Divort amiabil!?Cum fac fara avocat?

  •  
    • 2342 mesaje
    6 Aug 2007, 15:55
    0 0
    Dar char asa catsomania de ce nu te duci la coafor sau la manichiura. Nu iti da el bani?
    Eu cel putin nu sunt ca tine. Nu investesc nimic in casa. La municle gospodaresti doar minimum necesar.
    Scuze daca sunt indiscreta dar eu banui ca tu iti doresi un copil si el nu pre vrea. Eu cred ca asta e adevaratul motiv de divort.
  •  
    • 1303 mesaje
    6 Aug 2007, 16:50
    0 0
    catsomania, imi pare rau sa aud
    eu te stiu ... avem prieteni (ma rog, acum nu-mi mai sunt prieteni, dar eram prin zona cand mai vorbeati de la calculatorul meu) comuni, te-am vazut pe la expo, stiu cat suflet pui in anumite activitati
    imi pare rau de tot sa aud ca nu-ti e bine
  •  
    • 250 mesaje
    6 Aug 2007, 17:48
    0 0
    solveig, eu stiu ca tu spui doar cum ar fi bine...dar probabil ca fata nu vrea sa i se spuna cum ar fi fost bine ci cum se pot face real unele lucruri...

    Sa nu te superi pe mine ca ti-am spus sa te documentezi...ti-am mai cictit postarile, imi esti draga....dar nah, eu ma strofocam sa ii spun cum stau lucrurile legal iar tu, pac, o bagai in ceatza ...

    nu te supa pe mine...
  •  
    • 2342 mesaje
    6 Aug 2007, 17:52
    0 0
    Da dar lucrurile nu sunt asa de simple.
    De exemplu daca respectivul are salariul de
    2 ori mai mare decat al sotiei dar are 2 copii in intretinere de la fosta nevasta plus ca mai are doi parinti bolnavi si trebuie sa le cumpere medicamente sa nu crezi ca tot salariul lui ajunge in casa.
    Si ce daca are salariu mai mare crezi ca toti sotii aduc tot salariul in casa si il pun pe masa. Sa stii ca nu e asa. Ca poate sa vina cu adeverinta de venit si ce conteza.
  •  
    • 250 mesaje
    6 Aug 2007, 18:14
    0 0
    Acum on topic :

    Sa vedem. Referitor la divort te-ai cam lamurit parca si ai bagat cererea daca am inteles bine. Sincer, iti doresc din suflet sa ai parte de un divort cat mai amiabil cu putinta. Totusi, nu sta linistita si ia-i unele masuri de siguranta...inecarac sa iti faci niste martori in aceasta perioada...vecini/prieteni care sa vada cum te comporti tu cu el, cum se comporta el, etc...E important sa ai martori care, in cazul unui tambalau, sa sustina "bunatatea" ta si "rautatea" lui.
    Ai mare grija cu motivele invocate in cererea de divort...va trebui sa le probezi pe toate si doar atunci se va desface casatoria ( asta daca el nu va vrea divortul si va incerca sa desfintzeze motivele invocate de tine).

    Ai fi putut sa mergi pe un divort prin acordul partilor ( exact asa se numeste). Pentru asta, e nevoie ca cei doi sa fi avut macar un an de casatorie si sa nu fi avut copii. Dar pentru asta e nevoie de o cerere semnata de ambii soti ( si nu stiu cat de mult isi doreste sotul tau divortul).

    Referitot la partaj.
    Zici ca a luat o masina cu credit pt nevoi personale fara sa stii tu deci si creditul e pe numele lui sa inteleg....buunn ( putin cam dubioasa faza ca la 61 de ani sa primesti un credit de la o banca, ori e ceva pe termen foarte scurt, ori sotul are un salar de 5000-6000 EUR, ori suma imprumutata e foarte mica)...
    Asa...masina asta nu o sa o primesti tu ( la procesul de partaj)...pt ca e pe numele lui creditul, ii va ramane lui de plata in continuare ratele. Dar, se va stabili ( expertize) cat din ratele masinii s-au platit pana acum si acelea se vor imparti in doua ( si jumatatea ta trebuie sa o primesti inapoi).

