pot sa refac casnicia si sa evit divortul?
-
0 1Ne-am casatorit de 4 ani din iubire, suntem impreuna de 9. Ne-am inteles minunat, avem multe in comun, el este viata mea si sunt sigura ca ani de zile am fost totul pentru el.
Problema a inceput acum 2 ani, cand el s-a mutat in alt oras pentru serviciu, unde il astepta o cariera minunata, desi eu mi-as fi dorit sa mai ramana un an langa mine, sa imi termin studiile , sa ne mutam apoi amandoi Dar mi-a promis ca distanta nu va fii o problema, ca va face tot sa ne mentinem relatia, ca el a mers acolo sa puna bazele unei vieti impreuna pt amandoi, mereu imi spunea cat de bine imi va fi aici cu studiile apoi cu serviciul, ca ma va sustine, ca ne vom face o casuta frumoasa..ca abia asteapta sa merg si eu acolo si vom avea o viata de vis. Si asa a fost initial, am facut amandoi eforturi sa ne facem timp sa ne vedem, vorbeam ff des la telefon, ne bucuram cand ne intalneam, era minunat ca inainte.
Recunosc ca in ultimele luni insa eu am devenit mai distanta putin, nu ,nu am avut pe altcineva. Dar fiind sigura in orasul meu , intr-un centru studentesc cu multe oportunitati, neavand de gatit, spalat ,,ca nah, e altfel cand esti singura, ieseam mai mult, mi-am dezvoltat hobbyurile, m-am apropiat mai mult de grupul de prieteni..., desi ii spuneam constant ca imi era dor de el si mi-ar fi placut sa fie cu mine, totusi ma simteam fericita ca am avut timp sa ma dezvolt personal mai mult, sa ma ocup de mine. El in schimb, am observat ca sa aratat usor deranjat ca preferam de exemplu, uneori--nu des, sa merg la un concert de exemplu decat sa il vizitez in weekend,
In urma cu un an, m-am mutat si eu in accelasi oras cu el. Imi era dor de el si m-am bucurat sa fim impreuna dar in loc sa ii arat asta, eram mereu bosumflata, desi din motive puerile: ca sunt singura, nu aveam unde sa ies, imi era dor de prietenii mei, ca nu aveam spatiul destul -ne ingramadeam intr-o camaruta in casa parintilor, profesional simteam ca am involuat....ideea era ca m-am aratat mereu nemultumita , iar dupa o luna de stat acolo el mi-a zis ca s-a saturat, mi-a reprosat ca el face totul pt ca noua sa ne fie bine, ca munceste f mult ca sa ne mutam in casa noastra si eu nu fac decat sa ma plang. Ne-am certat vreo 2-3 zile,apoi m-am simtit ff vinovata ca m-am purtata ca o adolescenta mofturoasa, si m-am trezit brutal la realitate. A urmatt o perioada urata de 2-3 luni in care el s-a distantat f mult, eu trageam de relatie, m-am concentrat doar pe cum sa ne reapropiem in timp ce el era distant si inabordabil. In final, dupa mult efort din partea mea si mai mult la insistentele mele, am reusit sa revenim la cei de dinainte, toate au redevenit roz,petreceam timp impreuna, declaratii de dragoste,cu planuri de viitor, planuri pt un job pt mine, planuri sa ne luam o casa, sa ne mutam cu totul aici. (eu urmand sa ma intorc pt 3 luni pt a-mi da ultimele examene in orasul meu)
Intre timp insa, cam dupa 4 luni bune, a inceput sa se distanteze iar, se concentra doar pe serviciul lui, nu isi mai facea timp pt mine, Desi are o cariera de succes si asta mereu a fost o prioritate pt el, nu m-a neglijat niciodata. Dar acum era evident mult mai rece si absent, asa ca am deschis o discutie in care ii explicam ca desi il inteleg,il sustin in ceea ce face, si casnicia noastra trebuie sa fie o prioritate, sa ne facem putin timp pt noi, sa facem lucurui mici cu drag impreuna. In plus, in acest moment si eu am o perioada grea, urmeaza sa imi termin studiile, sa dau examene, si sa vin sa ma angajez aici..As avea nevoie de intelegerea , de ajutorul si sprijinul lui-mai ales ca eu nu am pe nimeni aici in fara de el. El a avut toata sustinerea mea cu 2 ani in urma cand a fost in aceeasi situatie. El in schimb a adoptat atitudinea de om mut,s-a inchis in el, nu a avut mai nimic de zis, eu m-am enervat si a degenrat in cearta si reprosuri.
