Când ai impresia ca ți-au pus coarne...
-
0 0Bună tuturor! Va scriu deoarece mă cam macină un sentiment și consider ca ar fi păcat sa fiu naiva...si totusi sa suspectez ceva fără dovezi palpabile...ca prima întrebare, după 2,5 de relație e normal ca partenerul sa aibă telefonul pe silențios...dimineața sa iasă tiptil din cameră...sa închidă ușa...sa meargă până în baie, să închidă usa și doar pe urmă să răspundă la apel...nemaivorbind de faptul că în liniște s-a desfășurat convorbirea scurtă....urât din partea mea, dar era curios cum s-a furișat dintr-o încăpere în alta...Când a ieșit mi-a spus că a vorbit cu un anume fost coleg de lucru Ioan, deși vorbea în maghiară (el e mixt)...Din ce știu, cu Ioan vorbea mereu în româna... -
Clarifica un pic niste elemente de baza, inainte sa ne lansam in supozitii:
1) tu esti barbat sau femeie?
2) partenera / partenerul - barbat sau femeie? atras/a de barbati sau femei sau bi?
3) Ioan e barbat, da?
Intreb pentru ca din cum scrii nu se inteleg genurile personajelor din poveste. Odata clarificate lucrurile cred ca putem sa mergem mai departe. -
Corect, trebuia sa fiu mai explicită, e adevărat că sexul personajelor a rămas cu semnul întrebării.
1. Sunt femeie
2. Partenerul de viață e barbat, atras de femei, încă nu a dat semne ca ar avea și alte înclinații
3. Ioan e barbat, sigur, l-am întâlnit de câteva ori când ieșeam mai mulți la onomastica, zile de naștere, festivaluri din păcate nu am numărul lui, ar fi interesant sa-l intreb de când povestește cu partenerul meu de viata (David) din baie...Probabil habar n -avea ca a purtat o discutie cu el în cursul dimineții -
Tu il suspectezi ca iti pune coarne cu Ioan sau ca il foloseste drept paravan? Sincer cand instinctul feminin spune ca iti pune coarne, de obicei asa este. Si de obicei nu prea ai cum sa obtii dovezi fara sa pui in pericol intreaga relatie cautandu-i prin lucruri. Dar daca instinctul asta mi-ar spune, eu as lua atitudine si as cauta sa gasesc dovezi. Depinde ce fel de relatie aveti voi. Cateodata cea mai limpede dovada este vinovatia cu care neaga cand il confrunti. Depinde si cat de mult iti trebuie tie ca sa ti se confirme suspiciunile. E suficient ca te simti nesigura? Sau iti trebuie ceva negru pe alb? Si daca te inseala, ce ai face? Gandeste-te un pic pe termen lung ce ti-ai dori, ai trece peste? Ai astepta sa isi revina? Ai nega? Ce ai face exact?
-
Angelika88 said:Bună tuturor! Va scriu deoarece mă cam macină un sentiment și consider ca ar fi păcat sa fiu naiva...si totusi sa suspectez ceva fără dovezi palpabile...ca prima întrebare, după 2,5 de relație e normal ca partenerul sa aibă telefonul pe silențios...dimineața sa iasă tiptil din cameră...sa închidă ușa...sa meargă până în baie, să închidă usa și doar pe urmă să răspundă la apel...nemaivorbind de faptul că în liniște s-a desfășurat convorbirea scurtă....urât din partea mea, dar era curios cum s-a furișat dintr-o încăpere în alta...Când a ieșit mi-a spus că a vorbit cu un anume fost coleg de lucru Ioan, deși vorbea în maghiară (el e mixt)...Din ce știu, cu Ioan vorbea mereu în româna...
Oh, my god, e bozgor?
Ai cautat si ai gasit! -
outofhere said:Tu il suspectezi ca iti pune coarne cu Ioan sau ca il foloseste drept paravan? Sincer cand instinctul feminin spune ca iti pune coarne, de obicei asa este. Si de obicei nu prea ai cum sa obtii dovezi fara sa pui in pericol intreaga relatie cautandu-i prin lucruri. Dar daca instinctul asta mi-ar spune, eu as lua atitudine si as cauta sa gasesc dovezi. Depinde ce fel de relatie aveti voi. Cateodata cea mai limpede dovada este vinovatia cu care neaga cand il confrunti. Depinde si cat de mult iti trebuie tie ca sa ti se confirme suspiciunile. E suficient ca te simti nesigura? Sau iti trebuie ceva negru pe alb? Si daca te inseala, ce ai face? Gandeste-te un pic pe termen lung ce ti-ai dori, ai trece peste? Ai astepta sa isi revina? Ai nega? Ce ai face exact?
Mulțumesc frumos pentru răspuns. Consider ca acest Ioan e doar pe post de paravan...pana acum nu era nevoie sa se retragă să povestească cu el... În lipsa dovezilor nu pot să-mi susțin adevărul, cât că din comportament iți dai seama oarecum că ar fi ceva fishy la mijloc. Poate că am rămas și eu cu ceva sechele, deoarece în urmă cu un an avea tot un comportament bizar, era mai atent cu telefoanele, când era pe silentios când nu...asta până când a apărut ca din senin fosta în peisaj, să-mi dea de înțeles cum că intre ei mai este ceva...deși partenerul își susținea nevinovăția, cum că de fapt nu a reușit sa scape de ea nicicum cu vorba buna și nu stia cum sa-mi spună, nestiind cum as reactiona, avea de gând sa rezolve situația singur...Până la urmă am lăsat-o așa, cu gândul că si-a învățat lecția, a înțeles și tipa că e gata pe bune și de atunci totul părea ok...Cam de aici ideea Cum că ceva e dubios...Poate sunt paranoica...Sper sa fiu
Încă nu i-am căutat printre lucruri, mereu consideram că nu e tocmai ok să invadez intimitatea partenerului, încrederea ar fi baza tuturor, însă îmi da de gândit că altă variantă nu prea ar fi...