    Zici ca casa si garsoniera s-au luat acum trei ani. Scuza-ma ca intreb dar in anii dintre vanzarea casei si achizitionarea noii case unde ati stat? Ati tinut banii in banca? Daca da, iarasi, asta se poate dovedi si iarasi e motiv ca tu sa iesi cam sifonata cu partajul la casa.

    Faptul ca vecinii te-au vazut carand sacii si amenajand nu e un motiv pertinet in instanta pentru a hotari sa iti dea tie casa. Va veni el cu martori ca tu te-ai oferit sa il menajezi pe el ( dat fiind faptul ca e asa de inaintat in varsta),cu martori care sa zica ac tu, o fire tanara si vesela ai vrut sa iti amenajezi propria casa, etc...

    CONCLUZIE: Presupunem ca el nu mai poate dovedi ca casa+garsoniera+masina s-au luat din banii obtinuti din vanzarea casei avuta inainte de a se casatori cu tine.
    In instanta se va merge pe "bunuri comune din timpul casatoriei". Urmeaza a se stabili contributia fiecaruia la achizitionarea acelor bunuri. Daca el a castigat net superioar tie si tu doar ai prestat munca in gospodarie si ai participat al amenajarea casei, iti va fi foarte greu sa demonstrezi ca meriti 1/2 din bunuri. Dar, poate cu un avocat bun, poate poate reusesti.

    De la masina luata cu credit pt bunuri personale, ia-ti gandul...de acolo ai dreptul la 1/2 din ratele platite pana acum( daca s-au platit 2000 Euro in 4 rate sa zicem, sotul tau e dator sa iti dea tie 1000 EUR. Masina si retele vor trece apoi in posesia, respectiv datoria lui exclusiva).

    Inca ceva...vezi ca justitia e uneori oarba dar nu tot timpul. S-ar putea sa dai peste un judecator care sa nu agreeze pretentiile tale la jumatate de avere de la un barbat cu 30 de ani mai in varsta decat tine...
  •  
    • 250 mesaje
    6 Aug 2007, 18:18
    0 0
    Solveig, daca a avut copii in intretinere, mai apar date suplimentare...
    Daca nu a dat tot salariul in casa, dovedesti asta...

    Cum am spus: in justitie, totul se bazeaza pe PROBE adica MARTORI si HARTII...
    Nu le ai pe astea...asta e, caz pierdut....
    De aceea am zis: Dragelor, acoperiti-va cat mai bine cu probe, cu hartiute, facturi, martori...mai ales cand nu sunteti foarte sigure pe omul de langa voi....
    Ca atunci cand e bine si dragoste mare, nu se gandeste nimeni ca " ce o sa mananc peste 10 ani daca...?"....

    Eu doar incerc sa va dau unele sfaturi cat mai bune daca se poate.
  •  
    • 250 mesaje
    6 Aug 2007, 18:22
    0 0
    Pt initiatoarae topicului : nu te supara dar mi se pare ca putin ori ai exegerat cu Jertfa pentru acest om, ori ....

    Sa spui tu ca nu te duci la un coafor, ca te tunzi singura ( eu nu imi imaginez ca un om se poate tunde singur...), ca iti iei haine de la second hand....
    Si zici ca ai casa...si garsoniera...si doua masini...

    Sincer, imi este greu sa cred ca ai facut aceste sacrificii pentru un barbat de 61 de ani care in 7 ani impreuna nu a arata ca te apreciaza....Poate daca imi spuneai ca sotul tau e de o varsta cu tine, locuiti intr-o garsoniera si aveti niste salarii care va ajuta sa traiti de pe o zi pe alta si nimic mai mult....

    No comment.
  •  
    • 2342 mesaje
    6 Aug 2007, 20:52
    0 0
    Catsomania ai spus intr-un post anterior urmatoarele:
    "Mentionez ca n-avea nevoie de a doua masina, ca oricum are sofer si nici nu conduce prea bine."

    Nu ma pot abtine sa te intreb: De unde stii tu ca nu avea nevoie de masina? Si nu e frumos sa iti discreditezi sotul spunand ca nu conduce bine. In momentul in care incepi sa iti dispretuiesti sotul atunci mariajul se duce de rapa. Eu stiu ca pentru tine poate renovarea bucatariei era mai importanta dar poate ca are si el nevoile lui. Voi de ce nu ati stat sa discutati despre asta?

