infidelitatea si vindecarea relatiei
-
1 0Buna, fetelor!
Pe scurt, am fost inselata de iubitul meu intr-o perioada dificila pentru amandoi. Am decis sa trecem peste asta dupa ce s-a dat peste cap sa il iert, dar eu am in continuare indoieli. Vreau sa scap de toate astea si sa ne vindecam relatia normal, asa ca mi-ar prinde bine niste conversatie pe tema asta.
Pe lung:
Ne-am cunoscut, ne-am placut incredibil de mult din prima, desi treceam amandoi prin perioade grele. Eu indraznesc sa spun ca treceam prin momente mult mai nasoale ca el, dar na, nu vreau sa judec acum necazurile omului. A inceput o relatie foarte misto, dar plina de aventuri. Indragosteala nebuna, declaratii patimase, tot tacamul.
Timpul a trecut si lucrurile s-au stabilizat, am inceput sa ne vedem defectele, sa nu ne placa, sa ne mai certam, dar am invatat multe unul despre altul si am inceput sa ne iubim de-adevaratelea.
Si totusi, repet, treceam amandoi prin momentr grele, fiecare in viata lui. Era depresiv, avea multe griji si se vedea asta. Nu ma lasa sa ma apropii de el si sa il sustin prea mult (nu stiu daca din orgoliu masculin - e un barbat foarte mandru - sau din ce motiv), insa atunci cand petreceam timp impreuna era ca o gura de aer pentru el. Se purta ireprosabil, era linistit, senin... cu totul altfel decat la inceputul intalnirii, cand venea intunecat, ingrijorat, stresat. Apoi o vreme m-a neglijat grav (cateva saptamani) si dadea mereu vina pe serviciu, munca (lucreaza si in weekenduri ca freelancer), stres, proiecte. Simteam ca nu e chiar asa.. o femeie simte. Am incercat sa discut cu el, sa il intreb ce e cu raceala asta, nu faceam decat sa sfarsim in certuri si reprosuri. El cand ne certam dispare pur si simplu - nu poate face fata unui conflict. Dupa vreo cateva saptamani de asa comportament am zis ca e destul, fiind confuza, fara sa inteleg de unde schimbarea asta.
Si atunci i-am dat de ales - eu sau atitudinea astea total inexplicabila, despre care nu voia sa comunice, pe care nu voia sa ma ajute sa o "reparam". Nu mi-a cerut timp sa isi rezolve problemele, nu s-a justificat, nu a repetat decat ca ma iubeste si ca nu poate sa imi dea mai multe raspunsuri acum. Am zis ca gata, ne despartim atunci. Cateva zile i-am refuzat telefoanele de furie si nervi, fiind confuza si suparata. Apoi am inceput sa ii raspund la mesajele cu declaratii fierbinti, dar fara substanta. M-a implorat sa ii ofer timp sa imi explice, dar nu prin telefoane, ci in fata. Am acceptat intalnirea.. Mi-a zis ca e o perioada grea pentru el si ca imi jura ca ma iubeste si ca ma vrea in viata lui si ca gata, a fost o perioada grea si ca acum mi se poate dedica. Nu cerusem dedicare totala, dar ma confuza comportamentul lui aiurea. Am acceptat. Avandu-l in fata nu ii puteam refuza nimic.
Au urmat vacante impreuna, weekenduri in afara orasului, cine romantice, parcuri de distractii, imbratisari.. Ce mai, nu imi venea sa cred ca traiesc cea mai frumoasa relatie a vietii mele, ca il aveam inapoi pe cel de care ma indragostisem si care simteam prin fiecare por ca ma iubeste cu aceeasi pasiune.
Pana in momentul in care am aflat. Nu mai conteaza cum, important e ca se culcase cu o alta in perioada scurtei noastre despartiri. Ea il cauta disperata, el cica incerca sa scape de ea.. Dar parca nu prea era atat de ferm, din moment ce femeia nu intelegea de vorba buna. Eu nu cred ca exista femei care sa auda un "lasa-ma in pace" si ele sa insiste.. totusi!
