru toţi oamenii şi să se roage pentru întreaga suflare, chiar şi pentru "împăraţi şi cei care erau în înalte dregătorii" - unii dintre ei îi PRIGONEAU pe apostoli în acele vremuri, fiind închinători la idoli, scornitori de erezii şi neurmători lui Hristos în credinţă -, ne-a arătat şi nouă că putem fi MIJLOCITORI ÎN RUGĂCIUNE pentru seamănul nostru dacă îndoim genunchiul şi plecăm fruntea, zicând "cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri" cu sufletul aprins de dragoste faţă de aproapele.

     

    Mijlocirea prin RĂSCUMPĂRARE este a lui Dumnezeu, mijlocirea prin rugăciune poate fi şi a ta dacă ai inima-n comuniune cu cel pentru care te rogi.

     

    Cât priveşte SFINŢII pe care-i tot dai la o parte, neputând să-i asimilezi DEOCAMDATĂ  în fiinţa ce te mărgineşte - şi încă nu te deschide cunoaşterii -, ei sunt amintiţi de Biblie nu doar în pasajul pe care ţi l-am dat spre citire, ci sunt şi alte versete care le pomeneşte existenţa-n CETATEA SFÂNTĂ care s-a "descuiat" DUPĂ ÎNVIEREA LUI DUMNEZEU.

     

    "52. Mormintele s-au deschis si multimi de trupuri ale sfintilor adormiti s-au sculat.

    53. Si iesind din morminte, DUPA INVIEREA LUI, AU INTRAT IN CETATEA SFANTA si s-au aratat multora."

    Reciteşte versetul 53! DUPĂ ce au intrat în Cetatea SFântă s-au arătat multora!!!!!! DECI DUPA!!!! De acolo, din CERURILE LUI DUMNEZEU, odată ajunşi în Cetatea Sfântă ei s-au arătat multora. Cu alte cuvinte, îs vii, măi fata moşului!

    1 plus 1 egal 2, aşa-i sau nu?

    Prin asta ce înţelegi? Că-s morţi? Că nu există? Sau că odată ce-au FOST morţi, Dumnezeu le-a deschis mormintele, iar după ÎNVIEREA SA, intrând alături de Dumnezeu în Cetate, sunt VII şi ei, întregind trupul lui Hristos?

    Descuie-ţi şi tu Cetatea Minţii, găseşte cheia potrivită, aruncă zăvoarele sufleteşti şi vei înţelege tâlcurile!

    Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să-ţi ajute! Oricât te-ar enerva aducerea-n dialog a Precuratei  - există o ură câino-ţăpească a protestanţilor faţă de Maica Domnului-, cine nu cinsteşte Sfinţii, pe Dumnezeu nu-l cinsteşte şi neagă toate tainele Lui.

    Nu vrei să citeşti scrierile Sfinţilor Părinţi? Pierderea nu-i decât a celui care se opreşte la Abecedar şi aruncă-n foc orice altă carte care-i iese-n cale. Să pârjolim bibilotecile şi să turnăm benzină peste coperţi, iar noi să rămânem la a, b, c, d, e, f....

    Acest mesaj a fost editat de către mirelescu: 1 Oct 2013, 17:45
  •  
    • 4346 mesaje
    1 Oct 2013, 18:45
    0 1
    Traditia nu este altceva decat nascocire din popor.Astept sa mai primesc inca versetul care-mi va demonstra ca exista "purgatoriu"

    Dumnezeu iti va "demonstra ca exista purgatoriul, dar nu ca sa ajungi acolo pt ca locul tau nu e alturi de cei care cred Scriptura , ci a celor care hulesc.
    Iar referitor la traditie,,,,ca e nascocireva oamenilor..esti clar intr o mare eroare.., si cum numai sectantii neaga Sf Traditie..nu te poti numi altceva deact sectanta!!!

    SFÂNTA TRADIŢIE

    Pentru a răspândi credinţa creştină, Isus Cristos a întemeiat un magisteriu viu: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Sfânta Tradiţie o formează adevărurile revelate de Isus Cristos şi transmise prin viu grai (din gură în gură) de către Apostoli şi urmaşii acestora, numiţi Sfinţii Părinţi. Aceste adevăruri nu se cuprind în Noul Testament. Neoprotestanţii contestă că Sfânta Tradiţie ar fi izvor de credinţă, alături de Sfânta Scriptură, motivând că Tradiţia a fost scrisă mult mai târziu. Să încercăm să lămurim adevărul.

    Vestirea Evangheliei a fost predicată mai întâi de Isus, apoi au predicat-o Ucenicii care au auzit-o de la El, înainte de a fi scrisă.

    Este sigur că Isus nu a scris nimic, nici nu a poruncit Ucenicilor să scrie, ci le-a poruncit să predice învăţătura Lui şi să-şi facă martori pe întreg pământul, spunând: "Şi mergând, predicaţi zicând: s-a apropiat împărăţia cerurilor. Pe bolnavi vindecaţi, leproşii îi curăţiţi, morţii îi înviaţi..." (Matei 10,7); "Toată puterea mi-a fost dată în cer şi pe pământ; drept aceea, mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt, învăţându-i pe dânşii să păzească toate câte vi le-am poruncit vouă; şi iată, Eu cu voi sunt până la sfârşitul lumii" (Matei 28,18,19); "Mergeţi în toată lumea, vestiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza, mântui-se-va, iar cel ce nu va crede, osândi-se-va!" (Marcu 16,15-16).

