infidelitatea si vindecarea relatiei
-
0 0eu sincera sa fiu inteleg din povestea asta ca de fapt el avea ceva relatii cu tipa aia si deci de aia era indiferent cu tine (se simtea ),dar tu stii mai bine.Si daca ai hotarat sa i mai acorzi o sansa incearca sa uiti,desi e greu,f greu!si mereu vei avea suspiciuni,mereu te vei gandi la faza respectiva,depinde doar de tine!
-
dle, io-ti dau voie, da' apoi tre' sa ma bagi si la vulcanizare ..
on topic : bre, io am vazut multe cupluri, care au incercat sa se impace, dupa inselat .. sincer, intotdeauna iti vine in minte ca se poate intampla iarasi, si de aceea spun ca nu se poate .. acum, depinde si de tine .. dar! ca sa il ierti si sa poti convietui iarasi cu el, trebuie sa incetezi in primul rand cu reprosurile .. ca asta, clar nu iti va aduce nimic bun .. -
Mai, am si eu o intrebare: va dor degetele daca ati incerca sa nu va mai dati atatea pareri aiurea neintrebate?
Fata a spus deja ca incearca sa mearga mai departe....la ce bun sa ii tot amintiti ba ca voi n-ati trece peste asta, ca nu stiu ce mai facea ala, ca vezi doamne e imposibil sa uite.
Daca voi n-ati trece peste asta....lasati-o pe ea sa faca asta in realtia ei. E decizia ei numai ea stie ca nu-i usor, si e de departe calea cea mai grea.
Da' voi duceti mortu la groapa de viu. -
ÃŽnşelatul e înşelat, evident, dar depinde de circumstanţe, de gravitate... pentru mine nu e egal o aventură într-o săptămână cât cei doi erau despărţiţi, şi o relaţie dublă plină de minciuni şi ascunzişuri, continuată mult timp.
Bărbatul se căieşte, vrea să fie iertat, timpul nu-l mai poate da înapoi. Ce să facă, să-şi dea şi sufletul? E corect să plătească la infinit greşeala lui? Dacă l-a iertat, e o chestiune încheiată, nu pe care să o tot aducă pe tapet.
PS Nu ştiu dacă e utilizatoare veche sau nouă, dar dikens a spus singur pe a doua pagină a topicului, "sfatul meu de om bătrân?"- deci este evident pentru oricine că e bărbat. -
Minodora ,pt tine om=barbat?
"PS Nu ştiu dacă e utilizatoare veche sau nouă, dar dikens a spus singur pe a doua pagină a topicului, "sfatul meu de om bătrân?"- deci este evident pentru oricine că e bărbat. "
Ca-n zicala aia :Mergea pe strada un om cu femeia sa!
Pentru mine om inseamna o persoana ,care poate fi si de gen feminin si de gen masculin . -
Io zic asa: daca ai iertat si i-ai dat a doua sansa, da-i-o cu tot sufletul. Nu-i usor, dar incearca sa pretinzi ca nu s-a intamplat si nu lasa sa iti afecteze relatia de acum. Poate ca tot raul spre bine, a vazut diferenta cu alta si acum te apreciaza si te iubeste mai mult.
Dar, pe de alta parte, va fi greu, pt ca la orice semn de raceala va da in viitor (si se prea poate sa fie din alte motive decat o noua infidelitate), ghimpele indoielii iti va intepa sufletul.
PS: nu stiu care s-ar vrea concluzia, dar eu cand am ajuns la momente din astea in viata m-am gandit intotdeauna la replica lu' Rhett Buttler din "Pe aripile vantului" cand i-a cerut Scarlet sa nu plece, si a zis ceva de genu' : unui ulcior spart, chiar daca-l lipesti, tot i se vad crapaturile.
PPS: eu n-as putea, da' asta-i parerea mea! -
Multumesc tuturor pentru mesaje.. nu imi vine sa cred cate s-au strans intr-o zi. O sa incerc sa va raspund pe rand si sper sa nu omit pe nimeni.
