Eu sunt papusa Chucky

  •  
    • 1148 mesaje
    22 Feb 2017, 13:51
    2 0

    Eu sunt papusa Chucky… Dar nu cea care a devenit, nu cea cu firea sa rea, eu sunt cea care seaman fizic cu ea, eu sunt acea parte in devenire, eu sunt suferinta anterioara transformarii radicale a sufletului ei.

    Eu sunt acea papusa cu chipul unei fetite, cu parul negru, ce ii vezi chipul ca apare timid, speriat si, in acelasi timp, cu speranta in suflet. O aparitie dintr-un colt intunecat, unde simti prezenta tristetii, a neputintei si a suferintei unui biet copil…

    O papusa cu o rana pe fata murdara, lasand loc totusi suficient vizibilitatii frumusetii sale, incarcate de speranta, cu rugaminte si dorinta de a fi iubita…

    Cu urmatorii pasi pe care-i face sa iasa din intuneric, ii vezi usor –usor relevandu-ti-se corpul ei sfasiat… plin de zgarieturi, rani, sangerand, dar inca functional, inca pe pecioarele sale… O papusa-copil care a trecut printr-un razboi, un razboi fizic si intern, in care singurul dusman al adversarilor a fost doar ea… De ce papusa si nu copil? Pentru ca poate este mult prea greu sa resimt si sa rezonez la durerea unui copil, poate ca papusa deja s-a inchis in sine, s-a intarit de atata durere si suferinta, poate ca deja s-a plastificat de timpul care a trecut, dar nu a murit, ea a ramas acolo in sufletul meu…

    Revin la ea, cu o radiografie interna… Dincolo de rochita gri, fost candva alb, si zdrentuita, dincolo de pielea zgariata, intepata, murdara, se simte inima batand, desi cu o rana deschisa… Desi plamanii se maresc si se miscoreaza, aducand aer corpului, au o mare adancitura cruda, de carne vie, acolo unde se presupune ca ar trebui sa fie sufletul… Si totusi, aceasta ciudata fapturica mica, incocenta, ea traieste si vrea sa fie iubita… Creierasul ei, nu pare sa aiba sangerari, doar ca este captiv… O platosa, o plasa, ceva il tine prizonier, desi el pare sa funtioneze bine. Insa nu este lasat sa mearga incotro ar vrea el, sa exploreze, sa simta, ca cunoasca, sa gandeasca ce vrea el… Apoi, descoperi timid, alte rani deschise, atat in fata, cat si in spate, fapte ce ii vor marca capacitatea de a se bucura de placerile intime…

    Desi cu inima ranita, prin abandonul de catre unul dintre parinti, cu mintea tinuta prizonier de catre celalalt parinte, cu sufletul sfasiat de aceste razboaie, cu corpul mutilat de abuzuri, totusi, aceasta papusa este un copil, care, nu vrea decat sa fie iubit… Care nu-si pierde speranta ca, cineva, candva, o va gasi si va avea grija de ea, va vedea ce frumoasa este, ca merita si o va lua si o va creste, o va iubi si ii va ingriji ranile…

  •  
    • 3765 mesaje
    22 Feb 2017, 14:03
    1 3
    Foarte bine ca esti. Eu sunt Yeti, omul de zapada.
  •  
    • 1890 mesaje
    22 Feb 2017, 19:15
    0 2
  •  
    • 11561 mesaje
    23 Feb 2017, 15:45
    0 2
    evaa2010 said:

    Eu sunt papusa Chucky… Dar nu cea care a devenit, nu cea cu firea sa rea, eu sunt cea care seaman fizic cu ea, eu sunt acea parte in devenire, eu sunt suferinta anterioara transformarii radicale a sufletului ei.

    Eu sunt acea papusa cu chipul unei fetite, cu parul negru, ce ii vezi chipul ca apare timid, speriat si, in acelasi timp, cu speranta in suflet. O aparitie dintr-un colt intunecat, unde simti prezenta tristetii, a neputintei si a suferintei unui biet copil…

    O papusa cu o rana pe fata murdara, lasand loc totusi suficient vizibilitatii frumusetii sale, incarcate de speranta, cu rugaminte si dorinta de a fi iubita…

    Cu urmatorii pasi pe care-i face sa iasa din intuneric, ii vezi usor –usor relevandu-ti-se corpul ei sfasiat… plin de zgarieturi, rani, sangerand, dar inca functional, inca pe pecioarele sale… O papusa-copil care a trecut printr-un razboi, un razboi fizic si intern, in care singurul dusman al adversarilor a fost doar ea… De ce papusa si nu copil? Pentru ca poate este mult prea greu sa resimt si sa rezonez la durerea unui copil, poate ca papusa deja s-a inchis in sine, s-a intarit de atata durere si suferinta, poate ca deja s-a plastificat de timpul care a trecut, dar nu a murit, ea a ramas acolo in sufletul meu…