    După ridicarea lui Isus la cer, Apostolii au început să predice, fără să scrie nimic. Evangheliile au fost scrise mult mai târziu, începând cu anul 45 după Cristos. Că Evanghelia a fost la început predicată putem constata din Faptele Apostolilor şi din Scrisorile Noului Testament. Astfel, după înviere, Isus le vorbeşte Ucenicilor, zicând: "Ci veţi primi peste voi puterea Duhului Sfânt şi-mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului" (Fapte 1,.

    Sf. Apostol Pavel ne spune precis că Tradiţia este egală cu Sfânta Scriptură: "Pentru aceea, fraţilor, staţi şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi învăţat ori prin cuvânt (prin viu grai), ori prin scrisoarea noastră" (II Tesaloniceni 2,15). Învăţăturile date prin viu grai trebuie ţinute: "Şi vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o" (Romani 16,17). Învăţătura despre care scrie Sf. Pavel romanilor, nu le-a dat-o el; acum le scrie prima dată, căci încă nu fusese la Roma (Rom. 1,10).

    Corintenilor, Sf. Pavel le aminteşte de Evanghelia ce le-a vestit-o înainte de a le fi scris: "Fraţilor, vă fac cunoscută Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, de o ţineţi cum v-am vestit-o" (I Corinteni 15,1-2). "Şi vă laud, fraţilor, că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat" (I Cor. 11,2); "V-am învăţat înainte de toate aşa cum am primit şi eu..." (I Cor. 15,3).

    Citim mai departe în Scrisorile Sf. Apostol Pavel: "Cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire atât de mare care, după ce a fost vestită mai întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o!" (Evrei 2,3); "Cele ce aţi învăţat şi aţi primit şi aţi auzit şi aţi văzut la mine, acelea să le faceţi şi Dumnezeul păcii va fi cu voi" (Filipeni 4,9); "Precum am zis mai înainte şi acum iarăşi vă zic: de v-ar vesti cineva o altă Evanghelie, deosebită de cea care v-am propovăduit-o eu, anatemă să fie!" (Galateni 1,9); "Şi m-am suit în urma unei descoperiri şi le-am spus Evanghelia pe care o vestesc între neamuri, îndeosebi celor mai aleşi..." (Gal. 2,2); "Fraţilor, vă rugăm şi vă îndemnăm în Domnul Isus ca, precum aţi învăţat de la noi cum trebuie să umblaţi şi să plăceţi lui Dumnezeu, aşa să sporiţi tot mai mult" (I Tes. 4,1).

    "Adevărat este cuvântul şi de toată primirea vrednic. Căci pentru aceasta ne ostenim şi suntem ocărâţi, pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al celor credincioşi. Vesteşte acestea şi le învaţă" (I Timotei 4,9); "Drept aceea, credinţa este din vestirea auzită, iar auzul din cuvântul lui Cristos" (Rom. 10,17).

    Sfântul Pavel îl învaţă pe ucenicul său Timotei: "O, Timotei, păzeşte ce ţi s-a încredinţat (depositum custodi), evitând discursurile deşarte şi profane şi controversele unei ştiinţe care nu merită acest nume, pe care, unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credinţă" (I Tim. 6,20-21); "Păstrează chipul (formam) cuvintelor sănătoase, cu credinţa şi dragostea care este în Isus Cristos. Păzeşte bunul ce ţi s-a dat (bonum depositum custodi) prin Duhul Sfânt care locuieşte întru noi" (II Tim. 1,13-13); "Iar cele ce le-ai auzit de la mine, în faţa multor mărturii, încredinţează-le la oameni credincioşi, care să fie în stare a învăţa pe alţii" (II Tim. 2,2); "Iar tu rămâi în cele ce le-aţi învăţat, de care ai siguranţă, ştiind de la cine le-ai învăţat" (II Tim. 3,14).

    Apostolul Pavel insistă asupra depozitului credinţei pe care l-a primit de la Isus Cristos. De aceea, aminteşte Corintenilor cum a instituit Cristos Sfânta Euharistie: "Căci am primit de la Domnul ce v-am şi transmis" (I Cor. 11,23). Se constată, chiar din Scrisorile Sf. Pavel, că de la începutul creştinismului s-au aflat oameni care răspândeau învăţături greşite. De aceea, Sf. Pavel îi avertizează: "Mă mir că vă mutaţi, aşa de curând, de la cel ce v-a chemat prin darul lui Cristos, ca să treceţi la altă Evanghelie, nu pentru că ar fi altă Evanghelie, dar sunt oameni care vă tulbură şi care vreau să schimbe Evanghelia lui Cristos. Dar chiar dacă noi, sau un înger din cer, v-ar vesti altă Evanghelie decât cea pe care v-am vestit-o noi, să fie anatemă" (Gal. 1,6). Apostolul repetă: "v-ar vesti" şi pe care "v-am vestit-o noi"; nu zice: am scris-o. Se referă, deci, la învăţăturile verbale din trecut. "Şi vă poruncim, fraţilor, în numele Domnului nostru Isus Cristos, să vă osebiţi de fratele care umblă fără rânduială, şi nu după învăţătura ce aţi primit-o de la noi" (II Tes. 3,6).

    Sf. Apostol Ioan spune clar că Sfânta Scriptură nu cuprinde toată descoperirea dumnezeiască: "Şi a făcut Isus şi alte multe minuni înaintea Ucenicilor săi, care nu sunt cuprinse în cartea aceasta" (Ioan 20,30); "Sunt şi altele multe făcute, pe care le-a făcut Isus, care de s-ar scrie una câte una, mi se pare că nici în toată lumea n-ar încăpea cărţile care ar trebui scrise" (Ioan 21,25). Iar în Epistole, Sf. Ioan repetă: "Multe având a vă scrie, n-am voit pe hârtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc că voi veni la voi şi voi grăi gură la gură, ca bucuria voastră să fie deplină" (II Ioan 1,12); "Ci am nădejde că fără zăbavă te voi vedea şi vom grăi gură la gură" (III Ioan 1,14).