    Eu cred ca e vorba de o diferenta de generatii. Pai el la varsta lui nu isi doreste decat o batranete linistita si comoda pe cand tu esti tanara si plina de energie. Poate iti doresti copii ( fii sincera ca asa e). El in nici un caz nu cred ca vrea copii mai ales daca are din casatoriile anterioare. Astepti prea multe de la el pe cuvantul meu.
    Si nu mi se pare normal ca bunurile sa fie facute jumate-jumate avand in vedere ca au fost cumarate din banii obtinuti din vanzarea casei lui. Dar mi se pare normal daca de exemplu tu ai lua garsoniera si una din masin si el ar ramane cu casa.
  •  
    • 1303 mesaje
    6 Aug 2007, 21:00
    0 0
    pai a scris- sotul ei are sofer...
  •  
    • 250 mesaje
    6 Aug 2007, 21:12
    0 0
    Fetelor, acuma zau, voua nu vi se pare putin cam ciudat ca o femeie casatorita cu un barbat de 61 de ani, cu casa, garsoniera si 2 masini sa se imbrace de la second hand?

    Sa nu mai vorbim de "tuns singura"? Eu doar pe la tzara am mai auzit asa ceva...
    Si femeie de 49 de kg sa care saci??? Eu, ca am 55 nu stiu cati saci as cara..am rude, am cunoscutzi, vecini etc care ar putea sa ma ajute....

    Ceva nu e in regula cu povestea asta dar , am zis sa raspund la obiect ca poate cineva chiar e intr-o situatie asemanatoare...

