Divort amiabil!?Cum fac fara avocat?
-
0 0Ai pus punctul pe i, Myanonimus! Chiar nu a invatat nimic. Dar am si eu o parte din vina, ca eram prea cruda sa inteleg ca un barbat care a mai divortat de 2 ori are o problema si nu se va schimba. Asa-mi trebuie. Consider ca prostia trebuie platita. -
-
El crede ca daca a avut functii de conducere poate sa ma conduca si pe mine, mai ales ca e intr-o zodie cornuta. Nasol pentru el e ca si eu am ascendentul in aceeasi zodie cornuta, si, cum ma apropii de 30 de ani, cred ca intra ascendentul in vigoare, si nu mai tine sa-mi zica sa-mi pun mai multa sare pe mancare, sa fac asa, si asa. Imi da si lectii de condus masina, desi el are carnet de 8 ani si n-a condus decat 1 an la inceput, iar eu am carnet de 10 ani si (desi n-am mai condus nici eu vreo 7 ani) chiar conduc cu succes o masina lunga de 5 metri. Ar mai ramane sa-mi zica sa respir.
Acuma off-topic. Sa va zic ceva despre secondhandul de unde imi iau eu unicate. Stiti cine mai cumpara de acolo? Un tip care lucreaza la un magazin de haine super trendy, unicate, de pe Calea Victoriei/Amzei (acolo avea unul dintre sedii acum 7-8 ani cand am fost eu ultima oara). Am informatii ca ia hainele de la second si le vinde la el in magazin. Pot sa si verific: ma iau dupa el la casa, vad ce-a cumparat, iar zilele urmatoare ma duc la magazinul lui si verific daca sunt puse in vanzare. Asa ca cele fitoase dintre voi care strambati din nas la ideea de haine second hand si va laudati ca va luati haine numai de pe arterele principale ale Bucurestiului, think twice. Nu confundati ideea de haine vintage cu ideea de haine la kilogram. Eu sunt genul care are si haine de la Viena, Paris, Bruxelles si New York, dar si de la second (numai asta curat si deosebit, nu toate vagaunele imputite) sau home-made. Ma dau si cu Chanel, Davidoff, DKNY, dar si cu Farmec 16 daca asa imi vine. Consider ca asta inseamna stil, si slava domnului ca persoanele avizate sunt de acord cu mine. -
Si pe mine ma enerveza astia cafre iti spun tot timpul ce sa faci, cum sa te comporti, cum sa tii furculita sau sa stai dreapta la masa. Asa era unchiul meu tot timpul imi facea observatie.
Situ cum e bine sa te comporti in societate dar daca sunt in casa mea si am chef sa mananc cu mana stand in fotoliu si uitandu-ma la televizor asta fac.
Problema la voi e diferenta mare de varsta. El se considera indreptatiti sa iti dea tie lectii deoarece e mult mai invarsta. Vorba aia are copii mult mai mari decat tine. -
-
-
catsomania ai dreptate cu zodiile cornute. Stiu asta pentru ca sotul meu este berbec> pe astia ori ii iubesti la nebunie ori ajungi sa-i urasti de moarte. Slava domnului, eu nu am probleme cu al meu si chiar il iubesc inca destul de mult dupa 20 de ani. Dar asta poate din cauza ca eu sint fecioara si fecioarele sint asa...mai "moi".
dar din expedrienta mea cu un berbec pt sa-ti spun ca ei asa sint si chiar daca tac sa stii ca in interior mocnesc si uneori chiar sufera.
In alta ordine de idei te rog sa-mi spui si mie unde este magazinul ala de care spui cu haine la mana a doua. Am aceleasi principii ca si tine din punctul asta de vedere. Mi-am luat haine si de prin Paris si Roma dar am foarte multe si de astfel de magazine sau din acelea aduse cu sacul la unguri sau bulgari (daca mi-au placut le-am luat). Si da,m-am tuns si eu singura de atitea ori, chiar daca imi permit si Geta Voinea, manichiura si pedichiura mi-o fac singura si tot ce pot face fac.
Iti doresc succes. Din pacate Eva care ti-a dat sfaturile judiciare are dreptate dar totul se poate rezolva daca ai vointa. Si poate pina la urma poti ajunge la o intelegere cu el. Cine stie. -
Citrice, magazinul e vis-a-vis de Mega Image B-dul Mihalache/1 Mai, lipit de zidul Cimitirului Evreiesc. Aduce marfa noua din 4 in 4 zile. E bine de mers in prima zi, desi e aglomeratie ca pe vremea lui Ceasca si e mai scump. Mie mi-a luat timp sa pot merge in ziua de marfa si sa stau calma sau sa nu lesin de claustrofobie. Dar merita. Nu o data oameni eleganti si cu bani m-au intrebat de unde am lucrul respectiv. Dar bineinteles ca nu poti spune oricui ca iti iei haine de la second, isi pot face o parere proasta despre tine, pentru ca la noi nu se cunoaste notiunea de "vintage". Isi pot inchipui ca n-ai bani sa ti le iei din magazine normale, dar cine stie - cunoaste.
