Get out

  •  
    • 947 mesaje
    14 Oct 2016, 15:02
    3 0
    CAPITOLUL 103
    - Obligatii de familie -
    Rahat. Devin neatenta. Din pacate, asta se intampla din ce in ce mai des in ultima vreme si as vrea sa pot da vina pe cineva sau pe ceva, ideal ar fi pe varsta. Daca mama nu m-ar fi sunat ca sa imi (re) aminteasca de ziua bunei - maine -, cred ca s-ar fi declansat o adevarata tornada (din partea ei). Asa ca maine petrecem, in stil mare.
    Cred ca ai inteles pana acum ca imi iubesc mama, tatal, fratii, dar urasc in particular petrecerea asta anuala, care se termina ca un cosmar; intotdeauna inregistrand nemultumirile ei. Ok, n-ai inteles : la varsta ei nu numai ca e (inca) teapana si sanatoasa tun, insa nici timpul care a trecut in defavoarea ei nu a ajutat la altceva , nu a facut decat ca limba ei sa devina si mai ascutita. Pana la urma ce ii poti lua unei batrane, cand bani nu primeste, dar nici multumita de cadou nu se arata vreodata? " Asta nu imi e de nici un folos", "Asta unde ai vrea s-o pun".
    Petrecerile astea idioate! La naiba cu obligatiile astea de familie!

    Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: 14 Oct 2016, 15:02
  •  
    • 12208 mesaje
    15 Oct 2016, 15:46
    1 0
    Cumpara-i un tort sau altceva de mancare , adevarul este ca dupa o viata in care tot aduni lucruri materiale parca ai vrea altceva , inscrieti-o la un curs de tango sau de salsa pt oldpeople daca o tin picioarele sau platitii un tur pe la manastiri , ceva sa o scoata din starea de apatie !
  •  
    • 12208 mesaje
    15 Oct 2016, 15:46
    1 0
    Sau si mai bine o tableta sa socializeze cu alte bunicute ...ei ...??//
  •  
    • 947 mesaje
    17 Oct 2016, 19:39
    3 0
    CAPITOLUL 104
    - Durerea de cap -
    Am o durere de cap. In mod normal, asta se intampla dupa weekend-uri de pomina, dar afla ca cel trecut, am incercat sa fiu un cetatean model, care nu se abate de la litera legii. La naiba,nici (macar) un pahar cu vin. Asta pentru ca a trebuit sa (tot) fac pe soferul pentru unul, pentru altul.
    Cat de bine ar fi sa iti poti desuruba capul de pe umeri, sa-l repari si sa-l pui la loc, nu-i asa?
  •  
    • 947 mesaje
    18 Oct 2016, 21:55
    3 0
    CAPITOLUL 105 - Te poti insela - Intotdeauna am crezut despre C si D ca au un fel de relatie speciala; acea relatie speciala, ceva ce majoritatea oamenilor nu gasesc dupa o viata intreaga de cautari. M-am inselat. Astazi, D recunoaste deschis ca, de fapt nu (mai) este de foarte mult timp - sa zicem - indragostita de C , dar duc o viata linistita si stabila impreuna, o viata bazata pe prietenie si siguranta. Si sentimentul asta este reciproc. Si mai amuzant de atat, este faptul ca toti sunt constienti de asta : parinti, socri, frati, cumnati. D, imi povesteste de asemenea despre cinele festive, onomastice si intalnirile impreuna cu familia; acele intalniri unde cu totii stau la masa, cu totii se iubesc (intre ei), dar de fapt, nimeni nu suporta pe nimeni. La naiba! Cat te poti insela, cat de mult inseala aparentele!
  •  
    • 947 mesaje
    20 Oct 2016, 20:39
    3 0
    CAPITOLUL 106
    - Teorie si practica -
    B nu are frati sau surori, nu a stiut niciodata cum sa imparta afectiunea si atentia parintilor sai cu altii, mereu avand tendinta sa fie rasfatata si .. indisciplinata. Mereu a facut asa cum a taiat-o capul, de multe ori pleca fara sa dea (prea) multe explicatii, iar cu timpul a devenit independenta. In treacat fie spus, asta a fost un lucru bun .. pana a facut cunostinta cu masculul.