    Deci, din textele de mai sus, oricine poate vedea că nu numai Scriptura este izvor de credinţă, ci Scriptura împreună cu Tradiţia (sau învăţătura orală). Din Vechiul Testament lipsesc mai multe cărţi. Dacă credinţa s-ar cuprinde numai în Sfânta Scriptură, nu am avea descoperirea dumnezeiască întreagă.

    Prin urmare, dacă revelaţia s-ar cuprinde toată numai în Sfânta Scriptură, cum Sfânta Scriptură nu este întreagă, nici revelaţia n-ar fi întreagă. Învăţătura Mântuitorului s-a păstrat şi predicat, în comunităţile creştine, înainte de a se fi scris vreo carte din Noul Testament. Deci, Sfânta Tradiţie este mai veche decât Sfânta Scriptură. Cei mai mulţi dintre Apostoli n-au scris nimic. Dacă singură Scriptura ar fi revelaţia, atunci ei - deşi vestitori ai cuvântului şi martiri - nu ar fi împlinit porunca lui Cristos. Fără Sfânta Tradiţie nici nu s-ar şti care sunt cărţile Sfintei Scripturi, care este autenticitatea şi integritatea lor. Cum ar putea dovedi un neoprotestant, de pildă, că aceasta este Evanghelia după Marcu? În ea nu se spune că Marcu a scris-o, iar titlul este pus de traducător! Dacă cel întrebat are cunoştinţe biblice, recurge la istoria Canonului Sfintei Scripturi, adică la mărturiile Tradiţiei, la Sfinţii Părinţi.

    Prin urmare, chiar dacă din încăpăţânare neagă Tradiţia ca izvor de credinţă, e obligat să o accepte ca sursă istorică.

    După ce au murit Apostolii, Biserica creştină a devenit depozitara tezaurului doctrinei creştine. Începând cu secolul II este numită Biserica Catolică sau Universală, cum o numeşte Sf. Ignaţiu de Antiohia. Biserica va hotărî în luptele pentru credinţă, fiind păstrătoarea Sfintei Scripturi Apostolice şi moştenitoarea tradiţiei creştine, cum spune Sf. Pavel: "De aceea, fraţilor, staţi şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin cartea voastră" (II Tes. 2,15).

    Deci, atât Sfânta Scriptură, cât şi Sfânta Tradiţie sunt temelia credinţei noastre. Noi nu ne bazăm pe o tradiţie orală, oarecare, ci pe cărţile scrise de Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Bisericile creştine ţineau, la început, ca o cinste, să fie întemeiate de către un apostol, urmaş direct al lui Cristos. Celelalte comunităţi creştine se adresau lor cu respect, pentru a primi Tradiţia adevărului.
  •  
    • 4346 mesaje
    1 Oct 2013, 20:41
    0 0
    Tu nu poti crede nimic ce ti s a demonstrat cu argumente si cu exemple concrete din Scriptura ca fiind adevarat, asa ca mergi ininte pe drumul tau ca mergi bine...Drumul hulitorilor si sectantilor duce intr un singur loc.....
  •  
    • 1069 mesaje
    1 Oct 2013, 21:50
    0 0
    enriqua_14 said:

    Nu,ma enerveaza deloc aducerea aminte a "Nascatoarei" si nici nu o urasc,dar observ ca se da o mai mare atentie altor sfinti decat lui Isus care a fost cel mai perfect om de pe pamant si CEL MAI SFANT intre sfinti,care a suferit mai mult decat oricine pe acest pamant.

    Nu pot minimaliza jertfa care a facut-o Dumnezeu pt noi cand si-a lasat propriul Fiu in mainile celor care il urau si il huleau.
    Nu stiu la ce te referi cand spui de "taine".Care "taine?"
    Si ce vrei sa spui cand zici ca ramanem doar la "a,b,c,d,e,".?...Biblia este valabila pana la sfarsitul acestui veac.Carti scrise de alte personalitati omenesti,pot sa expire ca si continut,dar Biblia,nu expira niciodata si in nici un caz nu poate fi comparata cu un Abecedar.
    E cea mai completa si cea mai demna carte care s-a scris vreodata,dar asta nu inseamna ca sunt gata sa dau foc la biblioteci.
    In general citesc foarte mult,dar nu cunosc nimic despre scrierile Sfintilor Parinti.

     

     

    Enriqua, fără Abecedar, literele nu-s altceva decât nişte semne fără valoare, ele n-aduc foloase privitorului întrucât acesta nu ştie să le îmbine în cuvinte ori să le dea forma atât de necesară scrierii şi cititului. Că-s beţigaşe suprapuse sau întretăiate (T, Ţ...), că-s colăcei (B, O...), că-s jumătăţi de roţi (C, D...), pentru cel care habar n-are care-i importanţa lor, ele par doar desene fără noimă, nu-i stârnesc imaginaţia prin nimic.

     

    Eu n-aş ponegri Abecedarul şi nici nu i-aş micşora importanţa, de aceea am spus că unii au rămas încă la stadiul urmăririi slovelor cu buricu' degetului, pronunţându-le greoi: "m-a-m-a", fără să le asambleze-n cuvinte, iar de alcătuit fraze... ce să mai spun?!

     

    Când cineva, oricare ar fi acesta, flanchează SFINŢII între ghilimele - aşa cum şi tu faci -, chiar dacă Însăşi Biblia îl învaţă despre ei şi îi dezvăluie TAINA lor, arătându-i că-s vii în Cetatea Sfântă, înseamnă că n-a trecut de stadiul primei file din Abecedar, îmi pare rău.