Dar de atunci, s-a rupt tot, e rece si distant, ma ignora aproape total, e mereu iritat, e fara chef, obosit, sresat si de serviciu care parca e tot mai solicitant, indisponibil pt a petrece timp cu mine, pt a vorbi despre noi, pentru a repara relatia. Nu mai exista afectiune, nu ma suna in timpul zilei, nu mesje, dormim separat, nu mai vad nici o bucurie in el in rarele situatii cand petrecem timp impreuna,suntem ca 2 colegi de apartament care mai stau la o tigara sau mananca impreuna din cand in cand, e f tensionata atmosfera. Cand incerc sa discutam se enerveaza, e ff evaziv, spune ca s-a rupt ceva in el ,au fost prea multe certuri si ca pur si simplu nu mai are nici o tragere de inima sa repare lucrurile, ii e frica ca tot acolo ajungem, si ca mai bine ne despartim. Intre timp am banuieli ca are pe altcineva-nu dovada clara, dar dovezi indirecte (sta mult peste program, are un orar total haotic, e mereu cu telefonul la el chiar si in baie, si-a schimbat parola, mesaje la ore tarzii de la o colega pe care eu nu o cunosc, si mai ales lipsa dorintei de a face sex).
Eu ma simt pe de o parte vinovata ca am avut aceea perioada mai independenta care a initiat tensiunea intre noi desi mi-e f greu sa cred totusi ca asta a produs o ruptura atat de mare.
Dar apoi simt ca am dat tot ce am putut ca sa ii arat grija si afectiunea mea, ca il iubesc ,ca pt mine nu s-a schimbat nimic, ca e totul pt mine si ca sunt dispusa sa fac totul pentru ca casnicia noastra sa mearga si sa revina lucrurile asa cum au fost inainte.Trag de el sa mai iesm din cand in cand,sa facem lucruri impreuna, sa facem sex, sa facem orice ca sa ne apropie, In schimb el mi-a intors spatele si aproape ma exclus din planurile lui,nu face incercari reale de a se apropia de mine, nu are nici cea mai mica dovada de afectiune, nu ma ia in brate, nu ma saruta. Nu mai vorbim deloc de viitorul nostru aici, incheie evaziv orice discutie pe aceasta tema, nu stie daca ma mai iubeste,si nici nu isi asuma nici o responsabilitate pt faptul ca eu m-am mutat aici pt el, m-am bazat pe suportul lui pana ma voi angaja aici, mi-am anulat alte oprtunitati profesionale ca sa raman langa el, m-am departat de prietenii , familia si lumea mea de acasa. Si ajung sa cred acum ca totul, nu e atat din cauza mea, ci din cauza ca a aparut altcineva in viata lui-lucru pe care el nu il recunoaste defel. Am ajuns sincer sa ma simt calcata in picioare, respinsa fara un motiv bine intemeiat, invinuita prea mult pt ce a mers prost intre noi, neresepecat pt ca m-am bazat pe o cariera care acum nu stiu cat mai e valabila aici langa el...pe un viitor la care ii da mult prea usor cu piciorul.
Eu acum urmeaza sa ma intorc pentru 3 luni in orasul meu , pentru a-mi termina studiile si a-mi da ultimele examene, si habar nu am cum vede el lucrurile dupa accea. De cate ori am discutat a fost f evaziv, nu stie ce vrea, lasa decizille pe umerii mei,nu imi zice direct ca nu mai vrea sa ma inotorc, doar ca nu are nici o tragere de inima sa continue. Eu il iubesc enorm, nu imi vad viata fara el asa face orice sa avem o casnicie fericita, nu pot sa renunt la tot ce neam propus impreuna, dar el nu face niciun efort.
Acest mesaj a fost editat de către sandra77: -
Mă enervează astfel de bărbaţi,cum adică să se supere că pleci la un concert sau practici un hobby favorit,de exemplu dansul.E foarte posesiv,sincer.Iubitul meu este negru şi mă lasă să fac orice,să merg în club,să stau la o cafea cu prietenele mele,să merg la cumpărături,etc.Nu ca românii ăştia care ştiu numai să facă femeia slugă şi să o ţină toată viaţa la cratiţă.Nu trebuie să te bazezi niciodată pe un bărbat mai ales român,TREBUIE SĂ FII O FEMEIE INDEPENDENTĂ.Şi de ce ţi-ai anulat oportunităţile profesionale pentru un măgar ca el,care se comportă fix ca un adolescent de 15 ani căruia îi joacă hormonii.Asta era o oportunitate pentru tine fato.Şi de ce te-ai depărtat de prietene,asta nu înseamnă că dacă ai o relaţie,GATA, NE DETAŞĂM DE LUME,nu,nu, draga mea.Faci foarte rău că îl mai ţii pe lângă tine,eu zic să îl dai cu tot cu lesă.Şi familia ta e mai importantă,adică mâine divorţezi,şi cine o să îţi fie alături atunci,nu mama,nu tata?