    Teoretic, intotdeauna a considerat ca barbatii reprezinta o gramada de dureri de cap, dar, chiar si asa, au si ei partile lor bune, in special una (te-ai prins, la naiba!).
    Practic, s-a indragostit de prea multe ori, prea usor, si de fiecare data de barbatul nepotrivit, de aceea dezastrul s-a tinut scai de ea.
    In momentul de fata sustine ca iubeste doi barbati la fel (o fi posibil?) si ca e cu neputinta sa aiba un singur barbat intr-unul singur ; cei doi fiind doua jumatati, refuza sa piarda (sau sa renunte la) vreunul dintre ei. Ma rog, nu stiu ce am spus, dar eu inteleg cum vine asta. Ce nu inteleg eu, este de ce incearca cineva sa gaseasca barbatul perfect? De ce (mai bine) nu incearca sa isi faca relatia perfecta? Si chiar daca nu exista perfectiune (am amintit de cateva ori), macar relatia pe care si-o doreste, careia ii convine cel mai mult?
    Dar, pana si eu am invatat (de mica) ca exista o diferenta imensa intre teorie si practica, nu-i asa?

    Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: 21 Oct 2016, 00:07
  •  
    • 947 mesaje
    21 Oct 2016, 09:02
    3 0
    CAPITOLUL 107 - Nevoi - Stau asezata la o masa oarecare din cafenea cu ziarul in mana. Nu ca as putea sa ma concentrez asupra cititului, nici daca as avea in fata cel mai fascinant articol din intreaga lume. Pun ziarul deoparte, imi trec palmele peste fata , incerc sa-mi linistesc nervii intinsi la maxim si sa-mi reprim injuraturile pe care as vrea sa le rostesc. Ce dracu se intampla cu mine? Ce dracu, intr-adevar! Simt nevoia de a dormi mai mult (dimineata), dar constienta de programul pe care il am, iata-ma. Spune tu daca nu sunt responsabila. Ma tot gandesc : am nevoie de o iesire, am nevoie sa petrec, sa ma relaxez. Nu acea petrecere cu batrani, cine in familie sau chefuri unde iti umfli burta cu gustari. Nu, am nevoie de mai mult. Trebuie neaparat sa organizez ceva pentru maine seara, sa ma pun la punct cu somnul, sa scap de cearcane, sa pot fi capabila sa rezist si sa dansez pana imi rup tocurile. Pana atunci insa, trebuie sa dau nas cu realitatea, dar e vineri si asta imi convine.
  •  
    • 947 mesaje
    25 Oct 2016, 12:41
    3 1
    CAPITOLUL 108
    - Motivata -
    Am avut un weekend destul de plin. Asa cum mi-am propus, (sambata) am adunat cativa prieteni si am iesit intr-un club. In apararea mea, nu mai ajunsesem intr-unul de ceva timp. Cu multa rabdare (si entuziasm) , mi-am vopsit ochii in culori accentuate si mi-am aranjat parul ciufulit, in speranta ca o sa am un look beton. Pe cand am ajuns la vestimentatie, mi-am dat seama de ceva : nu arat rau. Nu arat rau deloc pentru varsta mea; de ce sa nu-mi pun rochia scurta, care, cu tocuri arat(a) bestial.
    Ajunsa la fata locului, prietenii imi ofera o imbratisare lesinata, si nu stiu de ce am senzatia ca, ori de cate ori o fac, si ori de cate ori ma vad, ii mananca dorinta de a-mi administra cateva vitamine intravenoase.
    Inauntru, muzica si voie buna, poate (un pic) prea tare pentru urechile mele, dar la naiba, mi-am dorit-o! Ah, si cat de mult! Nu am exagerat cu bautul, (doar) doua pahare,insa a doua zi nici pe mama nu am sunat-o; mi-era teama ca le va mirosi prin firul de telefon. De fapt, daca e sa fiu sincera, am (cam) levenit in pat toata ziua urmatoare. Daca e ceva cu care am exagerat, e dansul.
    Si nu, nu sunt motivata de ceva anume, doar absenta este. In rest, desigur ca mi-a fost dor de tine!