Am facut ca trenul si n-am mai vrut sa aud de el. Numai eu stiu cate rugaminti de iertare in genunchi am auzit, cate lacrimi a varsat, cate regrete imi spunea ca are. M-a implorat sa ii mai dau o sansa, ca e fericit cu mine si numai pe mine ma vrea, ca e un idiot ca a riscat asta etc. Ca sa nu o mai lungesc, m-a convins. Pentru ca il iubeam si il iubesc enorm, pentru ca am vrut sa cred ca e o greseala.
De atunci sunt cateva luni si se comporta exemplar. Este (sau pare) extrem de transparent, ma trateaza ca pe o printesa, ii citesc in fiecare privire si in fiecare gest iubirea.
Si totusi.. pe mine inca ma macina infidelitatea lui. Inca nu a -
Si totusi.. pe mine inca ma macina infidelitatea lui. Inca nu am incredere in el. Inca imi pun problema daca nu o sa mai aflu ceva... cine stie cand si cum. Mi-e teama. Nu ma pot bucura de cat de frumoasa e relatia noastra acum, fiindca este cu adevarat. El face tot ce se poate ca sa imi castige increderea si chiar nu stiu ce as putea sa ii cer sa faca, fiindca face tot ce as putea visa... Si totusi, se pare ca nu e suficient.
Dupa aceasta LUNGA pagina de jurnal - ceea ce as vrea e sa stiu daca a trecut vreuna din voi prin asta si ce ati facut ca sa vindecati durerea provocata de infidelitate. Eu chiar vreau sa fac relatia asta sa mearga (sa ii permit lui sa faca asta), fiindca il iubesc, in ciuda infidelitatii lui. Sansa am decis deja ca i-am dat-o, acum as vrea sa stiu si ce pot sa fac in continuare ca sa imi treaca temerile astea. -
-
-
depinde de caracteru' fiecaruia..
eu una nu as putea uita .. si nici ierta! daca mie mi-ar face unu' asta, si mi-ar cere sa iert, ori sa uit .. i-as spune " du-te frate la Biserica, ca numa' acolo se iarta, iar de uitat , nu pot .. " asa este firea mea! ai inselat, ai terminat-o cu mine! pt mine nu iegzista " il iubesc, iert, sau uit .. " -
-
rybana, normal ca nu pot sa sterg cu buretele si nici nu ma asteptam sa fac asta. Nu sunt naiva, stiu ca nu am cum sa uit asta. Am luat decizia de a accepta sa continuam relatia la modul constient, asumandu-mi eventualele stari prin care trec acum.
Ce vreau sa spun e ca nu incerc sa ma plang de cat is de nefericita sau ceva, ci ca imi doresc sa reusesc ce mi-am propus (sa continuam relatia asta asa cum vad ca lupta el sa facem) si as vrea sfaturi despre cum sa lucrez eu cu mine la problemele astea de self esteem nascute din infidelitatea lui.. -
Sansa am decis deja ca i-am dat-o
***
Daca te-ai hotarat sa-i oferi o sansa atunci incearca sa fie o "sansa" intreaga.
Nu stiu cum ai putea sa treci peste aceasta neincredere a ta -desi se vede din ce povestesti ca se straduie f mult.
Dar tot gandindu-te la ce a fost nu ai sa poti sa te bucuri de ce ai acum,in prezent -
woman_undercover, mersi pentru raspunsul tau.
Intr-adevar, va povesteam ca incearca cum n-am vazut barbat sa incerce mai mult. Initial ma bombarda cu atentii, cadouri si weekenduri pe cine stie unde, pana i-am zis sa nu mai incerce sa imi "cumpere" iertarea. Apoi a fost de acord sa discutam absolut totul, sa imi raspunda la toate intrebarile cu rabdare, sa imi indure toate crizele de isterie pe care, recunosc, le-am facut. Eu tipam si il faceam in toate felurile, iar el statea in fata mea cu privirea plecata, vadit enervat, insa inghitea in sec si recunostea totul si ma implora sa il iert.