Cam prefer dovezi negru pe alb, mi se pare mai autentic decât să îmi "imaginez scenarii"...pot greși sigur...dar ce e mai evident, palpabil...Nu cred că poate cineva sa spuna ca "nu e ceea ce pare"...deși recunosc, îmi e groază de ce as găsi.
Cu siguranță as accepta situația, am mai trecut peste experiențe similare și a fost ok până la urmă, deși cam doare. Mulți m-ar considera ca fiind prea lasatoare, as accepta și as astepta să ia o decizie finală dacă s-ar adeveri suspiciunile...O dată ierți, sa-î fie rușine...A doua oară iert călcând pe orgoliu...A treia oară să-mi fie rușine că am permis să mă "incornoreze" de două ori consecutiv. Nu știu dacă ar fi soluția optima, ar fi greu să-mi recâștige încrederea, o vreme sigur as avea un nod în gât. Scuze nu i-as căuta, consider că un adult cam stie ce face și la ce riscuri se expune când ia decizia de a juca paralel. De un an încoace ar fi cam prima dată când da de bănuit...asa m-as comporta dacă as avea ceva de ascuns sau dacă ar fi o situație mai delicată și as fi convinsă că pot rezolva fără să implic alte persoane. Credeți (sau crezi...Nu vreau să rănesc pe nimeni) că oamenii se pot "liniștii" după 30 de ani încolo? Ce rost are să pui coarne cuiva...nu ar fi mai simplu să îți iei bagajele și sa o iei din loc? ...E mai palpitant așa...sa trezesc suspiciuni, sa dau de bănuit ...?
Mulțumesc anticipat pentru răspuns și va doresc o noapte deosebita!
~Angela~ -
Mai draga, cand esti hotarat sa ai o relatie o faci pentru ca vrei, lasi copilariile deoparte cu starnit gelozii, ascuns dupa telefoane cu prietenii, etc. Dupa cum stii si tu femeile se maturizeaza mai repede, iar barbatii copilaresc cat pot de mult. Daca tu suspectezi ca omul asta te prosteste, iar el nu face nimic sa se disculpe, de ce mai pierzi timpul cu el? Asculta-ti instinctul, nu te minte!!!
-
Si as mai indrazni sa spun o vorba, probabil ca multe nu vor fi de acord, dar eu ma uit pe telefonul sotului meu cand suna si el nu poate raspunde, iar el la fel. Ce atata tamtam daca n-ai nimic de ascuns, ce drac de secrete de stat sa existe?
Asta inseamna viata in doi, nu enigme sau intrebari, suspiciuni...
Aaa, nu mai vrei, du-te frate, altfel suntem un cuplu ori ba? Cu bune, cu rele. -
white_storm2 said:Mai draga, cand esti hotarat sa ai o relatie o faci pentru ca vrei, lasi copilariile deoparte cu starnit gelozii, ascuns dupa telefoane cu prietenii, etc. Dupa cum stii si tu femeile se maturizeaza mai repede, iar barbatii copilaresc cat pot de mult. Daca tu suspectezi ca omul asta te prosteste, iar el nu face nimic sa se disculpe, de ce mai pierzi timpul cu el? Asculta-ti instinctul, nu te minte!!!
Mersi pentru răspuns
Da, în privința "soiului" e corcitura tipul, jumătate român, jumătate bozgor cum se spune Străbunicii sunt la fel corciti. Poate ține și de neam, au alte gene, nu-mi dau seama dacă are vreo legătură, deși nimic nu e exclus. Am căutat și am găsit unul prea libertin, mi-am făcut-o...lucru manual, nu altceva!
Instinctul nu m-a dus în eroare nici prima dată, chiar așa, încă mă miram și eu cum apar semne care iti dau de banuit că ceva îi putred...au loc manevre de inducere în eroare...
E dificil sa accept realitatea așa cum îi, speram că o dată și o dată tot crește bărbatul și devine adult la 37 de ani, dar se pare că mai durează și ar fi păcat să mai investesc timp valoros și inutil în ceva fără viitor, sens. Asemenea jocuri și escapade funcționează până la o anumită vârstă, după care într-adevăr nu-și mai au rostul. Până acum trebuia să treacă peste etapele tinereții, dar anii trec mai repede decât îi vine mintea la cap. Măcar să iau decizia potrivită pentru mine până nu e prea târziu, până la urmă o viață avem.
Sunt de acord cu faptul că în mod normal, intr-o relație sănătoasă secretele nu-și au locul, nemaivorbind că e normal să ne lăsăm telefoanele lejer pe masă, să sune, să vadă celălalt cine sună dacă eventual e mai în zonă, să și răspundă din moment ce nu am nimic de ascuns...când intervin suspiciuni, omul devine prea grijuliu cu telefonul, n-are cum să nu dea de bănuit...Mai rău ar fi dacă aș nega situația. Mă gândeam să îi comunic cam ce simt și chiar sunt curioasa ce poveste îmi poate spune în privința întâmplărilor...in afară de minciuni pe care le cam intuiesc deja...între timp încep să-mi fac bagajele, de siguranță, poate nici nu va fi cazul să-l ascult până la capăt.
Mulțumesc pentru opinie, ceilalți văd altfel situația decât cei care sunt în mijlocul întâmplărilor. -
-
-