    Deci...ori e vreo tzeapa acest topic ( si eu m-am chinuit sa dau explicatii cat mai pertinente) ori e pe bune...
  •  
    • 1303 mesaje
    6 Aug 2007, 21:18
    0 0
    am mai scris ca o stiu pe catosmania. e o pura coincidenta ca am dat de ea aici. nu suntem clone
    intr-adevar, sotul ei e mult mai in varsta decat ea (stiu de la amici comuni).
    intr-adevar, e o femeie micutza si foarte slabuta. n-am cantarit-o, dar cred ca greutatea e intr-adevar aia
    de stat, din cate stiu, sta la casa. mai multe, nu
    se ocupa in timpul liber de plasarea animalelor fara stapan. cred, fara exagerare, ca i-au trecut prin mana zeci, daca nu sute de animalute. care si-au gasit o casa si un stapan datorita ei si a altora ca ea, care se ocupa si de sufletele alea amarate de pe strada, pe langa care trecem cu totii zilnic. atat de putin cat o cunosc, nu cred ca e genul sa scrie povesti lacrimogene sau topicuri la misto pe eva. are un servici, nu sta pe banii barbatului (in cazul in care se intreba cineva)...
  •  
    • 71 mesaje
    6 Aug 2007, 21:48
    0 0
    As vrea eu sa fie o teapa, dar din pacate pentru timpul pierdut nu e.
    O sa raspund laconic la cateva dintre intrebarile voastre.
    El vrea copii, a vrut de la inceput si chiar si acum doua saptamani, cand l-am dus la un prieten de-al lui dentist a venit vorba de copii mici si el a spus ca si acum ar face. Eu nu vreau deocamdata, nu consider ca sunt in stare inca sa-i ofer copilului (singura) o situatie stabila si multumitoare, fara riscuri. Sau poate ca nu mi-a sunat ceasul biologic. Si nici nu suntem "Virinel si Monica".
    Ambele masini sunt second hand, cumparate cu banii jos. Ce-a de-a doua, de care am zis ca nu avea nevoie, e o masina puternica, sport.
    Inca n-am depus nici o cerere, trebuie sa merg la judecatorie sau la un avocat sa stiu exact ce scriu, o aduc acasa, il pun s-o semneze (moment in care ori se enerveaza iremediabil, urla si iese din camera sau ne impacam), dupa care o duc si o depun la judecatorie. Deja nu-mi mai pasa de ce m-ar mai putea acuza, mi-e groaza numai sa nu tipe si eventual sa tranteasca scaune de pereti.
    Salariul lui e evident mult mai mare decat al meu (si al meu se va dubla din octombrie), dar evident ca de multi ani nu-l aduce sa mi-l puna pe masa. Il tine pe card, plateste majoritatea cheltuielilor din casa, insa chiar consider ca eu contribui si am contribuit in anii astia cu tot ceea ce stiu sa fac si chiar fac.
    Unele haine mi le iau de la un second curat, cand aduc marfa noua sau de firma, pentru ca sunt croite mai bine, au material mai bun (eu port doar bumbac, in, matase, lana, piele). Acest gen de haine ar costa zeci de milioane, mai ales daca sunt cateodata Armani, Chanel. De la acest second se imbraca o gramada de doamne redactori de la TVR, profesori, doctori, toata lumea buna din zona care a trecut de prejudecata de a cumpara haine deja purtate. Nu-mi place sa vad si la altii haine ca ale mele, asta e principalul motiv pentru care uneori cumpar de acolo.
    Copiii sotului sunt mai mari decat mine, la casele lor, fiecare cu cate un copil. Nepoteii imi sunt chiar dragi, pe fiu am ajuns sa il respect, pe fata insa nu (mi-am dat seama de curand exact ce urmareste, e si ea in divort). N-ar fi cool sa fie si fiica si tatal in acelasi timp in divort? Ce neamuri!
  •  
    • 2342 mesaje
    6 Aug 2007, 23:25
    0 0
    Draga mea imi pare rau ca mariajul tau nu mai merge. Din ce scrii tu aici eu cred ca inca mai speri la o impacare. In orice caz nu cred ca o sa ai parte de un divort amical.
    Imi dau seama ca sunt mai multe motive pentru care vrei sa divortezi care sa-au acumulat in timp.
    Oricum daca mai speri la o impacare eu zic sa te duci cu sotul la un psiholog care se ocupa de probleme de cuplu.
  •  
    • 71 mesaje
    6 Aug 2007, 23:43
    0 0
    Keisha, imediat dupa vanzarea apartamentului am cumparat casa si garsoniera. Daca era dupa el, stateam cu chirie dupa vanzare pana gaseam cai verzi pe pereti si se cheltuiau banii (eventual pe masini de curse dorite din tinerete).
    Ma tund singura pentru ca ma pricep (si la asta), ba chiar l-am tuns si pe el. Nu m-am dus de la inceput la coafor si la manichiura si acum ar parea straniu sa am astfel de pretentii. Chiar m-as simti jenata sa am astfel de "apucaturi". Si doar "arat bine si fara", "ce-mi trebuie mie coafat la salon". Acuma pe bune, nu sufar prea tare ca nu merg la saloane, insa ar fi o chestie de atitudine.
    Cred ca ar trebui sa-mi fac operatie pe creier ca sa-mi schimb reflexul asta de a face eu totul, imediat ce e nevoie. Poate daca ma lovesc la cap devin amnezica si nu mai fac decat strict ce e in interesul meu.
    Nu cred ca am scris ca vreau jumatate din tot ce avem, sau oricum nu sper la asta si nici nu ar fi etic, insa am facut si eu ceva in anii astia, nu? N-am consumat doar. Visul meu ar fi sa pot sa-i spun: "Fraiere, poti sa pastrezi tot, nu iau decat ce-i pe mine." Dar pe de alta parte, de ce sa se foloseasca altcineva de putinul muncit si de mine? Mai bine il dau la saraci sau il pun pe foc. Acum vreo doi ani mi-am impachetat toate hainele in saci negri si ii pusesem in hol, hotarata sa ma mut in garsoniera. Cand i-am cerut cheile, mi-a ras in nas ca unde ma duc eu, ca n-o sa rezist eu singura acolo. I-am raspuns ca ma mut atunci in gazda si mi-a zis ca nu crede ca ma va primi cineva cu pisici si catei. Si am ramas, ne-am impacat. Acum insa m-a suparat prea tare si cam 80 la suta sunt hotarata sa plec, indiferent unde. Sau pot sa divortez si sa raman cu el in casa, in contul unui menaj usor. Nu stiu daca scriu coerent, imi vin o suta de idei in cap.
    Revenind la inceputuri, a fost singurul om cu care comunicam mental, ne placeau aceleasi lucruri, aceeasi muzica, mancare, animale, masini. Chiar pana de curand, cand m-am trezit ca asta nu-mi mai ajunge, am vazut adevarata fata a unor lucruri si vad numai defectele celuilalt. Poate e de vina maturizarea mea din ultima vreme, sau poate pur si simplu s-a terminat tot si ar trebui sa recunosc asta.
  •  
    • 71 mesaje
    6 Aug 2007, 23:47
    0 0
    Scuze, am confundat tot timpul "divort amiabil" cu "divort prin acordul partilor". Eu din asta prin acordul partilor mi-as dori, ca sa nu fie nevoie sa scriu in cererea aia tot ce am scris pe forumul asta si inca pe atat.
  •  
    • 71 mesaje
    6 Aug 2007, 23:58
    0 0
    Solveig, am incercat asta cu dusul la psiholog acum cativa ani, cand eram eu putin depresiva ca nu reuseam sa vindem casa, dar nici n-a vrut sa auda. "Ce, el e ca tembelii aia de la 9595? El n-are probleme de rezolvat la psiholog.". Si-apoi la noi nu cred ca exista consiliere de cuplu.
  •  
    • 1303 mesaje
    6 Aug 2007, 23:58
    0 0
    eu zic sa te linistesti si sa incerci sa actionezi dupa un plan (oricare ar fi el) rational. mergi la un avocat care sa te sfatuiasca, oricat de bine ar fi intentionate fetele de aici, nush cate sunt intr-adevar trecute prin asa ceva sau de meserie avocat. sper ca nu supar pe nimeni cu asta.
    pregateste-te ca la proces (daca ii dai inainte cu divortul, se poate ajunge in situatii extrem de neplacute) sa ai parte de o gramada de prejudecati - diferenta de varsta, statutul social al sotului etc.
    daca te hotarasti sa te muti in garsoniera, muta-te, dar inainte de asta incearca sa te asiguri ca poti trai civilizat acolo sau ai resurse sa poti face locuibila garsoniera respectiva. costa destul de mult... dar poti sta acolo macar o perioada, dupa care poti incerca sa vezi daca obtii un apartament de serviciu. intereseaza-te de asta...