    Biblia este Mama tuturor învăţăturilor. Înainte-vreme, şcolarii cătunelor de demult începeau să buchisească alfabetu' din paginile ei, nu aveau alte manuale şi, pe lângă deprinderea rapidă a rostirii literelor, îşi mai însuşeau ceva... dragostea faţă de Cuvântul lui Hristos, cuprinderea jertfei în inima lor şi cinstirea cu adevărat a Dumnezeului nostru, a Maicii Sale, a tuturor sfinţilor.

    Biblia le era perina pe care-şi odihneau istovelile de peste zi, le era pildă însufleţitoare şi model de curaj: "...îndrăzniţi. Eu am biruit lumea."

    Pentru urechea unui înţelept Biblia este seva vieţii, însă pentru auzul unui smintit, fiecare cuvânt e ţicneală.

    E adevărat, Biblia cuprinde TOTUL, chiar şi revelaţiile ulterioare ale celor ce-şi culcă fruntea pe piatra rece a peşterilor, formând ceata pustnicilor care au răspuns chemării lui Hristos şi s-au lepădat de lume. Ei ne sunt Sfinţii Părinţi - şi nu numai-, şi niciodată laudele şi imnele lor ridicate Domnului n-au fost mai frumoase.

    E o minciună că noi cinstim sfinţii mai mult decât pe Dumnezeu, asta vorbeşte mult despre alegerea ta de-a rămâne-n întunericu' credinţei tale, căci protestantismu' e smoală turnată peste minţile "credincioşilor", nu-i lasă să pătrundă sensurile, nu-i lasă să vadă LUMINA.

    Îmi pare rău, cu sinceritate ţi-o spun, îmi pare rău.

    Dacă vrei, intră într-o librărie ortodoxă şi vei vedea titluri destule: de la "FIlocalii" la cărţi duhovniceşti, de la vieţi ale mucenicilor la tălmăciri, toate cuvintele sfinţilor ducând aici "Hristos este Totul şi Totul este în Hristos". La început îţi vor părea greoaie, poate vei da cu ele de pământ ori le vei încuia într-un sertar, dar încet-încet, Duhul Sfânt lucrează-n cel ce caută Adevărul şi le vei pătrunde înţelesurile cu drag.

    Totul în Hristos aşadar!

    L.E. Uite, Rafail Noica a trecut prin anglicanism, apoi a ajuns la penticostali, baptişti şi abia pe urmă a spus cu toată convingerea că "ortodoxia este firea omului" şi "ortodoxia nu convinge, ci seduce". Poate că o carte de genul "Celălalt Noica", pentru început, ţi-ar face plăcere s-o răsfoieşti, el îşi povesteşte căutările, frământările, tulburările şi agitaţiile sufleteşti, toate din setea de-a afla Calea cea Adevărată.

    Să nu se înţeleagă altele, l-am recomandat doar pentru că s-ar putea să găseşti răspunsurile pe care le cauţi la unul care a trecut prin aceleaşi nelinişti duhovniceşti, întrebări şi poticniri.

    Departe de mine prozelitismu'. Ortodoxia n-are nevoie de aşa ceva, Drumul Credinţei îl înlesneşte Dumnezeu, nu omul.


    Acest mesaj a fost editat de către mirelescu: 2 Oct 2013, 08:50
  •  
    • 1069 mesaje
    2 Oct 2013, 09:04
    0 0
    enriqua_14 said:
    Ce sa-ti zic,ca il hulesti pe Isus cand te rogi la sf Nectarie?

     

    Nimic mai neadevărat! Îi dăm slavă lui Dumnezeu prin fiecare cuvinţel rostit către sfinţi. Pentru sfinţii dăruiţi nouă îi mulţumim lui Dumnezeu în fiecare condac şi icos.

     

    Îmi pare rău că voi n-aveţi nădejde-n minunea Domnului, asta este însă.

     

     

    "

    Condacul al 2-lea

     

    Intelepciune avand, inca din tinerete, de raza cea dumnezeiasca ti-ai luminat sufletul si stralucirii poruncilor celor sfinte ai urmat, Cuvioase. De aceea, in virtuti inaintand, de mic copil ai cantat lui Hristos: Aliluia!"

    Icosul al 2-lea

     

    Mergand in orasul Sfantului Constantin, ai avut frica de Dumnezeu ca indrumator si cercetarea celor sfinte ca aparator. De aceea, hranindu-te din intelepciunea cea dumnezeiasca, pe cei pe care cu cuvantul tau i-ai umplut de bucurie sfanta, ii auzi strigand unele ca acestea:

    Bucura-te, vita a vesniciei;

    Bucura-te, nectar al ambroziei;

    Bucura-te, ca de Mantuitorul ne-ai fost trimis vindecator luminat;

    Bucura-te, ca parintilor celor din vechime ai urmat;

    Bucura-te, piatra cea noua a zidirii cugetatoare;

    Bucura-te, cununa nou impletita, a Bisericii dreptmaritoare;

    Bucura-te, cel ce te-ai aratat ca un trandafir proaspat inflorit;

    Bucura-te, cel ce de Dumnezeu ai fost daruit;

    Bucura-te, steaua cea noua a credintei poporului;

    Bucura-te, cel ce stralucesti in slava Creatorului;

    Bucura-te, bunule chivenisitor al poruncilor ceresti;

    Bucura-te, chip al slavitelor virtuti ingeresti;

    Bucura-te parinte Nectarie.