Imi da toate dovezile de afectiune posibile si s-a re-transformat in fat frumos dinainte de episodul asta nenorocit. Stiu ca sunt chiar si casnicii care se refac dupa infidelitatea unuia dintre soti - iar intre noi e doar o relatie.. oare o putem repara?
As vrea sa pot sa ii mai reprosez lucruri, sa am motive sa fiu in continuare furioasa, sa ma pot da cu dosul de pamant la modul justificat..iar el se comporta impecabil acum! E chiar haios daca nu ar fi trist -
-
Da ,nu se stie daca se va repeta infidelitatea sau nu !
Dar nici sa sufli toata viata in iaurt nu mi se pare o solutie foarte buna pe termen lung.
Inca nu ti-a trecut ..nu ai trecut peste aceasta greseala a lui.Si cred ca din orgoliu nu poti sa uiti si sa te bucuri de ceea ce ai.
Si poate ca nu-ti va conveni ce spun insa daca ar fi un pic mai autoritar acum cu tine ,in sensul sa nu plece capu la toate reprosurile tale poate ca l-ai privi si altfel.
Stim cu toate cat de cicalitoare putem fi cateodata.Tocmai ca el tace,nu zice nimic te indarata si mai tare.Ca nu ai cum riposta ,sa zici vorbe mai departe. -
E normal sa simti asa acum, e normal ca inca sa nu ai incredere in el.
Increderea odata pierduta, se castiga destul de greu si probabil e constient de asta.
Nu cere prea mult de la tine acum si nu te invinovati aiurea, luati-o cu pasi mici. Nu ai cum sa 'te bucuri' pentru ca trebuie sa te vindeci inainte.
Se zice ca e mai usor sa cumperi ceva nou decat sa-l refaci din cioburi....dar uneori merita efortul.
Unele ar trebui sa gandeasca in liniste....sa nu mai bage prostii in capul altora. -
froggy!
haide zau, dle! ca mie sa-mi faca mii de cadoaie si sa ma roage in jenunchi zilnic, si nu as putea trece peste
dar! difera de la persoana la persoana, cum am spus .., asta e firea mea! numa' ca, am vazut multe cupluri care au incercat sa treaca peste, si nu au putut ... si nici nu le condamn! -
Mai, sunt doua posibilitati: 1.se poarta asa pentru ca vrea sa il ierti si chiar ii pare rau pentru ce a facut.
2.linistea dinaintea furtunii
Acum, tot ce poti face tu este sa te asiguri ca nu te insala si sa te bucuri de clipele astea frumoase pe care totusi ti le ofera...si stiu,e greu sa uiti infidelitatea,dar are vre-un rost sa iti faci viata amara cu intrebari la care tot tu le dai raspunsul?
Take it easy... -
women_undercover: Evident, niciodata nu o sa pot sa fiu sigura ca nu se repeta povestea. Si da, probabil ca o atitudine mai ferma din partea lui ar schimba lucrurile, dar stie cat de furioasa sunt, se simte si cu musca pe caciula, si evident ca nu se mai da cocos acuma, ca nu isi permite..
bakoo asta cred ca e spam ceva.
Froggy_me: multumesc pentru incurajare. Exact asta mi-a spus si el (pe limba lui expresia fiind un pic diferita) - ca o sa se chinuie sa carpeasca cat de bine poate toata povestea asta ca sa ne fie bine in continuare.
bmw - sa stii ca teoretic iti dau dreptate. Fix asa gandeam si eu si, cu un fost iubit infidel am procedat exact cum zici. M-a durut, a fost circ, dar n-a fost chip sa ma induplece. De asta ma surprinde si pe mine cum, in legatura cu el, parca totusi simt ca he's the one. Ori mi-am pierdut mintile.
ete.scartz: mersi pentru mesaj. Ce vrei sa spui prin linistea dinaintea furtunii? Multumesc si tie pentru incurajare. -
1 la mana: a facut-o cand erati despartiti.