    Revin la ea, cu o radiografie interna… Dincolo de rochita gri, fost candva alb, si zdrentuita, dincolo de pielea zgariata, intepata, murdara, se simte inima batand, desi cu o rana deschisa… Desi plamanii se maresc si se miscoreaza, aducand aer corpului, au o mare adancitura cruda, de carne vie, acolo unde se presupune ca ar trebui sa fie sufletul… Si totusi, aceasta ciudata fapturica mica, incocenta, ea traieste si vrea sa fie iubita… Creierasul ei, nu pare sa aiba sangerari, doar ca este captiv… O platosa, o plasa, ceva il tine prizonier, desi el pare sa funtioneze bine. Insa nu este lasat sa mearga incotro ar vrea el, sa exploreze, sa simta, ca cunoasca, sa gandeasca ce vrea el… Apoi, descoperi timid, alte rani deschise, atat in fata, cat si in spate, fapte ce ii vor marca capacitatea de a se bucura de placerile intime…

    Desi cu inima ranita, prin abandonul de catre unul dintre parinti, cu mintea tinuta prizonier de catre celalalt parinte, cu sufletul sfasiat de aceste razboaie, cu corpul mutilat de abuzuri, totusi, aceasta papusa este un copil, care, nu vrea decat sa fie iubit… Care nu-si pierde speranta ca, cineva, candva, o va gasi si va avea grija de ea, va vedea ce frumoasa este, ca merita si o va lua si o va creste, o va iubi si ii va ingriji ranile…

     Esti  virgina????

  •  
    • 2115 mesaje
    26 Feb 2017, 11:50
    0 1
    evaa2010 said:

    Desi cu inima ranita, prin abandonul de catre unul dintre parinti, cu mintea tinuta prizonier de catre celalalt parinte, cu sufletul sfasiat de aceste razboaie, cu corpul mutilat de abuzuri, totusi, aceasta papusa este un copil, care, nu vrea decat sa fie iubit… Care nu-si pierde speranta ca, cineva, candva, o va gasi si va avea grija de ea, va vedea ce frumoasa este, ca merita si o va lua si o va creste, o va iubi si ii va ingriji ranile…

     Cauti parinti?

    Nu de alta, dar cand vezi copii maltratati sau arsi cu tigara mai bun pare mediul familial, decat o asistenta maternala, nu?
    Acest mesaj a fost editat de către white_storm2: 26 Feb 2017, 11:53
  •  
    • 12208 mesaje
    27 Feb 2017, 16:26
    1 1
    Fiecare om isi are propriile rani si suferinte , fiecare a trecut prin dezamagiri si durere , daca tu alegi sa te raportezi doar la ele , ai probleme ...O discutie cu un pshihoterapeut te -ar putea ajuta . Asta este semn de depresie . Daca insa alegi sa iti fie bine atunci asa iti va fi ! Gandurile negative ne afecteaza corpul fizic ; poti citi despre asta ca sa intelegi mecanismul ...,Mult succes !
    https://www.youtube.com/watch?v=H0IZKEi91r4
    Acest mesaj a fost editat de către gabriela42: 27 Feb 2017, 16:27
  •  
    • 12208 mesaje
    1 Mar 2017, 15:00
    0 1
    Eva esti in confuzie , PAPUSA DE CARE TU VORBESTI ERA DE FAPT UN BAIETEL IN SALOPETA , IN CARE SE INTRUPASE SPIRITUL UNUI ASASIN !DE ACEEA AVEA TENDINTE UCIGASE !
  •  
    • 1148 mesaje
    24 Aug 2017, 16:14
    0 0
    Dar si specific ca seman cu papusa doar fizic...
  •  
    • 12208 mesaje
    24 Aug 2017, 16:28
    0 1
    ...????arati ca si un baietel pistruiat ...??/
  •  
    • 3765 mesaje
    24 Aug 2017, 16:34
    1 1
    evaa2010 said:Dar si specific ca seman cu papusa doar fizic...

     

    Nu e bine ca ai specificat, acum o sa te visez la noapte si o sa ma cac pe mine de frica.

  •  
    • 4419 mesaje
    24 Aug 2017, 20:14
    0 0
    evaa2010 said:Dar si specific ca seman cu papusa doar fizic...

     
    se stie ca papusile nu au creier... tot mai insisti sa spui ca semeni cu o papusa?

  •  
    • 11561 mesaje
    25 Aug 2017, 09:34
    1 1
    igivansenior said:
    evaa2010 said:Dar si specific ca seman cu papusa doar fizic...

     

    Nu e bine ca ai specificat, acum o sa te visez la noapte si o sa ma cac pe mine de frica.

     

     Sa  nu  uiti  sa  ti  pui  pampersii!