     

    Condacul al 3-lea

     

    Slavita intelepciune ai cautat-o si ti-ai dorit-o din tineretile tale, si pe Hristos L-ai rugat cu lacrimi fierbinti ca sa te impodobeasca cu inalta ei frumusete. Pentru aceea Nectarie, cu credinta si plecaciune strig catre Domnul: AIiluia!

     

    Icosul al 3-lea

     

    S-a bucurat sufletul tau, ca oarecand al marilor Parinti, Vasile si Grigorie, mergand la Atena sa dobandesti invatatura cea folositoare. Pentru aceea, cu bucurie iti strigam unele ca acestea:

    Bucura-te, fiu al luminii celei ceresti;

    Bucura-te, vlastar al evlaviei celei ingeresti ;

    Bucura-te, cel ce ai fugit de amagirile cele lumesti ;

    Bucura-te, ca cele spre indumnezeire n-ai incetat sa doresti ;

    Bucura-te, minte purtatoare de Dumnezeu, plina de intelesuri divine;

    Bucura-te, carbune al dumnezeiescului Duh, focul aprins al cugetarii  crestine;

    Bucura-te, cel ce viata fara de pata ai trait;

    Bucura-te, cel ce inselaciunea lui Veliar ai zdrobit;

    Bucura-te, cel ce ai deschis usa sufletului, iubirii lui  Hristos;

    Bucura-te, cel in care a inflorit savarsirea binelui luminos;

    Bucura-te, sprijinul cel tare al celor credinciosi;

    Bucura-te, sageata de mult plans a celor dusmanosi;

    Bucura-te parinte Nectarie!

     

    Condacul al 4-lea

    Avand in tine ravna cea dumnezeiasca a Cuviosilor Parinti, fara incetare ti-ai dorit viata cea ingereasca. De aceea, in Hios, cu bucurie ai intrat in cerescul cin monahal si pe vrajmasul l-ai  Iasat pagubit, cantand Domnului  neincetat: AIiluia!

     

    IcosuI al 4-lea

    IcosuI al 4-lea

     

    Auzit-a Arhiereul Cel dintru inaltime rugaciunea ta, strigat-ai catre Dansul din toata  inima ta. De aceea, de graba a Iinistit apele marii si furtuna a potolit. Vazand acestea, cei ce au fost salvati prin rugaciunile tale, cu multumire si credinta iti canta unele ca acestea:

    Bucura-te, cel ce de Ia Dumnezeu ne-a  fost trimis vindecator;

    Bucura-te, izvor nesecat al minunilor;

    Bucura-te, astrul cel nou al Bisericii, prealuminat;

    Bucura-te, ca in randul Tuturor Sfintilor ai intrat;

    Bucura-te, vas nepretuit al darurilor ceresti ;

    Bucura-te, gradina inflorita a fericitelor virtuti ingeresti;

    Bucura-te, cel ce furtuna marii o Iinistesti ;

    Bucura-te, ca strigatul huIitorilor il potolesti ;

    Bucura-te, noule ales al lui Hristos;

    Bucura-te, al virtutilor gradinar cuvios;

    Bucura-te, iubitorule de viata duhovniceasca;

    Bucura-te, cel ce ai fost rasplatit cu bucuria cereasca;

    Bucura-te parinte Nectarie!

     

    Condacul al 5-lea

     

    Sfant Ierarh te-ai aratat, in aceste vremuri de pe urma, vrednic de cinstire, ca oarecand Sfintii cei de demult. Caci in acelasi chip ca si ei viata ti-ai  petrecut si slavite minuni ai savarsit, izbavindu-i din toate necazurile pe cei

    care striga: AIiluia!

     

    Icosul al 5-lea

     

    Arhiereu intelept, ales de Dumnezeu te-ai aratat cu adevarat in tara Egiptului, pastor luminat al Pentapolisului, alergand, ca oarecand marele Pavel, spre viata in Hristos. De aceea si cei credinciosi, cunoscand virtutile tale, cu glas de bucurie striga unele ca acestea:

    Bucura-te, a cetatii marire;

    Bucura-te, a evlaviei fire;

    Bucura-te, cel asemenea Cuviosilor pustiei;

    Bucura-te, podoba cea noua a preotiei;

    Bucura-te, vas al blandetii si tezaurul iubirii;

    Bucura-te, datatorul pacii si izvoratorul milei;

    Bucura-te, ca Bisericii te-ai aratat stralucitor;

    Bucura-te, ca celor cuviosi te arati indrumator;

    Bucura-te, chip al trairii celei neprihanite;

    Bucura-te, candela a indumnezeirii primite;

    Bucura-te, ca Arhiereu desavarsit celor inalte slujesti;

    Bucura-te, cuvantator neintrecut al celor dumnezeiesti;

    Bucura-te parinte Nectarie!

     

    Condacul al 6-lea

     

    Vazut-au crestinii din toata Biserica Egiptului, ca esti un adevarat pastor al Evangheliei. Pentru aceea, multimea credinciosilor ce ascultau cuvantul invataturii tale, gandeau ca au dobandit un nou Sfant parinte, ce cu putere invata. Si impreuna cu tine nu incetau sa strige Domnului: Aliluia!

