Relatii
-
-
-
Asadar ori e alba, ori e neagra, culorile nu se pot amesteca nicicum. Daca un singur aspect nu este ideal, se duce dracu tot, nu se poate lucra la el. Chiar si le temelie se poate lucra, nimeni nu incepe o casa cu temelia de-a gata. Suntem cumva dotati cu un radar care sa-l identifice pe acel partener 100% compatibil? -
-
-
-
Poate am avut eu norocul sau flerul sa ma tin departe. Dar chiar niciun niciun indiciu nu se poate sa nu ai, doar in cazul in care te arunci in relatie la o zi dupa ce l-ai cunoscut. Daca afli pe parcurs, ii dai liber, nu e nimic de schimbat. Daca insisti, ca dragostea invinge totul
e doar vanitate, din prost nu scoti destept, din pampalau nu scoti viteaz... si tot asa. -
-
-
Doar cateva motive pentru destramarea cuplurilor:
1. Atunci cand ai sentimente pentru cineva, tinzi sa ii treci cu vederea 'defectele' si indata ce fiorul a trecut, numai pe alea le vezi (de obicei pana la 20 de ani cam toti suntem la fel, abia apoi incepe sa se contureze personalitatea fiecaruia).
2. Oamenii capata vicii dupa ce pleaca din casa parinteasca mai ales sau cand intra intr-un colectiv de genul unui loc de munca (sunt avizate relatiile tinere, de genul fetei noastre) de unde invata sa bea activ, sa experimenteze diverse, etc.
3. Intr-o relatie, mai ales la 20 de ani, partenerii sunt imaturi si nu stiu exact ce vor de la o relatie sau cum sa se comporte, unii nu simt nevoia sa se lege pe viata de cineva, altii cred ca gata ea e femeia vietii si se casatoresc, ca sa constate mai apoi ca responsabilitatile unei familii sunt prea mari, trebuie sa muncesti ca sa-ti intretii familia, ai crezut ca vrei copii, dar odata ce-i ai te simti nepregatit si pici in depresie, posibil daca esti femeie, sa nu ai ajutor de nicaieri in cresterea copiilor...
4. Unii parteneri evolueaza diferit si isi dorect altceva de la viata cand au 20-30-40 de ani. Problema apare cand cei doi evolueaza diferit si isi doresc altceva (de ex unul vrea sa traiasca in alta tara si altul nu vrea sa plece, unul incepe sa-si doreasca copii si celalat nu, etc).
Si motive putem gasi, ideea mea era ca omul nu se naste betiv, curvar, cu dor de mutat nu stiu unde, ci astea intervin de multe ori pe parcursul relatiei (tinere). Multe femei/barbati nu divorteaza si astfel dau un exemplu prost de cum ar trebui sa fie o relatie intre doi oameni si mai departe copiii lor vor tinde sa gasesca parteneri similari cu parsonajul 'negativ' din casa.
Asa ca mai bine sa te considere tzatza Floarea curva pentru ca ai divortat de barbatul betiv, violent, curvar, iar tu sa ii oferi un exemplu copilului tau ca niciun om pe lumea asta nu trebuie sa indure o casnicie esuata si ca are dreptul la o noua sansa indiferent de varsta.
Acest mesaj a fost editat de către amizade: -
-
white_storm2 said:
gabriela42 said:Faza este ca teorie stim toti cu practica este mai greu , sunt multe de discutat pe aceasta tema , ce vreau eu sa punctez este ca oamenii se maturizeaza diferit chiar daca sa zicem totul este super , dupa niste ani se pot schimba multe lucruri caci evolutia fiecaruia depinde de alti factori .
Da, da practica ne omoara!
Nu practica , ci prejudecatile!