    p.s (ca sa te inveselesc nitel): incearca totusi mersul la un salon. pe bune, chiar ajuta sa se ocupe nitel cineva de imaginea ta si te simti asa de bine dupaaaaa.... se spune ca femeile, cand au probleme, vor o schimbare, si cea mai rapida e cea cu parul lor; chiar daca nu e reusita, se simt mai bine dupa....
  •  
    • 2342 mesaje
    7 Aug 2007, 00:03
    0 0
    Am inteles. Asta e daca nu mai merge nu mai merge. Sper ca totul sa mearga bine.
    Dar cred ca pentru el o sa fie un soc ca nu se astepta la divort. Macar i-ai facut apropouri subtile. Ca din cate intelg el se astepata ca tie sa iti treaca de la sine.
    Inainte sa ii prezinti cererea poti sa ii spui ce ai pe suflet. Sau sa il pregatesti intr-un fel. Poti dicuta cu el?
  •  
    • 71 mesaje
    7 Aug 2007, 08:07
    0 0
    Pai i-am scris in ultimele doua emailuri pe care i le-am trimis acum 3 saptamani ca nu mai vreau sa-l deranjez cu prezenta mea si ca e mai bine sa divortam. El mi-a raspuns ca ma intelege ca ies in avantaj si ca-mi doreste succes in noua viata. Dar am impresia ca tot nu crede, de aia tace. Mi se pare jenant ca tot eu trebuie sa deschid discutia, el e prea las si orgolios pentru asta. Iar eu n-am dechis discutia pana acum fata in fata ca sa nu-l supar, sa nu se enerveze. Am avut o suta de tentative in astea 3 saptamani, dar n-am putut, dat fiind ca stiu ca nu e capabil sa discute calm si normal.
  •  
    • 2576 mesaje
    7 Aug 2007, 11:06
    0 0
    "El mi-a raspuns ca ma intelege ca ies in avantaj si ca-mi doreste succes in noua viata."

    Tare suna a santaj sentimental. Pun pariu ca asta va fi textul lui si la divort. M-a luat, s-a folosit de mine si cand s-a vazut cu sacii in caruta, studii terminate, lucrusoare cumparate, ma lasa si pleaca sa-l gaseasca pe Fat-Frumos. Oameni care nu pot sa accepte ca lucrurile
    se intampla din cauza atitudinii lor. Cred ca nu a priceput nimic nici din cele doua mariaje anterioare.