     

    Icosul al 6-lea

     

    Stralucit-ai si in pamantul elen, asemenea unui nou Apostol, Iuminand inimile credinciosilor cu focul sfintelor invataturi si cu razele vietii tale, Cuvioase. Pentru aceasta, luminati fiind si noi de stralucirea ta, iti strigam unele ca acestea:

    Bucura-te, luminator al Bisericii Domnului ;

    Bucura-te, trambita cea tare a adevarului;

    Bucura-te, cel ce ai avut ravna Apostolilor;

    Bucura-te, izvorul harului si al vindecarilor;

    Bucura-te, retor indumnezeit al cuvintelor vietii;

    Bucura-te, ca pline de har sunt omiliile tale, intelept al cetatii;

    Bucura-te, cel ce cureti sufletele, de robia patimilor;

    Bucura-te, ca potolesti pornirile inimilor;

    Bucura-te, mare invatator al credinciosilor;

    Bucura-te,ascet tare, lui Hristos urmator;

    Bucura-te, ca multe ispite ai indurat;

    Bucura-te, ca sufletele, spre Hristos le-a indreptat;

    Bucura-te, parinte Nectarie!

     

    Condacul al 7 -lea

     

    Mare intre Ierarhi si intelept intre invatatori, dar si smerit ascet al lui Hristos n-ai incetat a fi, Cuvioase. De aceea, parinte duhovnicesc, al celor ce se pregateau pentru slujirea preoteasca, ai fost chemat. Cu ei impreuna, te slavim si strigam: AIiluia!

     

    Icosul al 7-lea

     

    Nectar al dreptatii, si fruct de viata sfanta, caii dumnezeiesti ai urmat si norului duhovnicesc; iar pe noi  cei aflati la vreme de stramtoare, neincetat ne-ai izbavit. Pentru aceasta, sufletele noastre se bucura, cand iti canta tie unele ca acestea:

    Bucura-te, carare a bucuriei;

    Bucura-te, adiere a vesniciei;

    Bucura-te, cel ce izvorasti apele harului;

    Bucura-te, cel ce ai pecetluit gura balaurului;

    Bucura-te, primavara sfinteniei, ce alungi iarna din gand;

    Bucura-te, stralucire ce luminezi intunericul cel adanc;

    Bucura-te, cel ce incurci gandurile celor pacatosi;

    Bucura-te, cel ce bucuri inima celor credinciosi;

    Bucura-te, sprijin al dreptmaritorilor;

    Bucura-te, nimicitorul ereziilor;

    Bucura-te, caderea defaimatorilor;

    Bucura-te, vindecatorul bolnavilor !

    Bucura-te, parinte Nectarie!

     

    Condacul al 8-lea

     

    Straine minuni parinte, izvorasc din mila ta cea mare, si ii ridica pe cei aflati in dureri. De aceea, si la Sfanta ta Manastire, fara incetare soseste multime de lume, cerand vindecarea si izbavirea de boli si cantandu-ti neincetat: Aliluia!

     

    Icosul al 8-lea

     

    Liman izbavitor, in insula Eghina, este Manastirea ta, Sfinte. Aici, sufletele monahiilor le-ai condus duhovniceste spre mantuire si Ie-ai indreptat cu intelepciune spre Hristos. Pentru aceasta, neincetat se vor ruga catre tine zicand:

    Bucura-te, a mintii sfanta Iucrare;

    Bucura-te ocean de rabdare;

    Bucura-te, chip viu al smereniei;

    Bucura-te, tezaur sfant al curatiei:

    Bucura-te, candela a puritatii si chivot al nepatimirii;

    Bucura-te, Iocas al virtutilor si sanctuar al cumpatarii;

    Bucura-te, ca spre Dumnezeu conduci Manastirea ta;

    Bucura-te, ca toata puterea si ravna, ti-ai pus pentru ea.

    Bucura-te, al Eghinei stralucit veghetor;

    Bucura-te, ca degrab'credinciosilor le dai ajutor;

    Bucura-te, ca pre multi din pericole i-ai salvat;

    Bucura-te, ca pe amagitorul, in prapastia cea adanca l-ai aruncat;

    Bucura-te, Parinte Nectarie!

     

    Condacul al 9-lea

     

    Pline de har sfant si de miros de buna mireasma duhovniceasca sunt Sfintele tale Moaste. Mirul ce izvoraste din ele bine inmirezmeaza, nu doar Sfanta ta Manastire, ci si intrega insula a Eghinei, sfintindu-i pe aceia care, nu inceteaza a striga catre tine: Aliluia!

     

    Icosul al 9-lea

     

    Izvoratoare de har sunt Sfintele tale Moaste si de bogate daruri ceresti. Multime de bolnavi sunt vindecati si cei slabanogi indreptati. De aceea si noi, impreuna cu dansii, strigam unele ca acestea:

    Bucura-te, scaldatoarea vindecarilor;

    Bucura-te, dezlegarea suferintelor;

    Bucura-te, cel ce degraba alergi in ajutor;

    Bucura-te, ca in vis sau in chip tainic te arati tuturor;

    Bucura-te, fantana ce parinteasca iubire izvorasti;

    Bucura-te, liman al bucuriei sufletesti;

    Bucura-te, ca de ingrozitorul cancer, pe multi i-ai vindecat;

    Bucura-te, ca demonilor rana de mult plans le-ai dat;

    Bucura-te, cel ce vanitatea intelepciunii lumesti ai ingenunchiat;

    Bucura-te, ca in chip minunat pe credinciosi i-ai ajutat;

    Bucura-te, podoaba de mult pret a Ierarhilor;

    Bucura-te, cel ce luminezi mintea nestiutorilor;

    Bucura-te Parinte Nectarie!

     

    Condacul al 10-lea

     

    Ajutor si acoperitor te numesc toti credinciosii, care s-au indulcit de hrana binefacerilor tale. Caci  dintre cei ce te-au chemat cu credinta, nici unul nu a ramas nemangaiat prin harul tau. De aceea, toti cu bucurie canta: Aliluia!