Froggy_me: Daca as judeca numai reactiile de dupa si eforturile de a fi iertat, atunci toate ar fi simple. Se comporta exemplar si imi citeste gandurile, dandu-mi cele mai bune raspunsuri din lume.
Andrusia: Stiu ca dau dovada de toate slabiciunile insirate de tine. Asta nu imi place si as vrea sa controlez. Am fost mereu o femeie demna si nu imi place ce a facut gestul asta de infidelitate din mine.
Dikens: Bine ai revenit. Nu stiu daca se intampla de mai multa vreme sau nu. Mi-e greu sa cred, pentru ca "dovada" care m-a facut sa aflu adevarul parea sa indice o singura "fapta". Dar n-am siguranta a nimic in momentul asta.
Dora-Minodora: De iertat am iertat, de impacat cu situatia nu, nu m-am impacat. De asta cer sfaturi pe aici, fiindca vreau sa lucrez la propria mansarda. Si da, asta sper si eu.. ca nu e 100% adevarat ca, odata inselata, o sa fiu constant inselata.
rybana: Mie mi s-a parut absolut evident ca Dikens e barbat Si sunt noua pe forum, desi am citit o gramada pana sa imi fac curaj sa scriu.
opium: Mersi mult de incurajare...
gmn: Mersi pentru mesaj Nu este ejaculator precoce, apropo. Nu stiu ce raspuns astepti. Pentru mine asta e raspunsul. Il vreau si ma simt pregatita sa iert scaparea asta, doar ca vad cat este de greu si caut sfaturi sa imi usurez mie tranzitia catre incredere in relatie.
bmw: Nu amde unde sa stiu. E posibil, repet, insa momentan nu am decat declaratiile lui si dovada. "Dovada" asta sugereaza ca ar fi fost un singur "antecedent", dar naiba mai stie.. Cu reprosurile nu o sa incetez pana nu imi ies piticii din cap. Stie clar ca am nevoie de timp si a fost avertizat ca ma va apuca din cand in cand. Accepta cu umilinta si nu am de gand sa il scutesc atunci cand trebuie sa ii spun ceva, nici sa ii menajez sentimentele. Mi se pare ca face parte din terapia mea si din responsabilitatea lui.
thebitch: mersi de mesaj.
corcodusha: Bine zis.. E cazul sa lucrez cu mine acum.
In concluzie, dupa cum va spuneam, decizia este luata, l-am iertat si ii permit sa incerce sa repare relatia. Si, de cateva luni bune, reuseste cu brio. Indoielile mele si temerile se nasc dintr-un self esteem zdruncinat de episodul asta nefericit si acolo vreau eu sa lucrez. Cred in relatia asta si imi asum ca nu e decizia cea mai simpla, poate nici macar decizia pe care as fi luat-o conform principiilor mele teoretice.
Practic vad o balanta unde, pe de-o parte, e episodul infidelitatii lui, care doare, si pe de celalta sunt toate incercarile lui de a repara greseala, frumusetea si implinirea relatiei noastre de acum si modul in care ma face sa ma simt speciala. Momentan balanta inclina catre partea pozitiva, desi inca trage si in cealalta parte.
Ca noutate, aseara am mai avut o discutie (eu momentan discut cu un terapeut, dar la modul amical, deci nu ii sunt pacienta, care m-a indrumat inclusiv pe forumuri si site-uri de specialitate, asadar am rascolit toate amintirile cu putinta) cu el si mi-a propus sa ne mutam impreuna. E mai mult o propunere conjuncturala (am nevoie de un coleg de apartament pentru impartit costurile, lui i-ar fi mai comod), insa iarasi este un pas mare si nu stiu daca sunt pregatita sa il fac.
Noi am mai locuit impreuna in vacante sau in weekenduri, dar fara sa impartim masa si casa si facturi si griji. Plus ca mi-as dori sa vina ca un pas asumat si natural, nu ca o consecinta conjuncturala a crizei economice.