-
catsomania merci, stiu magazinul. Am lucrat pana acum 2 ani in zona, ceva mai sus, la intersectia cu Turda. Mi-am luat o bluza galbena de acolo...o minune.
Si apropo de sotul tau, nu ai dat tu foarte multe detalii, dar am inteles cate ceva.
Muncesti prea mult in primul rand, ar trebui sa o lasi mai moale.
E adevarat ca este mult mai mare decat tine dar nu asta este problema cea mai mare.
Nu stiu in ce zodie cornuta este sotul tau, dar indiferent daca e berbec su taur sau poate capricorn, astia muncesc foarte mult in tinerete si pe masura ce imbatranesc vor liniste si pace si se cam puturosesc. Si sunt foarte mofturosi si pretentiosi cu varsta.
Eu cred totusi ca ar trebui sa te gandesti bine si sa termini cu tot cat mai repede. Esti foarte tanara si ai toata viata inainte. Poti face multe in viata. Faptul ca ai muncit la casa aia si pentru el nu trebuie sa te opreasca. Cosidera ca ai facut-o pur si simplu si chiar daca nu te alegi cu nimic o sa-ti faci tu altele.
Nu-ti inchide viata pentru ca ai atata timp in fata ta si poti sa-ti faci multe lucruri numai pentru tine. Viata e prea scurta si prea tampita ca sa merite sa o pierzi aiurea.
Crede-ma cand iti spun pentru ca am trecut prin asta si a doua oara am facut cum am vrut eu si dupa sufletul meu. Si am facut foarte bine. -
Tot respectul pt keysha, chiar imi place cum a gandit un evetual partaj, are dreptate in tot ceea ce a afirmat, spun asta pt ca si eu am terminat dreptul...cat despre catsmania, imi place mult felul ei de a fi, mi se pare ca e prea "copil"(nu ma refer neaparat la diferenta de varsta, ci trag anumite concluzii din cele expuse) pt sotul ei...chiar eu nu cred ca as rezista sa traiesc cu un om atat de...prefer sa nu zic nimic(poate ursuz),si nu cred ca il iubesti din moment ce nu vrei sa-i daruiesti un copil, avand in vedere varsta lui si nici tu nu esti sa zicem prea tanara incat sa nu fii pregatita.Este doar o parere si sfatul meu este sa te hotarasti mai repede ce vrei sa faci, sa ai timp s te bucuri de ceea ce vei decide pt ca tineretea se duce repede.
-
Intai raspund la niste mesaje mai din urma.
Solveig, referitor la renovarea bucatariei, mentionez ca nu e vorba ca n-as suporta culoarea mobilei, pentru ca nu exista mobila. E vorba de o camera obtinuta dintr-o chicineta si un hol, zidul a fost spart (de mine, ca sa economisim timp si ca sa-mi consum eu frustrarile- ca atunci stateam acasa cu muncitorii), in care s-a montat aragazul si atat, acum 3 ani cand ne-am mutat, ramanand peretii sparti si netencuiti. Dupa ce muncitorii au renovat restul casei (facand mizerie, tragand de timp), am renuntat la ei, spunand ca vom renova complet anul urmator. De atunci s-au cumparat aparate noi si gresie noua care stau depozitate, insa nu s-a mai inceput nimic, iar eu ma chinui sa gatesc mancare super pe un blat de jumatate de metru, improvizat de mine. Tot eu ar trebui sa chem o echipa sa inceapa odata? De aia m-am suparat ca a mai luat o masina, consider ca prioritatea era bucataria.