Tu i-ai spus "ne despartim aici" si nu "luam o pauza"
barbatii incearca sa se vindece altfel dupa o despartire. Nu stau sa-si roada unghiile, sa-si toarne cenusa in cap si sa planga cu nasul in perna dupa ce a avut si a pierdut.
Daca el crede ca vindecarea inseamna sa i-o traga uneia, o face. Chiar daca asta nu rezolva problema.
2 la mana: de iertat ai iertat, e clar, altfel nu mai erai cu el acum. De uitat vei uita mai tarziu. Probabil cam intr-un an. dar vei uita si iti vei aminti doar cand si cand de asta si numai in momente nasoale.
Sfatul meu de om batran?
Ori faci eforturi sa uiti si sa ai din nou incredere inel, incetul cu incetul, ori mai bine o lasi balta.
daca te gandesti in fiecare clipa ca poate...n-o sa mearga.
Iti faci tie rau, lui si relatiei voastre.
Succesuri!
PS- imi place cum scrii -
eu cred ca exista doua tipuri de femei, primul, care pot uita si merge mai departe si al doilea, care nu pot si atunci indicat e sa puna punct ptr ca mai devreme sau mai tarziu tot acolo se ajunge.
Acu depinde de tine in care categorie vrei sa te incadrezi, dar avand in vedere ca "te-a inselat" in timp ce nu mai erati impreuna..atunci are circumstante atenunate.. 
-
dikens: multumesc pentru mesaj.. ma surprinde placut sa vad ca sunt si barbati aici si nu pot decat sa ma bucur sa aud si perspectiva voastra. 1 la mana - ai dreptate, doar ca.. despartirea aia a durat o saptamana. Cat de repede ai nevoie de vindecare? hop top? Serios acum... in alea cateva zile ma bombarda cu apeluri si cica numai la mine se gandea, dar i-o tragea alteia.. Tu ce intelegi de aici? Si 2 la mana, sper sa ai dreptate. Da, l-am iertat, intr-adevar, e doar lupta mea cu insecuritatile pe masa in momentul de fata. PS - mersi, si mie imi place cum scrii tu (foarte masculin, scurt si la obiect)
coralain: multumesc pentru mesaj. Orgoliul din mine spune ca ar trebui sa imi stiu valoarea si sa nu accept mai putin decat ofer. Inima mea spune ca el e the one si ca, fara argumente rationale, inca il vreau si il pot ierta. Na, ce sa o mai tot lungesc, teama mea e, de fapt, daca nu cumva ma las prostita de sentimente acum. Uneori imi doresc sa pot gandi relatiile la rece, doar ca realizez ce stupid suna si imi revin -
-
Andrusia, mersi de mesaj. N-am de unde sa stiu de cata vreme era "pe fir", stiu doar marturisirile lui, cum ca a cunoscut-o cu niste luni in urma ocazional si ea l-a tot cautat. Nu se ascunsese pana atunci, stiam ca e o prietena comuna a lui si a altui prieten bun de-al lui, nu ma ingrijora situatia.
Este, cum spuneam, o problema nasoala de incredere. Innebunesc daca ma mai gandesc oare de cata vreme se intampla, daca nu cumva ma insela cu ea dinainte etc. El o tine una si buna ca a fost o slabiciune de moment si ca a realizat ce-a facut dupa si de asta a continuat sa ma implore sa ne impacam, crezand ca daca ingroapa episodul eu n-o sa aflu niciodata si o sa traim fericiti pana la adanci batraneti. Ei bine, nu stiu cum se face ca am aflat fara sa sap nimic. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa ma apuc sa il urmaresc si controlez, desi recunosc ca trebuie sa imi dau peste degete sa imi stapanesc nevoia asta acum.. Si nu imi place de mine.
poate in alta, o sa poti sterge cu buretele, insa in asta, sigur nu. 