     

    Icosul al 10-lea

     

    Vestea minunilor tale s-a raspandit pretutindeni, purtatorule de Dumnezeu. Iar tu, si celor de departe, degraba le-ai venit in ajutor salvandu-i de pericole si de necazuri. De aceea, catre tine alearga zicand:

    Bucura-te, ca Mare ai fost numit intre parinti;

    Bucura-te, ca loc de cinste ai intre Sfinti ;

    Bucura-te, ca la fel cu cei de demult esti laudat;

    Bucura-te, ca intre Sfintii parinti ai fost incununat;

    Bucura-te, triumf al credintei, zid de aparare al crestinilor;

    Bucura-te, izvor al harului, rusinarea necredinciosilor;

    Bucura-te, cel ce ne descoperi slava adevarului;

    Bucura-te, cel ce pecetluiesti gura pacatosului;

    Bucura-te, bucuria si puterea credinciosilor;

    Bucura-te, sprijinul si intarirea sufletelor;

    Bucura-te, cel prin care Hristos se slaveste;

    Bucura-te, cel prin care diavolul se starpeste;

    Bucura-te, parinte Nectarie!

     

    Condacul al 11-lea

     

    Imne de multumire nenumarate, iti inaltam tie parinte, noi cei izbaviti sub acoperamantul tau. Caci in toate necazurile noastre, de graba ai venit sa ne alungi tristetea. De aceea, cu ajutorul tau, il slavim pe Hristos strigand: Aliluia!

     

    Icosul al 11-lea

     

    Ai ars zelul demonilor, cu flacarile minunilor tale si cu osardie ai venit in ajutorul credinciosilor. In suferinte grele le-ai stins durerea si i-ai vindecat de multime de boli. Pentru aceea, cu evlavie rostesc unele ca acestea:

    Bucura-te, vindecatorul bolnavilor;

    Bucura-te, spaima demonilor;

    Bucura-te, ca pe cei chinuiti de friguri i-ai vindecat;

    Bucura-te, ca pe slabanogi i-ai indreptat;

    Bucura-te, cel ce ai inmultit apa fantanii secate;

    Bucura-te, ca ai binecuvantat Eghina, cu rugaciuni neincetate;

    Bucura-te, ca prin tine, mila lui Dumnezeu se arata;

    Bucura-te, cel ce seceta ai oprit si ai dat ploaie bogata;

    Bucura-te, izvorul harului nesecat;

    Bucura-te, stea care pe toti i-a luminat;

    Bucura-te, cel ce al Manastirii iscusit duhovnic te-ai aratat;

    Bucura-te, ca de la monahii imne auzi neincetat;

    Bucura-te parinte Nectarie.

     

    Condacul al 12-1ea

     

    Harul Mangaietorului, cu bogatie se revarsa prin Sfintele tale Moaste. Si asemenea unui izvor nesecat, adapa sufletele chinuite si vindeca bolile trupesti ale celor ce striga neincetat catre Domnul:Aliluia!

     

    Icosul al 12-lea

     

    Cantand impreuna cu Cetele cele Ingeresti, imnul Treimii Celei Intreit Sfinte, priveste dintru inaltime si spre noi pacatosii si cu milostivirea ta cea mare, nu inceta sa ne ajuti, pe cei ce cu credinta, strigam catre tine unele ca acestea:

    Bucura-te, fiu al Silivriei;

    Bucura-te, slava Bisericii;

    Bucura-te, mandria Eghinei;

    Bucura-te, pazitorul Eladei;

    Bucura-te, chip si model de cucernic Ierarh;

    Bucura-te, pavaza si scapare pentru orice monah;

    Bucura-te, Luceafarul cel nou al Bisericii;

    Bucura-te, darul prin care se intaresc cucernicii;

    Bucura-te, cel prin care patimile se curatesc;

    Bucura-te, ca prin tine pe Dumnezeu Il slavesc; .

    Bucura-te, aparator neobosit al credinciosilor;

    Bucura-te, grabnic mijlocitor catre Creator;

    Bucura-te, Parinte Nectarie.

     

    Condacul al 13-lea

     

    O, Preabunule parinte, luminatorul Ortodocsilor, Ierarhule al lui Hristos, Nectarie! Stand in fata Tronului lui Dumnezeu, roaga-te neincetat, pentru iertarea pacatelor noastre si pentru intoarcerea noastra spre infierea harului. Caci neincetat catre Mantuitorul strigam: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori )

     

    Pe steaua cea nou luminoasa a Ortodoxiei ,

    Si pe al Bisericii nou zid de aparare,

    Cu bucurie in inimi sa il laudam.

    Slavit fiind de lucrarea Duhului,

    Izvoraste tamaduiri si har bogat,

    Pentru aceea ii strigam, bucura-te Parinte Nectarie."

     



  •  
    • 4346 mesaje
    2 Oct 2013, 17:35
    0 0
    "Repet din nou ca nu fac parte din nici o secta,sunt doar crestina"- crestina de care ????
  •  
    • 4346 mesaje
    3 Oct 2013, 16:09
    1 0
    n ai cum s o repeti a mia oara , pt ca n ai spus nici macar o data ce fel de crestina esti...ca ai tot intors o si data o dupa cires..asta e altceva dar clar si la obiect n ai precizat niciodata.
  •  
    • 4346 mesaje
    5 Oct 2013, 00:57
    1 0
    am reluat tot topicu;l de la Sanatate..si exact cum ma asteptam, n ai precizat nimik de ce fel de crestina esti...
  •  
    • 270 mesaje
    5 Oct 2013, 03:22
    1 0
    marra30 said:Fetelor, care aveti probleme, va dau eu un sfat. Intai de toate, da, farmece exista, de fapt atacuri energetice, care ne distrug viata sub toate aspectele ei: sanatate, relatii, spor, etc. cea mai mare greseala este sa spui ca nu crezi ca sa nu se prinda. Fals. Facute de cine trebuie, odata facute, ai cam incurcat-o. Nu vorbesc prostii, va rog sa ma credeti. Ma rog, asta e altceva. Un OM adevarat pe care l-am cunoscut in momentul in care credeam ca nu se mai poate face nimic ptr. un bun prieten, este Ovidiu Dragos Argesanu. Este medic, maestru Reiki, parapsiholog, etc. Se ocupa mai ales de cei cu astfel de probleme. Nu stiu unde are cabinet in Bucuresti ( am avut norocul sa-l cunosc cand a venit la noi in oras ), se poate afla de pe site, dar e un om minunat. Incearca.