Keisha, am incarcat si carat saci cu moloz ca sa nu il indatorez (si sa-l fac de ras in fata vecinilor), sa-l scutesc de plata unor milioane pentru operatiunea asta migaloasa (ca muncitorii au aruncat cu moloz prin toata curtea, si a trebuit curatat, ca sa-mi pun flori). Rudele mele nu sunt in Bucuresti, deci m-au ajutat la treaba doar cand au mai trecut pe aici (rar, ca mi-e si jena sa-i chem). Rudele lui (adica copiii-simandicosi si bogati si fosta nevasta, cu care ma inteleg bine, cand ne mai vedem pe la aniversarea nepotilor) nici nu intra in discutie sa ma ajute cu ceva. Deci eu, ca femeie gospodina si intreprinzatoare, vazand ca nimeni nu se simte, am pus umarul la treaba si am facut eu aceasta munca de ocnas, in weekend sau dupa servici. Intr-adevar, nu m-a pus nimeni, dar nu pot sa astept la infinit alte echipe de meseriasi. Cand i-am zis sotului sa ma ajute sa incarc niste nisip in saci, a carat doua galeti si a inceput sa se miorlaie ca e cam greu, si de nervi l-am trimis in casa. Recunosc, e vina mea in totalitate la treburile astea, dar asa mi-e firea (daca e nevoie sa fie facut ceva, indiferent ce, decat sa stau sa ma rog, mai bine pun mana si fac eu) . Ar fi fost bine sa chem eu niste oameni, si sa-l pun pe sot sa ii plateasca, insa m-am saturat de smecheri care iau bani pentru putina treaba. Scriind, tocmai mi-am dat seama ca ei sunt mai destepti decat mine.
Dar sa revenim. Vineri am fost la avocata, care mi-a prezentat drepturile mele si optiunile. Un divort cu acordul partilor consta in prezentarea ambilor soti in fata judecatorului, unde semneaza o cerere. Asta costa cam 300 de Euro plus taxa de timbru 50 Ron. Un divort ne-amiabil costa cam 350 Euro si taxa de timbru. Partajul poate fi depus odata cu cererea sau mai tarziu. Daca sotii se inteleg asupra bunurilor, scriu pe o hartie ce vrea fiecare. Daca nu se inteleg, instanta va evalua lucrurile si va imparti. Dreptul meu e de jumatate din tot.
Venisem vineri acasa cu ideea clara ca vom avea in sfarsit o discutie si il voi intreba ce prefera: divort amiabil sau ne-amiabil. Insa in weekend s-a apucat sa-mi monteze boxe la masina. Ce era sa-i zic: stai, nu fa treaba asta, ca eu oricum vreau divort si o sa trebuiasca sa-ti platesc manopera? Era etic sa fi facut asa, insa m-a luat pe nepregatite, de sambata dimineata. Si nici n-a terminat de montat toate boxele. I-as fi scris azi un email, insa ma simt naspa. Daca ma lasa fara bancheta din spate (care a fost demontata si e in curte)?! Sunt sigura ca a montat alea crezand ca ne impacam, insa nu-mi dau seama daca ar trebui sa percep operatiunea ca un gest de curtoazie. Am perceput-o deocamdata ca pe o ocazie in plus sa se dea mare, sa-mi arate ce priceput e el la electronica. -
Cu bucataria te inteleg. Sa stii ca maica-mea sta de peste 10 ani cu bucatoaria nerenovata si materialele sunt in baia mica(si acolo o sa ramana) Pai eu in locul tau nu as fi gatit nimic. Numai sanvicwuri si mancare rece. Sa iti spun eu de ce nu renoveaza bucataria si nu a va renova niciodata. DEOARECE NU EXISTA CONSECINTE NEGATIVE PENTRU EL. Numai tu suporti consecintele negative: faptul ca te chinui sa gatesti. Dar el are masa calda in fiecare zi fie ca iti renoveaza bucataria sau nu. Asa ca esti frairea. Eu in locul tau as refuza sa gatesc pana nu renoveaza bucataria.
-
Draga catsomania, nu stiu la ce avocata ai fost si cum ti-a spus acea doamna ca tu "ai dreptul la jumatate din tot".
Daca i-ai prezentat problema asa cum ai prezentata-o si aici, ar fi trebuit sa fie sincera cu tine si sa iti spuna ca nu iti garanteaza ca vei obtine jumatate din bunuri. Grija mare, multi avocati iti spun ce vor sa auzi doar ca sa ii angajezi...apoi, la un eventual esec, iti va spune ca" nu mi-ati spus aia, nu mi-ati spus ac exista actele acelea, nu am avut de unde sa stiu ca sotul va aduce actele/martorii x"....
So, multa bafta iti doresc si poate mai multa hotarare in a-ti lua viata in propriile maini si ati contrui viitorul pe care ti-l doresti. -
Bine,iti dai seama ca nici nu vreau jumatate, iar daca se pune problema de cearta si tiganie la partaj, eu nu mai vreau nimic, nu sunt genul care sa ma rog, am mandria mea. Si pot sa ma lipsesc de multe lucruri, chiar daca sunt muncite de mine, doar pentru satisfactia de a-i rade in nas.