-
Bun subiect. Citisem acum multi ani, cand am fost exact in situatia ta, un articol undeva exact despre asta: cum se incheie relatiile cuplurilor din perioada liceu/facultate, bazat pe un chestionar facut in ceva universitate americana daca tin bine minte. Statistic, cuplurile care sunt impreuna de mai mult de 2 ani trec de obicei printr-o "pre-despartire" destul de abrupta si neasteptata, in care amandoi isi 'consuma' suferinta in mare parte. Dupa aceasta "pre-despartire" (timp in care unul din parteneri de obicei a cunoscut / flirtat / avut o aventura deja) cei doi se impaca, pentru ca si despartirile cer ceva munca si efort sa se lamureasca lucrurile, sa se imparta bunurile sau sa se inapoieze papucii de casa etc. Dupa acest eveniment cel mai putin implicat in relatie se distanteaza si mai tare, iar cel mai implicat si implica si mai mult, marind clivajul dintre cei doi si distanta emotionala. Apoi, la cateva luni / un an distanta de obicei vine despartirea cea finala, care este mult mai putin dureroasa pentru cel neimplicat si mult mai dureroasa pentru cel care nu o doreste. Mie personal mi s-a intamplat exact asa in toate relatiile serioase si m-a amuzat teribil cum statistica m-a citit foarte bine. Daca asta e si cazul tau, atunci imi pare rau ca treci prin asta si ti-as recomanda sa faci tot posibilul sa iti limitezi suferinta si plansul dupa el, si sa te duci sa iti vezi de viata, sa cunosti lume, sa te distrezi, si sa te pui pe tine in centrul existentei proprii, nu pe el. Ori va fi atras ca un magnet de noua ta atitudine, ori il vei pierde oricum, deci win win.
-
outofhere said:Bun subiect. Citisem acum multi ani, cand am fost exact in situatia ta, un articol undeva exact despre asta: cum se incheie relatiile cuplurilor din perioada liceu/facultate, bazat pe un chestionar facut in ceva universitate americana daca tin bine minte. Statistic, cuplurile care sunt impreuna de mai mult de 2 ani trec de obicei printr-o "pre-despartire" destul de abrupta si neasteptata, in care amandoi isi 'consuma' suferinta in mare parte. Dupa aceasta "pre-despartire" (timp in care unul din parteneri de obicei a cunoscut / flirtat / avut o aventura deja) cei doi se impaca, pentru ca si despartirile cer ceva munca si efort sa se lamureasca lucrurile, sa se imparta bunurile sau sa se inapoieze papucii de casa etc. Dupa acest eveniment cel mai putin implicat in relatie se distanteaza si mai tare, iar cel mai implicat si implica si mai mult, marind clivajul dintre cei doi si distanta emotionala. Apoi, la cateva luni / un an distanta de obicei vine despartirea cea finala, care este mult mai putin dureroasa pentru cel neimplicat si mult mai dureroasa pentru cel care nu o doreste. Mie personal mi s-a intamplat exact asa in toate relatiile serioase si m-a amuzat teribil cum statistica m-a citit foarte bine. Daca asta e si cazul tau, atunci imi pare rau ca treci prin asta si ti-as recomanda sa faci tot posibilul sa iti limitezi suferinta si plansul dupa el, si sa te duci sa iti vezi de viata, sa cunosti lume, sa te distrezi, si sa te pui pe tine in centrul existentei proprii, nu pe el. Ori va fi atras ca un magnet de noua ta atitudine, ori il vei pierde oricum, deci win win.
Cam multe expieriente nefiricite ai avut!
:9 -
-
-
-
-
white_storm2 said:
Cristina.IoanaS said:Tot ce spuneti e greu de pus in aplicare. Daca ar fi sa ma despart de el ar fi foarte greu dar dupa atitudine mai bine acum decat mai incolo
Nu cred ca ai de ales, doar nu credeai ca veti ramane impreuna. Ai citit postarea lui outofhere de mai sus?
Dupa "semne" se pare ca el e hotarat sa va despartiti, fa-ti si tu prieteni unde esti si iesi in oras cu ei, nu sta inchisa in casa singura doar cu gandul la el. Trece, stai linistita.Si atunci de ce imi zice ca ma iubeste si nu vrea sa se intample asta...Am sesiune acum, aparent medicina nu e cea mai usoara, sa ies e imposibil, sincer m-am gandit la multe prostii gen sinucidere si r****uri dar hei, i don't know
-