    - Va urma -
  •  
    • 947 mesaje
    26 Oct 2016, 20:15
    2 0
    CAPITOLUL 109 - A spus stop - Dupa doisprezece ani de convietuire impreuna, dintre care ultimii cativa motivati doar de micuta A , iar acestia traind numai in scandal, inselat, abuz psihic (si intr-un final si fizic) au spus " Stop". Intr-un final - si nu pentru ca R a fost destul de puternica s-o faca - , sotul ei a fost cel care a luat hotararea. A ajuns (intre timp) sa isi iubeasca mai mult amanta, s-o dispretuiasca pe R , sa ii fie "sila" sa mai traiasca cu ea in aceeasi casa - cuvintele lui. R isi pierduse de foarte mult timp increderea in el si, odata ce o facuse, era pierduta pe veci. Chiar daca el mergea la sala ( si spunea adevarul) , pentru ea era un motiv suficient de clar ca e la cealalta. Iar, sa-l tina in lesa, (nu putea si) nu e prea practic, nu-i asa? Poate cu timpul va gasi un alt barbat, alaturi de care sa isi refaca viata (pentru Dumnezeu, are sub 40 de ani!) ; in cazul asta, sa o iei de la inceput e de tot rahatul, cel putin primii pasi, de (re)acomodare. Desi, ma indoiesc ca asta se va intampla (prea) curand. Atat de dezamagita este. - Va urma -
  •  
    • 12208 mesaje
    27 Oct 2016, 11:48
    1 0
    Viata este surprinzatoare Girl ....sa nu te miri de nimic niciodata !
  •  
    • 947 mesaje
    27 Oct 2016, 12:00
    1 0
    Asa este Gaby .
  •  
    • 947 mesaje
    27 Oct 2016, 15:06
    1 0
    CAPITOLUL 110
    - Durere -
    Imi vine sa plang. La propriu.
    Problema cu genunchiul este de cativa ani, insa, niciodata nu m-a durut in halul asta! La inceput se rezolva cu cateva doze de ibuprofen, mai apoi am trecut la ceva mai tare : ketonal, arcoxia .. Iar acum, nici astea nu mai au efect.
    In urma cu ceva timp, am mers la baie. Sunt atat de vrajita de mine insami, incat, de cate ori o fac, flirtez cu orice oglinda de acolo. De data asta, am mers direct in cabina de toaleta, mi-am tras pantalonii (ghinionul meu ca nu am optat pentru rochie), am analizat cu atentie membrul (in cauza). O umflatura. Un dul destul de mare, iar atunci cand indoi piciorul iese si mai mult in evidenta.
    La dracu, mi-as dori un pahar, preferabil cu tarie, mi-ar folosi ca antidot contra durerii.
    Astazi, incerc sa-mi storc cate un zambet in fata colegilor, persoanelor cu care intru in contact, cand, de fapt, imi vine dracului sa urlu de durere!
    (Fara doctori, te rog!).
  •  
    • 12208 mesaje
    31 Oct 2016, 15:35
    1 0
    Ok atunci faci o radiografie si treci la fizioterapie. Prin casa de asigurari ai dreptul pe an la 21 de sedinte de kineto si fizioterapie gratis . Cand zici doctor cred ca te referi la chirurg ; dar cred ca un doctor de oase tot trebuie sa te vada. Genunchiul este o articulatie complexa , suferinta poate fi de natura osoasa : reumatism sau de natura traumatica fractura .Poate fi o afectare a meniscului sau cel mai dureros al ligamentelor incrucisate .Fara sa stii cauza nu poti trata efectul respectiv durerea .Ti-o spune cineva care a avut multi ani dureri de genunchi , la inceput am crezut ca este un reumatism , am facut fizioterapie si gimnastica medicala plus antiinflamatoare , apoi am avut piciorul rupt chiar sub genunchi atunci am vazut la RMN ca am meniscul discod , e chestie congenitala care se repara numai chirugical .
       Am operat pe stangul si mi-au pus un surub de tintanium si apoi dai recuperare la greu si acum teoretic ar trebui sa il operez si pe celalalt dar l-am mai pacalit cu fizioterapia si cu gimnastica medicala plus celadrin forte capsule si crema la durere ....