PS:Cu siguranţă că are o amantă,pentru că s-a săturat de tine,el vrea o femeie lângă el care este independentă,îi arată ce poate,îl pune la punct,nu are inhibiţii,etc.Şi apropo el niciodată nu v-a recunoaşte că are o amantă.
Cautăi şi tu prin telefon,pe Instagram,etc.
Pa,pa.Îţi doresc succes!!!
Acest mesaj a fost editat de către Eliza16: -
-
Nu a fost foarte posesiv niciodată, dar ma considera responsabila ca să răcit atunci relația. Oricum, faptul ca sau reparat la un moment dat lucrurile pt ca mai apoi sa meargă iar în jos arata ca nu acesta e motivul real. Ok, recunosc, când ne certam aveam tendința sa fiu cicălitoare și sa fac reproșuri, dar mereu iam zis ca dacă ceva nu ii place, sa comunicam, sa luam masuri, nu sa îmi de verdictul când crede ca nu se mai poate face nimic. Și nu ma simt o proasta ca miam lăsat viitorul profesional în mâinile lui, nici ca mam separat de prieteni, pt ca el e soțul meu. Mi se pare normal ca în orice căsnicie lucrurile se mai lasă unul după celalalt. Dacă el sa mutat în alt oraș, de comun acord am stabilit ca ne facem viitorul acolo,am luat-o pe acest drum. Nu puteam sa continuam o căsnicie din orașe separate, nu am simțit atunci ca am renunțat la mine pt ca pt mine, viitorul era lângă soțul meu. De aia neam casatorit
-
Ok,tu ai spus că nu a fost foare posesiv,dar a fost,nu foarte,dar a fost.Deci recunoşti.Şi nu e bine să te desparţi de prieteni şi mai important de familie.Pentru că când te vei certa cu soţul tău sau te te v-a lovi?Ce vei face atunci,nu te vei plânge prietenilor,familiei?Şi căsătoria,nu înseamnă izolare sau îndepărtare de societate,doar să stai la gâtul lui.Şi răspundemi te rog,ok tu ai renunţat la tot pentru el,dar el,la ce a renunţat el?Lucrurile se mai lasă unul după celălalt...ok dragă,atunci vor trece anii şi tu în loc să te distrezi vei sta la ciaun şi el bătândute,pe tine şi copii,căci ştiu eu cum sunt românii,la început te ţin în puf,apoi îşi bat joc de tine,na.O zi bună.
Acest mesaj a fost editat de către Eliza16: -
Hmm...Te consideră responsabilă pentru răcirea relaţiei,spune asta de parcă relaţia ar fi doar din tine,cică e vina ta.Mai bine găseşteţi un străin,el te v-a preţui cu adevărat,adică imaginează-ţi un elveţian venind beat acasă la ora 3,pişat pe el,bătânduşi nevasta şi copiii.Asta nu se v-a întâmpla niciodată,pentru că ei sunt civilizaţi,nu ca cocalarii de români,care iubeşte manelele.
-
Salut,dacă poţi,ai putea să mi-l descrii pe soţul tău?Cum arată,cum gândeşte?Ca să ai curaj,o să-l descriu pe al meu.Viitorul meu soţ este un negru din America,vreau să mă laud un pic şi să spun,că e magnific,e aşa de tandru şi drăgăstos cu mine.În pat e ca un leu,mă simt în siguranţă în prezenţa lui.Chiar azi noapte m-am uitat la un film de groază şi nu am putut dormi,m-a mângâiat şi a avut grijă de mine.Şi totuşi nu-mi vine să cred că nu ne-am certat nici măcar o dată,de doi ani de relaţie.E foarte frumos şi iubesc trăsăturile lui,are nişte ochi ca măslinele lucitoare.Îmi place cum mă mângâie.Şi când facem sex nu simt nici o inhibiţie,şi acel mit e foarte adevărat.E foarte hotărât,are umorul în sânge,mereu ştie ce e de făcut,e foarte inteligent şi mereu pot învăţa ceva de la el.În scimb părinţii mei nu au fost de acord cu el,pentru că ce o să zică lumea etc.,dar mie mie fix în...Tatăl lui tot aşa,dar cu mama lui mă înţeleg mai bine.Mersi!!! Pup.
Acest mesaj a fost editat de către Eliza16: -
Uneori relatiile de termina pur si simplu. Du-te si da-to examenele si construieste-ti o viata asa cum iti place tie. Lasa-l In pace, nu-l mai cauta. Daca are nevoie de tine, te va gasit si va face tot ce-i sta in putere sa va fie bine. Stiu ca e mai usor de spus decat de facut. Insa, experienta mea de viata a demonstrat ca nimeni nu merita sa iti irosesti timp din viata. Petrece-to viata cu oameni care we bucura sa fie cu tine.
Acest mesaj a fost editat de către robertzica: