Relație extraconjugala. Eu căsătorita, el căsătorit...ce să fac?

  •  
    15 Feb 2018, 08:52
    0 0
    Bună tuturor. Ca multe alte întâmplări din viața oricui, ce pe care vreau să o expun aici este poate la fel cu multe altele, și totuși diferită... Sunt într-o mare dilemă și o stare de nehotărâre ce îmi provoacă o mare neliniște sufletească. Sunt căsătorită, am și un copil, la prima vedere pare totul pe roze...doar că nemulțumirile zilnice din viața mea m-au determinat să fac un pas pe care nu știu cum să-l cataloghez, ca fiind unul pe care îl regret, sau unul de care să mă bucur. Îmi înșel soțul cu un alt bărbat, care la rândul lui este și el căsătorit cu copii acasă. Totul a pornit dintr-o joacă. Am început o colaborare cu el anul trecut. L-am mirosit ca fiind un „fustangiu” în căutarea de noi și noi cuceriri (pentru că din spusele lui relația cu soția este doar de fațadă de dragul copiilor, că ei de câțiva ani din punct de vedere sentimental sunt pe cărări diferite) și nu i-am cedat avansurilor lui, l-am ținut la distanță. Doar că a început să devină o obsesie pentru mine, îmi plăcea foarte mult timpul petrecut cu el, discuțiile neînsemnate despre orice prostie, orice nimicuri de zi cu zi ce ni se întâmplau. L-am lăsat să observe, chiar și i-am spus că îmi face plăcere să îmi petrec timpul cu el, puțin așa cum era ( 2-6 ore pe săptămână), dar i-am dat de înțeles că doar atât, nimic mai mult. Îmi făcusem un cont fals de FB, aflasem că fratele meu este înșelat de soție cu un anumit tip și doream să mă împrietenesc cu tipul, să aflu mai multe despre el, să îl cuceresc eventual ... nu știu a fost ceva făcut la nervi ( Mă gândisem să apelez și la detectiv particular doar că nu avem cu ce să plătesc onorariu). Revenind la povestea mea... am început să mă gândesc din ce în ce mai mult la el, și mi-a venit ideea de a îi solicita prietenia pe FB de pe acel cont, pentru a-l cunoaște mai bine, pentru a discuta cu el. Mi-a acceptat cererea după o lună, două chiar. Între timp ne întâlneam tot mai rar, pentru că se apropia de încheiere colaborarea. Cu cât ne vedeam mai rar în viața de zi cu zi, cu atât începusem să vorbim mai des pe mess el neștiind cine este de fapt în spatele acelui cont fals). Printre alte discuții am început să îi destăinui tot ce îmi venea în minte când mă gândeam la el și nu aveam curajul să i le spun în fața (nici nu consideram că era moral să îi spun că îl plac, îl plac mult, eram căsătorită, eram total împotriva infidelității, vroiam să îmi înghit acele sentimente, acele simțiri ce duceau la el). Așa că, am devenit o momeală pe mess. În încercarea mea de a-i descoperi tot felul de comportamente care să îmi întărească părerea mea despre el, că este un „fustangiu”, că așa face cu toate, și trebuie să mi-l scot din minte, am căzut în propria capcană. Am ajuns să ne facem din ce în ce mai des declarații de iubire. Cu toate că i-am spus că nu se vor materializa în viața de zi cu zi acele sentimente și trăiri ce ni le exprimam pe mess, pentru că nu voi permite eu, nu este posibil, și tot timpul menționam că este o iubire interzisă; mi-am dat masca jos, spunându-i cine este defapt în spatele acelui cont. Astfel am ajuns într-un cerc vicios din care nu știu cum să mai ies. Îmi iubesc soțul și copilul și nu vreau pentru nimic să renunț la ei...dar totuși mă gândesc aproape tot timpul la el. Când sunt cu el mă simt wauuu. Cu unele ezitări, am ajuns până la urmă să îi fiu amantă, și el amantul meu. Știu că nu este corect ceea ce fac și vreau să ies cumva din acest cerc vicios, dar nu știu cum. Pe cât de mult îmi dictează rațiunea să încetez, să nu mă mai gândesc la el, să îmi văd de familia mea, pe atât de mult se împotrivește inima care îl caută zilnic, îl vrea zilnic lângă ea... Nu știu ce să mai fac. Vă rog ajutați-mă cu un sfat, o părere, ceva... Vă mulțumesc!
  •  
    • 3765 mesaje
    15 Feb 2018, 08:57
    0 1
    Cum ii zice la contul ala momeala?
  •  
    15 Feb 2018, 09:29
    1 0
    Am postat aici situația mea pentru a primi un sfat, așa că nu știu ce rost are această întrebare...
  •  
    • 3765 mesaje
    15 Feb 2018, 09:39
    1 1
    Alinutza_Boticutza said:Am postat aici situația mea pentru a primi un sfat, așa că nu știu ce rost are această întrebare...

     

     

    Are, cum sa nu aiba! Pe Facebook putem vorbi mai detasati, chiar ne putem si vedea si poate in timp, dupa ce ne vorbim si ne sfatuim pana ne sar ochii din cap, ne si jucam. Ai experienta si disponibilitate.

  •  
    • 73 mesaje
    15 Feb 2018, 10:08
    3 1
    textul clasic, relatia de fatada cu sotia... buna asta. Ia propune-i sa va cuplati de-a binelea, daca tot sunteti atat de fericiti, vezi atunci ce sut iti iei. Oricum sotul tau o sa afle, crezi ca n-a mirosit nimic?
  •  
    • 366 mesaje
    15 Feb 2018, 15:31
    1 2

     

      Boticutz  da  i  bataie  inainte!

    Deschide  te  larg!

  •  
    • 366 mesaje
    15 Feb 2018, 15:33
    1 1
    Astriki said:textul clasic, relatia de fatada cu sotia... buna asta. Ia propune-i sa va cuplati de-a binelea, daca tot sunteti atat de fericiti, vezi atunci ce sut iti iei. Oricum sotul tau o sa afle, crezi ca n-a mirosit nimic?

     Coana  Mare , pe  unde  umblasi?

     

  •  
    • 12208 mesaje
    15 Feb 2018, 16:36
    3 1
    Alinutza_Boticutza said:Am postat aici situația mea pentru a primi un sfat, așa că nu știu ce rost are această întrebare...

    Este dificil pentru ca nu vezi ce e dincolo de toate astea , doua divorturi si toata lumea nefericit , mai ales copii !
    Adevarul doare pe toata lume ceea ce nu realizezi inca este FAPTUL CA NU IL IUBESTI  ! Iubirea este cui totul altceva !
    Ai obosit putin sa fii matura si responsabila si ai vrea sa fii copil sa faci doar ceea ce iti place fara sa te gandesti la cosencinte !
    Si mai este ceva la care nu te gandesti cum se va incheia tot amantlacul asta de doi lei ...?


    Acest mesaj a fost editat de către gabriela42: 15 Feb 2018, 16:36
  •  
    • 73 mesaje
    15 Feb 2018, 18:34
    0 0
    omulcumartoaga said:
    Astriki said:textul clasic, relatia de fatada cu sotia... buna asta. Ia propune-i sa va cuplati de-a binelea, daca tot sunteti atat de fericiti, vezi atunci ce sut iti iei. Oricum sotul tau o sa afle, crezi ca n-a mirosit nimic?

     Coana  Mare , pe  unde  umblasi?

     

     M-am dezmatat pe la mama soacra. Dup'aia inapoi la munci,sa acopar chiulul  

  •  
    16 Feb 2018, 08:30
    0 0
    Astriki said:textul clasic, relatia de fatada cu sotia... buna asta. Ia propune-i sa va cuplati de-a binelea, daca tot sunteti atat de fericiti, vezi atunci ce sut iti iei. Oricum sotul tau o sa afle, crezi ca n-a mirosit nimic?

     Nu știu de ce am menționat faptul că el ar avea relația cu soția doar de fațadă...de fațadă sau nu el este căsătorit, și eu sunt căsătorită. Să renunț la familie pentru el?! nu aș face așa ceva, și nici lui nu cred că i-aș cere (cu toate că el menționa, în glumă, să fugim împreună, să luăm copii și să plecăm departe...ha,ha,ha...poate în vis, era răspunsul meu). Știu, simt, că pentru el probabil nu sunt decât o altă partidă de distracție...cu toate că mă bombardează zilnic cu mesaje de iubire...că sunt cel mai frumos vis împlinit al lui, că s-a îndrăgostit de mine, că mă iubește, că nu vrea să mă piardă, bla,bla... Problema principală, este cum să îmi găsesc puterea și curajul să îi dau cu flit... să pot să îl îndepărtez din viața mea. Am încercat de două zile să nu îi mai răspund la mesaje, să nu îl mai sun, să nu îl mai caut, să nu mă mai gândesc la el... Ei ,bine, e groaznic... pe cât mă motivez mental mai mult să renunț la el, pe atât de mult plânge inima în mine... e o luptă crâncenă... Mi-e teamă de cine va câștiga, inima sau rațiunea. Probabil că soțul a mirosit ceva, nu zic nu, că am un comportament melancolic, distrat, trist. Aseară chiar am izbucnit în plâns de față cu el, fără a avea un motiv întemeiat (probabil motivul întemeiat era amantul pe care încerc să îl țin la distanță, să nu mai iau legătura cu el și asta mă termină...) invocând problemele de zi cu zi care s-au cumulat plus stresul și termenele limită de la muncă.

  •  
    16 Feb 2018, 08:53
    0 0
    gabriela42 said:
    Alinutza_Boticutza said:Am postat aici situația mea pentru a primi un sfat, așa că nu știu ce rost are această întrebare...

    Este dificil pentru ca nu vezi ce e dincolo de toate astea , doua divorturi si toata lumea nefericit , mai ales copii !
    Adevarul doare pe toata lume ceea ce nu realizezi inca este FAPTUL CA NU IL IUBESTI  ! Iubirea este cui totul altceva !
    Ai obosit putin sa fii matura si responsabila si ai vrea sa fii copil sa faci doar ceea ce iti place fara sa te gandesti la cosencinte !
    Si mai este ceva la care nu te gandesti cum se va incheia tot amantlacul asta de doi lei ...?

     E dificil! E foarte dificil! La divorț nici nu vreau să mă gândesc! Vreau să îmi recapăt liniștea sufletească pentru a putea să îmi fac curaj să înfrunt toate problemele din familia mea... să îmi accept toate neajunsurile, toate criticile, toată nefericirea, etc... 
    Știu că între mine și amant nu este iubire, probabil este vorba doar de o atracție (o atracție pe care mie nu reușesc să mi-o explic, în afara faptului că în preajma lui mă comport ca o adolescentă, și mă face să mă simt al naibi de bine, să fiu EU, fără să îmi ascund fricile, temerile, nemulțumirile, care uneori pot răni pe cei din jur, sau nu pot fi înțelese, și faptul că are niște ochi în care mă pierd într-o altă dimensiune, o altă lume, nu văd altceva mai wauuu, care să mă determine să fac ce am făcut).
    „Ai obosit putin sa fii matura si responsabila si ai vrea sa fii copil sa faci doar ceea ce iti place fara sa te gandesti la cosencinte !” - aici DA, recunosc, ai MARE DREPTATE! Am obosit să mă lupt cu viața, cu nemulțumirea, cu neajunsurile și să mă simt tot timpul neaînțeleasă.Și aici apare el, care simt că mă înțelege, că este pe aceeași lungime de undă cu mine, care mă face să mă simt ALTFEL, mă face să mă simt dorită, iubită, ințeleasă, cu care pot comunica orice prostie fără să îmi fie teamă că am gândit-o sau că am spus-o.
    „Si mai este ceva la care nu te gandesti cum se va incheia tot amantlacul asta de doi lei ...?” - Mă gândesc, chiar nu e clipă în care să nu îmi fie teamă de cum se va putea încheia toată povestea asta, „de doi lei” cum o numești, probabil că eu mai mult de un leu nu aș da pe ea. Asta este problema mea, că vreau să se încheie odată, să îmi recapăt linișțtea sufletească de care am atâta nevoie. Dar cum să pun punct... nu reușesc, nu reușesc să îmi fac curajul să pun STOP! Am două zile în care plâng continuu (pe înfundate, pe la baie, prin somn, să nu mă observe cineva, nici colegele și nici famila), motivul: că vreau să mi-l scot din gând, din viața mea.

  •  
    • 2115 mesaje
    16 Feb 2018, 09:06
    0 1
    Alinutza_Boticutza said:Bună tuturor. Ca multe alte întâmplări din viața oricui, ce pe care vreau să o expun aici este poate la fel cu multe altele, și totuși diferită... Sunt într-o mare dilemă și o stare de nehotărâre ce îmi provoacă o mare neliniște sufletească. Sunt căsătorită, am și un copil, la prima vedere pare totul pe roze...doar că nemulțumirile zilnice din viața mea m-au determinat să fac un pas pe care nu știu cum să-l cataloghez, ca fiind unul pe care îl regret, sau unul de care să mă bucur. Îmi înșel soțul cu un alt bărbat, care la rândul lui este și el căsătorit cu copii acasă. Totul a pornit dintr-o joacă. Am început o colaborare cu el anul trecut. L-am mirosit ca fiind un „fustangiu” în căutarea de noi și noi cuceriri (pentru că din spusele lui relația cu soția este doar de fațadă de dragul copiilor, că ei de câțiva ani din punct de vedere sentimental sunt pe cărări diferite) și nu i-am cedat avansurilor lui, l-am ținut la distanță. Doar că a început să devină o obsesie pentru mine, îmi plăcea foarte mult timpul petrecut cu el, discuțiile neînsemnate despre orice prostie, orice nimicuri de zi cu zi ce ni se întâmplau. L-am lăsat să observe, chiar și i-am spus că îmi face plăcere să îmi petrec timpul cu el, puțin așa cum era ( 2-6 ore pe săptămână), dar i-am dat de înțeles că doar atât, nimic mai mult. Îmi făcusem un cont fals de FB, aflasem că fratele meu este înșelat de soție cu un anumit tip și doream să mă împrietenesc cu tipul, să aflu mai multe despre el, să îl cuceresc eventual ... nu știu a fost ceva făcut la nervi ( Mă gândisem să apelez și la detectiv particular doar că nu avem cu ce să plătesc onorariu). Revenind la povestea mea... am început să mă gândesc din ce în ce mai mult la el, și mi-a venit ideea de a îi solicita prietenia pe FB de pe acel cont, pentru a-l cunoaște mai bine, pentru a discuta cu el. Mi-a acceptat cererea după o lună, două chiar. Între timp ne întâlneam tot mai rar, pentru că se apropia de încheiere colaborarea. Cu cât ne vedeam mai rar în viața de zi cu zi, cu atât începusem să vorbim mai des pe mess el neștiind cine este de fapt în spatele acelui cont fals). Printre alte discuții am început să îi destăinui tot ce îmi venea în minte când mă gândeam la el și nu aveam curajul să i le spun în fața (nici nu consideram că era moral să îi spun că îl plac, îl plac mult, eram căsătorită, eram total împotriva infidelității, vroiam să îmi înghit acele sentimente, acele simțiri ce duceau la el). Așa că, am devenit o momeală pe mess. În încercarea mea de a-i descoperi tot felul de comportamente care să îmi întărească părerea mea despre el, că este un „fustangiu”, că așa face cu toate, și trebuie să mi-l scot din minte, am căzut în propria capcană. Am ajuns să ne facem din ce în ce mai des declarații de iubire. Cu toate că i-am spus că nu se vor materializa în viața de zi cu zi acele sentimente și trăiri ce ni le exprimam pe mess, pentru că nu voi permite eu, nu este posibil, și tot timpul menționam că este o iubire interzisă; mi-am dat masca jos, spunându-i cine este defapt în spatele acelui cont. Astfel am ajuns într-un cerc vicios din care nu știu cum să mai ies. Îmi iubesc soțul și copilul și nu vreau pentru nimic să renunț la ei...dar totuși mă gândesc aproape tot timpul la el. Când sunt cu el mă simt wauuu. Cu unele ezitări, am ajuns până la urmă să îi fiu amantă, și el amantul meu. Știu că nu este corect ceea ce fac și vreau să ies cumva din acest cerc vicios, dar nu știu cum. Pe cât de mult îmi dictează rațiunea să încetez, să nu mă mai gândesc la el, să îmi văd de familia mea, pe atât de mult se împotrivește inima care îl caută zilnic, îl vrea zilnic lângă ea... Nu știu ce să mai fac. Vă rog ajutați-mă cu un sfat, o părere, ceva... Vă mulțumesc!

     Nu prea pricep ce asteptari ai de la noi, ce sfaturi cauti? Toata relatia asta a ta este un lung sir de greseli si toate comise de tine: ti-a placut tipul in real, l-ai cautat pe FB, ti-ai luat o identitate falsa si l-ai atatat continuu, te-ai amagit singura si ti-ai dat masca jos dupa ce in anonimat ai lasat garda jos. Apoi te-ai intalnit cu el cu sufletul la gura si ai facut-o lata. Tu te-ai dat la el si acum nu-ti mai convine...
    Te descurci tu cu amandoi, daca te-a mancat... 
    Stii cum se spune, capul face, c--u trage, la tine e invers. 

  •  
    • 1890 mesaje
    16 Feb 2018, 09:57
    1 2
    Alinutza_Boticutza said:Bună tuturor. Ca multe alte întâmplări din viața oricui, ce pe care vreau să o expun aici este poate la fel cu multe altele, și totuși diferită... Sunt într-o mare dilemă și o stare de nehotărâre ce îmi provoacă o mare neliniște sufletească. Sunt căsătorită, am și un copil, la prima vedere pare totul pe roze...doar că nemulțumirile zilnice din viața mea m-au determinat să fac un pas pe care nu știu cum să-l cataloghez, ca fiind unul pe care îl regret, sau unul de care să mă bucur. Îmi înșel soțul cu un alt bărbat, care la rândul lui este și el căsătorit cu copii acasă. Totul a pornit dintr-o joacă. Am început o colaborare cu el anul trecut. L-am mirosit ca fiind un „fustangiu” în căutarea de noi și noi cuceriri (pentru că din spusele lui relația cu soția este doar de fațadă de dragul copiilor, că ei de câțiva ani din punct de vedere sentimental sunt pe cărări diferite) și nu i-am cedat avansurilor lui, l-am ținut la distanță. Doar că a început să devină o obsesie pentru mine, îmi plăcea foarte mult timpul petrecut cu el, discuțiile neînsemnate despre orice prostie, orice nimicuri de zi cu zi ce ni se întâmplau. L-am lăsat să observe, chiar și i-am spus că îmi face plăcere să îmi petrec timpul cu el, puțin așa cum era ( 2-6 ore pe săptămână), dar i-am dat de înțeles că doar atât, nimic mai mult. Îmi făcusem un cont fals de FB, aflasem că fratele meu este înșelat de soție cu un anumit tip și doream să mă împrietenesc cu tipul, să aflu mai multe despre el, să îl cuceresc eventual ... nu știu a fost ceva făcut la nervi ( Mă gândisem să apelez și la detectiv particular doar că nu avem cu ce să plătesc onorariu). Revenind la povestea mea... am început să mă gândesc din ce în ce mai mult la el, și mi-a venit ideea de a îi solicita prietenia pe FB de pe acel cont, pentru a-l cunoaște mai bine, pentru a discuta cu el. Mi-a acceptat cererea după o lună, două chiar. Între timp ne întâlneam tot mai rar, pentru că se apropia de încheiere colaborarea. Cu cât ne vedeam mai rar în viața de zi cu zi, cu atât începusem să vorbim mai des pe mess el neștiind cine este de fapt în spatele acelui cont fals). Printre alte discuții am început să îi destăinui tot ce îmi venea în minte când mă gândeam la el și nu aveam curajul să i le spun în fața (nici nu consideram că era moral să îi spun că îl plac, îl plac mult, eram căsătorită, eram total împotriva infidelității, vroiam să îmi înghit acele sentimente, acele simțiri ce duceau la el). Așa că, am devenit o momeală pe mess. În încercarea mea de a-i descoperi tot felul de comportamente care să îmi întărească părerea mea despre el, că este un „fustangiu”, că așa face cu toate, și trebuie să mi-l scot din minte, am căzut în propria capcană. Am ajuns să ne facem din ce în ce mai des declarații de iubire. Cu toate că i-am spus că nu se vor materializa în viața de zi cu zi acele sentimente și trăiri ce ni le exprimam pe mess, pentru că nu voi permite eu, nu este posibil, și tot timpul menționam că este o iubire interzisă; mi-am dat masca jos, spunându-i cine este defapt în spatele acelui cont. Astfel am ajuns într-un cerc vicios din care nu știu cum să mai ies. Îmi iubesc soțul și copilul și nu vreau pentru nimic să renunț la ei...dar totuși mă gândesc aproape tot timpul la el. Când sunt cu el mă simt wauuu. Cu unele ezitări, am ajuns până la urmă să îi fiu amantă, și el amantul meu. Știu că nu este corect ceea ce fac și vreau să ies cumva din acest cerc vicios, dar nu știu cum. Pe cât de mult îmi dictează rațiunea să încetez, să nu mă mai gândesc la el, să îmi văd de familia mea, pe atât de mult se împotrivește inima care îl caută zilnic, îl vrea zilnic lângă ea... Nu știu ce să mai fac. Vă rog ajutați-mă cu un sfat, o părere, ceva... Vă mulțumesc!

     Pe unde ma duc, pe unde ma intorc, numai de curve dau!

  •  
    • 366 mesaje
    16 Feb 2018, 10:04
    1 1

     

      E  o  meserie  confortabila!

  •  
    • 2115 mesaje
    17 Feb 2018, 21:45
    1 1
    Nu exista sfat pentru asa ceva, cum ziceai si tu este un cerc vicios. Incearca sa te aduni putin si in rest vezi tu.
    Ai depasit linia...
  •  
    • 12208 mesaje
    19 Feb 2018, 08:54
    2 1
    Incerca o clipa si gandeste-te cum ar fi daca sotul tau te-ar insela si chiar ar iubi-o pe acea femeie, tu cum ai fi ?/
  •  
    • 1841 mesaje
    19 Feb 2018, 11:41
    2 0
    Ester Perrel (caut-o si urmareste-i video-urile daca intelegi engleza) spune ca inselatul este de fapt o incalcare a propriilor limite si o transcendere a propriei identitati. Ne saturam uneori sa fim ceea ce suntem si vrem sa fim altcineva, pentru o clipa vrem sa imbracam o alta identitate. Poate n-ai chef mereu sa fii sotie, sa fii responsabila, sa tii totul sub control, poate uneori vrei sa lasi toate responsabilitatile la usa si sa te joci, sa te simti tanara, frumoasa, dorita etc. Bietul amant este complet intamplator in peisaj, acest episod neavand nicio legatura cu el, el doar se intampla sa iti treaca prin viata cand ai ajuns TU la punctul acesta in drumul TAU, in dezvoltarea TA personala. Totul este despre tine si atat. Ma bucur ca esti suficient de introspectiva si ca vezi cu suficienta luciditate situatia. De aici incolo nu mai trebuie decat sa realizezi ca de fapt nu esti deloc indragostita de el, ci doar il asociezi cu SINGURA ta sansa sa imbraci identitatea asta pe care o imbraci alaturi de el, ceea ce este complet fals. Oricine altcineva ar fi trecut prin fata ta in punctul asta ar fi avut acelasi rol in viata ta si acelasi impact. Deci renunta la a-l mai ridica pe piedestal, nu el iti lipseste, nu de dorul lui te framanti, ci TU, acea tu libera si dorita si sexi si fara responsabilitati iti lipseste, fara acea parte din tine nu vrei sa traiesti, la ASTA nu poti de fapt sa renunti. Foarte bine, nici nu trebuie. 

    Trebuie doar sa  fii deschisa sa faci asta cu barbatu'tau, oricat de plictisitor ti s-ar parea acum. Nu uita ca si el la un moment dat ti-a facut genunchii sa tremure si ca poate si sub plictisul care-l invaluieste si in el zace o bestie care vrea din nou sa intinereasca, doar ca n-a avut ocazia inca. Si mai trebuie si ca barbatu'tau sa fie suficient de deschis la minte sa vrea sa se joace un pic cu tine odata ce incepi sa il atragi in joc, chit ca la inceput probabil nu va reactiona prea clar si nu va stii ce te-a lovit. 

    In concluzie, ce ti se intampla este perfect normal, vrei sa parchezi grijile o vreme si sa te joci, sa te simti libera. Este perfect firesc. Singura greseala e ca proiectezi asta asupra amantului, cand colo ai putea sa proiectezi asta asupra barbatului. Tot ce te pot sfatui este sa hranesti cat poti de mult partea asta din tine, pentru ca o parte din identitatea ta are nevoie de ea, si foarte bine ca are, sa nu te ofilesti chiar complet, insa sa faci asta in cadrul cuplului. Nu te deziluziona daca nu merge chiar din prima, continua si incearca. Pun pariu ca si in barbatul tau zace undeva latent un barbat care te-ar putea urca pe pereti si te-ar innebuni, daca faci efortul de a-l atrage din vizuina.
  •  
    • 2115 mesaje
    19 Feb 2018, 18:24
    0 1
    l ....
    Acest mesaj a fost editat de către white_storm2: 19 Feb 2018, 23:31
  •  
    • 366 mesaje
    20 Feb 2018, 07:55
    0 2
    outofhere said:Ester Perrel (caut-o si urmareste-i video-urile daca intelegi engleza) spune ca inselatul este de fapt o incalcare a propriilor limite si o transcendere a propriei identitati. Ne saturam uneori sa fim ceea ce suntem si vrem sa fim altcineva, pentru o clipa vrem sa imbracam o alta identitate. Poate n-ai chef mereu sa fii sotie, sa fii responsabila, sa tii totul sub control, poate uneori vrei sa lasi toate responsabilitatile la usa si sa te joci, sa te simti tanara, frumoasa, dorita etc. Bietul amant este complet intamplator in peisaj, acest episod neavand nicio legatura cu el, el doar se intampla sa iti treaca prin viata cand ai ajuns TU la punctul acesta in drumul TAU, in dezvoltarea TA personala. Totul este despre tine si atat. Ma bucur ca esti suficient de introspectiva si ca vezi cu suficienta luciditate situatia. De aici incolo nu mai trebuie decat sa realizezi ca de fapt nu esti deloc indragostita de el, ci doar il asociezi cu SINGURA ta sansa sa imbraci identitatea asta pe care o imbraci alaturi de el, ceea ce este complet fals. Oricine altcineva ar fi trecut prin fata ta in punctul asta ar fi avut acelasi rol in viata ta si acelasi impact. Deci renunta la a-l mai ridica pe piedestal, nu el iti lipseste, nu de dorul lui te framanti, ci TU, acea tu libera si dorita si sexi si fara responsabilitati iti lipseste, fara acea parte din tine nu vrei sa traiesti, la ASTA nu poti de fapt sa renunti. Foarte bine, nici nu trebuie. 

    Trebuie doar sa  fii deschisa sa faci asta cu barbatu'tau, oricat de plictisitor ti s-ar parea acum. Nu uita ca si el la un moment dat ti-a facut genunchii sa tremure si ca poate si sub plictisul care-l invaluieste si in el zace o bestie care vrea din nou sa intinereasca, doar ca n-a avut ocazia inca. Si mai trebuie si ca barbatu'tau sa fie suficient de deschis la minte sa vrea sa se joace un pic cu tine odata ce incepi sa il atragi in joc, chit ca la inceput probabil nu va reactiona prea clar si nu va stii ce te-a lovit. 

    In concluzie, ce ti se intampla este perfect normal, vrei sa parchezi grijile o vreme si sa te joci, sa te simti libera. Este perfect firesc. Singura greseala e ca proiectezi asta asupra amantului, cand colo ai putea sa proiectezi asta asupra barbatului. Tot ce te pot sfatui este sa hranesti cat poti de mult partea asta din tine, pentru ca o parte din identitatea ta are nevoie de ea, si foarte bine ca are, sa nu te ofilesti chiar complet, insa sa faci asta in cadrul cuplului. Nu te deziluziona daca nu merge chiar din prima, continua si incearca. Pun pariu ca si in barbatul tau zace undeva latent un barbat care te-ar putea urca pe pereti si te-ar innebuni, daca faci efortul de a-l atrage din vizuina.

       Nebunatico!!

  •  
    • 175 mesaje
    27 Iun 2019, 00:20
    0 0
    gabriela42 said:
    Alinutza_Boticutza said:Am postat aici situația mea pentru a primi un sfat, așa că nu știu ce rost are această întrebare...

    Este dificil pentru ca nu vezi ce e dincolo de toate astea , doua divorturi si toata lumea nefericit , mai ales copii !
    Adevarul doare pe toata lume ceea ce nu realizezi inca este FAPTUL CA NU IL IUBESTI  ! Iubirea este cui totul altceva !
    Ai obosit putin sa fii matura si responsabila si ai vrea sa fii copil sa faci doar ceea ce iti place fara sa te gandesti la cosencinte !
    Si mai este ceva la care nu te gandesti cum se va incheia tot amantlacul asta de doi lei ...?

     Gabriela23: aici gresesti. De fapt, ea nu isi mai iubeste sotul. De aia are ochi pentru altul, chiar si a amant. Poate ca nu are curajul sa isi schimbe viata, cu alta noua alaturi de alt barbat, se complace doar din comoditate si poate si lasitate. Daaar, atunci cand intervine al treilea intr-o relatie, relatia aia a murit de mult timp. Va intelege ea cu timpul. Eu am avut curajul asta de a ma rupe dintr-o casnicie toxica pentru mine, dar nu toata lumea e la fel de puternica.