    Acest mesaj a fost editat de către gabriela42: 31 Oct 2016, 15:37
  •  
    • 947 mesaje
    31 Oct 2016, 23:05
    2 0
    Gaby, Nu vreau la nici un fel de medic , sunt terorizata din mai multe motive si de cele mai multe ori nu ajung decat intr-un stadiu (foarte) avansat pe la ei, fie ca e vorba de o gripa, sau altceva (mai) grav. Durerea s-a diminuat, doar a ramas (acea) umflatura, sper sa se retraga incet-incet. Mi-am propus sa merg la un RMN sau CT. Fiind o problema (foarte) veche, am facut acum ceva timp o radiografie, insa nu se vede absolut nimic. Daca e pe baza reumatica, mi s-a spus ca nu s-ar vedea la un simplu film ( se trage de la rochii scurte, prea dezvelita?) . Sper sa ajung pe acolo, doar ca , de cate ori mi-am propus, durerea trecea subit si uite asa, am amanat mereu. In sensul asta, am facut un pact cu mine insami: am un an de zile la dispozitie sa fac lucrul asta. AMR : 10 luni .
  •  
    • 947 mesaje
    1 Nov 2016, 01:12
    3 0
    CAPITOLUL 111
    - Ultimul barbat de pe Pamant -
    Nu am (avut) blocaje de creatie, si chiar daca as fi avut, cu siguranta as fi gasit un leac. Pur si simplu nu am simtit nevoia sa scriu; urasc momentele cand ma simt o fiinta bolnavicioasa, plangacioasa si posaca. Acum, daca am clarificat treaba asta, hai sa incep capitolul asta, iar subiectii sunt A si C.
    De curand, am cunoscut cuplul asta minunat ; nu stiu daca este doar iluzia sau speranta ca nu ma vor dezamagi niciodata, insa tot ce pot sa afirm cu siguranta in clipa asta, este ca sunt (cel putin par) doua persoane cu mult, mult bun simt si inima larga.
    Atat A, cat si C, au avut parte de o copilarie nu tocmai fericita, si pana s-au cunoscut, ambii o viata nu prea linistita, usoara. Impreuna, au depasit anumite greutati, au gasit puterea de a trece peste orice. Si acest sentiment de putere ii face sa mearga mai departe.
    Acum patru ani, fratele tipei (A) s-a stins din viata, si de atunci mama ei a optat pentru unele cai nu tocmai placute pentru a isi alina durerea. Pe el - ( C) - mama l-a parasit cand era doar un copil (pentru un alt barbat) si de atunci a trait alaturi de tatal care a mers pe unele (cai) nu prea ortodoxe.
    Si, uite asa, printr-o coincidenta au fost sortiti sa se intalneasca (sau coincidenta este doar termenul conformist pentru destin?), doua suflete asemenea - sensibile, in acelasi timp batute ( figurat -de soarta, dar si la propriu).
    Ca sa scurtez povestea, dar si ca totul sa nu iti para monoton si repetitiv, cuvinte goale si trecatoare incat nu e decat o pierdere de vreme pentru a le citi, o sa sar peste toate detaliile - si probabil in alte capitole voi reveni asupra lor - dar si peste cativa ani (in jur de 3 de cand sunt impreuna) pana in momentul in care este scris capitolul.
    A si C sunt un cuplu indragostit, pereche - iarta-mi indrazneala. La naiba, probabil cel mai frumos din cate mi-a fost dat sa vad in ultimul timp. Ieri, mergand la cumparaturi cu ei, am fost martora celor mai dragute vorbe (si nu o sa insist asupra momentului in care au fost rostite) : " Ma simt ultimul barbat de pe Pamant, daca imi vei refuza vreodata un lucru ca asta, sau oricare altul" . Curat, sincer, romantic daca imi dai voie. Si tot cu permisiunea ta, as adauga : Te rog A, fa-l pe omul asta fericit. Merita! Iar tu C, poarta-te mereu ca un nerod indragostit! N-o pierde.
    - Va urma -
    Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: 1 Nov 2016, 01:17
  •  
    • 947 mesaje
    3 Nov 2016, 21:43
    3 0
    CAPITOLUL 112
    - Placerea de a (ne) plange -
    Pentru masa de pranz, merg in restaurantul asta sa imi iau ceva de mancare. Astazi nu am chef sa raman la o masa, prefer sa ma intorc inapoi la bancul meu de lucru, sa butonez in timp ce mananc (o salata) si sa schimb o vorba cu colegii care opteaza pentru aceeasi varianta, ca si mine.
    Ospatarul de serviciu, sub pretextul ca indulceste (putin) jignirea (vrand sa spuna mai degraba "du-te dracului" decat altceva), imi zambeste si imi adreseaza un "Luati loc, in 5 minute comanda este gata".
    "Hei, ce-i cu tine aici?" - nu stiu ca vorbeste (chiar cu mine), dar din instinct , ma intorc : MC ( desigur ca o cunosti, cea care se plange mereu despre orice/oricine). Nu imi face o (deosebita) placere sa dau nas in nas cu ea, dar acum nu am ce face si trebuie sa raman. Altfel, va crede ca o evit. Nu ca nu mi-as dori, insa, de data asta ii acord cateva minute din timpul meu ( tocmai fata ospatarului de mai devreme m-a convins).
    Ma gandesc la MC : plecata de la optsprezece ani de acasa, nu a avut timp sa dezvolte o relatie matura cu mama ei. Are din cand in cand isterii dramatice ca nu se simte iubita (de propriul parinte). Ma intreb daca aceasta dorinta chinuita a copilariei o face sa fie
    intocmai (cum este), sau doar asa sa fie felul ei?
    Cred (personal) ca poate fi indeplinita daca chiar ea ar face primul pas. Da. Doar ca uneori, e mai bine sa (ne) plangem.
  •  
    • 947 mesaje
    7 Nov 2016, 23:35
    1 0
    CAPITOLUL 113 - Moarta sau vie - In dimineata asta, in timp ce ma chinuiam sa opresc alarma, ticalosul asta a aruncat aparatul (nu mai conteaza care) jos. Cand l-am intrebat ce face, mi-a raspuns, zambind "Cum ce fac? Te ajut." Mi-am facut curaj si, dupa toaleta obligatorie, m-am (tot) holbat la frigider, asteptand (cumva) sa se hotarasca daca o sa-mi gateasca micul dejun. N-a fost chip sa-l conving! Asa ca, la naiba, a trebuit sa ma multumesc (din nou) cu o portie (buna) de cereale. In timpul cafelei, ma tot gandeam daca sunt vie si visez, sau moarta si imi amintesc - imagineaza-ti! nici macar tutun de prizat nu am "servit" in weekend, dar asa ma simteam. Dupa o cada lu(uu)nga, pe seara, mi-am revenit. Sunt (ca si) noua. Sunt vie!
  •  
    • 947 mesaje
    8 Nov 2016, 20:21
    2 0
    CAPITOLUL 114 - Socoteala de acasa...- In adolescenta, fiecare femeie viseaza ca o sa devina prietena, iubita, sotie - unui om minunat, iar mai tarziu, o mama extraordinara pentru un bebe dragalas ( daca nu chiar mai multi decat unul). Asta este visul oricareia dintre noi. Asta a fost si visul fetei asteia, C.E. Visul ei (dintotdeauna) a fost acela de a practica dreptul, iar pentru asta si-a dedicat multi ani coatelor tocite, dar, cum "socoteala de acasa - stii restul", a trebuit sa se reprofileze - nu dispunea nici de pile si nici de (ironic, nu?) "drept"-spaga. Tot in timpul asta, l-a intalnit pe D.P, un tanar de peste hotare - si care apropo, fie spus in treacat , frumos. Acel tip de frumos, incat te face sa spui ca natura l-a creat intr-un moment de slabiciune. Acel tip la care ea visa ceea ce am spus, deja, mai sus. Anii au trecut, perioadele in care el isi petrecea timpul in Romania, au inceput sa alterneze cu concediile facute de ea in tara in care traia el. Un cuplu frumos, deschis, sincer - pe perioada mai multor ani. Cand ea a inceput sa profeseze altceva decat ar fi trebuit (si repet, si-ar fi dorit), a intervenit frustrarea? : ca nu poate fi ceea ce vrea, ceea ce isi doreste, ceea ce poate (din punct de vedere profesional) si tot de atunci, ca tap ispasitor, si-a gasit pe cine sa se razbune : D.P. Trebuie (neaparat) mentionat ca el i-a suportat toanele mult timp, dar (te-ai prins!) a trebuit sa spuna stop la un moment dat. Nu vreau sa imi concentrez atentia asupra lui D.P in capitolul asta , o voi face cu siguranta intr-un altul. C.E, eroina principala de aici, si-a gasit acum un alt "pretendent", unul - pe care - nu iti imagina ca e innebunita din dragoste. Mai degraba, este singurul (moment si) barbat in care trateaza aceasta relatie cu un strop de seriozitate. Am intrebat-o pe C.E daca il iubeste; raspunsul ei, a fost acela ca, daca ar spune "da" , ar fi o ofensa adusa adevarului. Asadar, intre vis si realitate, se poate aduce vorba din nou de "socoteala de acasa..".