In alta ordine de idei, ieri ma vopseam (imi spusese mai demult ca el nu e de acord sa ma vopsesc, chiar daca nu-mi schimb culoarea parului; zicea el ca e mai interesant parul grizonat - chiar nu cred ca la 29 ani trebuie sa stau cu fire albe, ca asa e mai interesant; lui ii convine, ca are parul mai des si mai lipsit de fire albe decat al meu) si mi-a tras asa o privire cu repros, incat aproape m-a bufnit rasul. Probabil ii era frica sa nu-mi fac parul mov, ca s-ar face de ras in cartier. Imi vine o idee nastrusnica, dar mai bine lasa. Oricum, sunt intr-o stare de profunda incertitudine, care ma oboseste teribil. Ca nici nu face chestii mai nasoale decat de obicei, ca sa ma leg de alea si sa am motiv de discutie. Acuma deja parca a trecut momentul in care ar fi fost potrivit sa ridic subiectul. -
-
Da si mie mi se pare ciudat asta cu trimisul de e-mailuri. Eu daca ma ceva serios de discutat cu sotul nu ii trimit email. E clar ca nu exista nici un fel de comunicare intre voi. Si mai cred ca iti este frica de el. In fond si la urma urmei este sotul tau nu are de ce sa iti fie frica. Ce da in tine?
Asa daca o tot amani : stai sa imi faca masina, sa imi cumpere benzina sa imi renoveze aia nu mai divortati niciodata.
Decat asa o boala lunga si fara sfarist mai bine ceva dureros dar de scurta durata. Asa se poate prelungi la nesfarsit. Si dau in masa de bancheta din spate a masinii ca viitorul tau e mai inportant decat asta. -
Keysa teoria ca teorie dar practica ne omoara.
Ca eu am vazut oameni care se judeca pe un apartement de doua camere de 20 de ani de zile. Si char daca au dreptul numai la 1/3 din apartament locuiesc bine mersi in el si cei care au 2/3 din el nu ii pot da afara nu pot percepe chirie. Politia nu se baga sa ii evacueze si o tot tin intr-un proces. Asa ca atunci cand e vorba de drepturi legale dupa cum stii in Romania nu prea se respecta si castiga ala care da spaga mai mare, sa nu ii spui tu mie ca nu exista judecatori corupti in Romania. Eu nu spun ca nu ai dreptate dar eu am trecut print-un partaj in care legea nu s-a respecta asa cum trebuie.
Si de multe ori sotiile renunta numai sa nu aibe parte de scandal. Partea leului revine celui care are gura mai mare, tupeu mai mult si stie sa faca scandal. -
S-ar putea sa ai dreptate ca ma tem de el. Ma tem sa nu tipe (ca tipa cam des in ultima vreme, iar eu chiar nu suport asta, din cauza mamei mele, care avea si are acest obicei), sa nu tranteasca obiecte de pereti (ultima oara, chiar acum 4-5 saptamani, cand m-a facut idioata, a trantit un scaun de perete si era sa loveasca o pisica). Mi-e frica sa nu deschida usa si sa lase animalele afara (ar putea sa pretinda ca n-a vazut, si ca ele au deschis usa si d-aia le-a calcat masina), desi si el le iubeste. Poate mi-e frica si ca m-ar putea lovi (a avut o tentativa sa-mi dea o palma acum 6 ani, ca n-am vrut sa vin la masa pe care o pregatise el, ca atunci gatea mai mult el, insa s-a oprit si doar m-a strans usor de obraz). Probabil ca in subconstient de atunci s-au rupt increderea si comunicarea maxima de la inceput.
Culmea, lucrarea mea de licenta a fost despre comunicarea in situatii si teritorii ostile, dar se pare ca n-am luat in calcul decat versiunea de spectator. Asta cu trimisul de email mi-a venit cand eu m-am considerat lezata de cuvantul "idioata", am facut bot si n-am mai vrut sa vorbesc (ca sa-i arat ca sunt extrem de suparata), nici el n-a mai vorbit (crezand ca pana la urma imi trece si n-are rost sa mai deschida subiectul), si ne-am adancit in tacere. -
Ciudat sau nu, dar de ceva timp m-am inscris la doctorat in comunicare electronica. Probabil ca faza asta de acum o voi putea face capitol de lucrare peste vreo 3 ani (cu mai multa minte, sper).
In alta ordine de idei, am sentimente amestecate. Cand mi-e mila la gandul ca va ramane singur si trist, cand imi vine sa-i crap capul ca se apuca sa-mi faca el chestii la masina, desi nu i-a cerut nimeni, si apoi, desi nu vorbim, vine sa ma cheme sa vad ce frumos a pus el nu stiu ce fir. Pur si simplu nu mai suport sa se laude atat cu lucruri mici. Daca m-as lauda si eu, probabil ca nici n-ar trebui sa mai dorm vreo 10 ani.
Trebuie sa ma decid saptamana asta, mi-a dat si avocata termen limita. Dar e extrem de greu, desi cam stiu ce vreau: liniste. -