     
    Fetelor, care aveti probleme si care credeti in "atacuri energetice", va dau eu un sfat. E GRAV!  Nea Argeseanu ala e parasarlatan. 

  •  
    • 4346 mesaje
    5 Oct 2013, 12:13
    0 0
    am citit mai mult decat atent, si n ai precizat niciunde. singurul lucru care l ai spus e religia mamei tale, si la ce biserica te ai casatorit. ATAT!!!!
  •  
    • 4346 mesaje
    5 Oct 2013, 16:14
    0 0
    "si pe multe topicuri am spus ca ortodocsii m-au dezamagit profund si ca am aderat ani multi la biserica catolica"

    CREZUL APOSTOLIC

    Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, Creatorul cerului şi al pământului. Şi în Isus Cristos, Fiul său unic, Domnul nostru, care s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria Fecioara; a pătimit sub Pilat din Pont, s-a răstignit, a murit şi s-a îngropat; s-a coborât în iad, a treia zi a înviat din morţi; s-a suit la ceruri, şade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul; de unde are să vie să judece pe vii şi pe morţi. Cred în Duhul Sfânt; Sfânta Biserică catolică; împărtăşirea Sfinţilor; iertarea păcatelor; învierea morţilor; viaţa veşnică. Amin.

    Cand spui ca faci parte dintr o Biserica, cum ar fi cea catolica..accepti dogmele si adevarurile de credinta catolice! Atata timp cat negi tot ve contine Crezul care nu e altceva decat "infatisarea pe scurt a invataturii pe care crestinul trebuie s-o cunoasca, s-o primeasca cu credinta si s-o marturiseasca.", cu tot respectul nu te poti numi catolica ..si asta e valabila si daca te ai declara ortodoxa.

    In concluzie tot sectanta ramai atata timp cat "aderi " la invatatura sectantilor!!!!
  •  
    • 4346 mesaje
    5 Oct 2013, 17:21
    1 0
    "Pt Fecioara Maria,am fost pana la Medjugorie in Bulgaria ca sa vad "minunea"...vreau sa-ti spun ca atunci am constientizat cel mai bine cata minciuna si cata sarlatanie exista in toate lucrurile."-

    Domnita draga, Medjugorie se afla in Bosnia Hertegovina, nu in Bulgaria deci despre ce minciuni si sarlatanie vb ..cred ca doar tu stii!!!
  •  
    • 4346 mesaje
    5 Oct 2013, 17:28
    0 0
    Simbolul Credintei cuprinde patru parti:
    1. Despre Sf. Treime
    2. Despre Biserica
    3. Despre Sf. Taine
    4. Despre viata viitoare

    Ori le accepti pe toate 4 si te numesti catolica/respectiv ortodoxa..ori alegi doar partea care iti convine si te numesti PROTESTANTA!
  •  
    • 4346 mesaje
    5 Oct 2013, 17:43
    1 0
    pai cu ce alta impresie sa ramai daca hulesti sfintii si pe cea care merita cinstea cea mai mare si anume pe Maica Domnului ????
  •  
    • 4346 mesaje
    5 Oct 2013, 18:01
    0 0
    Noi nu îi adorăm pe sfinţi, doar îi cinstim ca fiind prieteni ai lui Dumnezeu şi mijlocitorii noştri pe lângă El.

    Cultul pe care-l avem pentru sfinţi constă în: 1)a-i cinsti, dată fiind gloria de care se bucură în cer; 2)a-i invoca; 3)a imita exemplul lor.
    . Diferenţa între rugăciunile pe care le adresăm lui Dumnezeu şi cele pe care le adresăm sfinţilor constă în faptul că Îl rugăm pe Dumnezeu să ne acorde favorurile Sale, iar pe sfinţi îi rugăm să le ceară lui Dumnezeu pentru noi.

    . Cultul pe care îl avem pentru sfinţi se numeşte de dulie sau de onoare, pentru a-l deosebi de cultul de latrie sau de adoraţie, pe care nu I-l datorăm decât lui Dumnezeu.

    Îi datorăm Preasfintei Fecioare un cult particular, superior celui pe care-l avem faţă de ceilalţi sfinţi; acest cult a primit numele de hiperdulie.
    . Trebuie să o cinstim în mod particular pe Preasfânta Fecioară: 1)pentru că ea este Mama lui Dumnezeu; 2)pentru că Isus Hristos, din înaltul crucii, ne-a dat-o ca mamă; 3)pentru că ea este Regina cerului şi cea mai desăvârşită dintre făpturi.
    . Evlavia faţă de Preasfânta Fecioară constă în principal în a o iubi cu o dragoste fidelă; în o ruga cu o mare încredere şi în a imita virtuţile sale, mai ales modestia şi puritatea sa.

    In concluzie Cristos este Dumnezeu, parte din Sf Treime, iar Sf Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu, fiind aleasa de Tatal Ceresc !!!