  •  
    • 947 mesaje
    11 Nov 2016, 18:53
    1 0
    CAPITOLUL 115
    - Intre vis si realitate -
    Sunt datoare cu o continuare, sau mai bine zis, lasa-ma sa iti povestesc despre D.P ; acel tip care arata (fizic) atat de traznet, ca ar trebui sa se inscrie ca donator regulat de sperma; acel tip care te face sa crezi ca ai aritmie (si iti vine sa iti faci o programare la doctor), insa iti dai seama ca are legatura cu prezenta lui (nu ca l-as insela pe T . Zic doar).
    In ceea ce-l priveste, totul a fost spontan : a venit, s-a indragostit. C.E. nu era doar tipa draguta, desteapta - ii era drag sa o "scoata in lume", sa se afiseze cu ea, sa se mandreasca cu ea. Nu, ea era totodata buna, sincera, timida, calda.
    Ca (si) in orice relatie normala, D.P. a actional calm si rational : si-a sacrificat dorintele pentru binele ei, a lasat-o sa isi termine scoala, sa isi vada "visul" devenind realitate (in capitolul precedent). Pe scurt, s-a multumit (doar) sa o multumeasca pe ea. Si, cu fiecare clipa care trecea si dorinta nu i se materializa, devenea din ce in ce mai indignata si pusa pe cearta, din ce in ce mai tepoasa (binecuvantat sa-i fie sufletul!) .
    D.P. nu a renuntat multa vreme, a continuat sa spere ca ea sa redevina acea fata cu suflet bun, cu voce blanda ; desi stia ca in orice moment va reveni tornada.
    El este cel care a pus capat relatie. Si chiar daca in privinta amintirilor nu poti face multe lucruri - ba chiar iti dai silinta sa le uiti si pe acelea - , D.P. inca isi aminteste, zic eu, chiar mai mult de atat. Doar ca, in unele cazuri (de cele mai multe ori), visul nu coincide cu realitatea.
    - Va urma -
  •  
    • 947 mesaje
    21 Nov 2016, 19:36
    1 0
    CAPITOLUL 116
    - Cum sa te razbuni pe soacra -
    C (colega de la munca ) m-a intrebat astazi : " Soacra mea e un monstru! Cum sa ma razbun pe ea?".
    Si jura ca e cea mai acra poama dintre toate. Stai. Sa iti fac o scurta introducere despre C : provine dintr-o familie destramata, toata viata a purtat bagajul sentimental in spate : furie, neliniste, confuzie. Cand l-a cunoscut pe A, el tocmai se hotarase sa treaca de la genul "se distreaza" la genul "pastreaza". Asadar, cand si-au pus pirostiile in cap, C a devenit o femeie fericita : avea cea mai comoda relatie pe care ar fi putut sa spere vreodata cu cineva. Ar fi putut sa devina CEA mai fericita femeie, daca nu ar lua in calcul relatia cu soacra ei: mai rece ca temperatura din congelator.
    Ea, C, este de parere ca soacra-sa e geloasa (pe relatia lor?) , eu sunt de parere ca ea,C se simte neiubita (neinclusa).
    Revenind la intrebarea initiala " Cum sa ma razbun pe soacra?", ei bine nu omorand-o. Nu cred ca mi-ar sta bine in haine fosforescente. Clar, urasc culoarea portocalie. In schimb, as face o duzina de plozi si i-as interzice sa ii vada! Dar, cum corpul si mintea mea au numai o anumita toleranta (limitata) la venin, nu cred ca as ajunge (nici chiar ) asa departe.
    - Va urma -
    Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: 21 Nov 2016, 19:38