Get out
-
0 0GirlOnline said:COMMENT -Multumesc Admin.Forum- Ti-as trimite o imbratisare dar la dracu aici se interpreteaza pe dos si n-as vrea sa o iau de la inceput cu tot procesul de explicatii. Inutile. Asa ca ma limitez la
(si sper sa-mi reuseasca).
Cu placere! -
CAPITOLUL 9 - Oameni- Mda. Astazi este una dintre acele dati cand stau sa privesc pe sub ziarul local din care nu pricep nici un cuvant, deoarece citesc aceeasi propozitie de cinsprezece minute si parca nimic nu se leaga. Sincer, cafeaua de aici nu e atat de rea, si nici pretul piperat. Iar angajatii se poarta de parca esti acasa, mereu zambind,aducandu-ti un ziar sau o carte pe care o au intotdeauna la indemana, indicand masa preferata sau scuzandu-se ca-i ocupata. Sincer, imi convine oricare. Pentru ca azi mi-e dor sa ma uit la oameni. Mi-e dor sa-i analizez. Nu ca m-as pricepe. Dar la dracu, ma pot preface ca stiu in ce dispozitie este, ce il macina, de ce e atat de zambitor astazi.. Tu, de exemplu ai capul atat de inclinat pe spate ca nu te intereseaza nici cat negru sub unghie despre ce povesteste partenerul tau. Plictisit sau preocupat atat de mult de ceva sau cineva. Si stii ca asta de langa tine bate campii dar aprobi din cand in cand doar de dragul situatiei. Mie chiar imi vine sa-i zic sa taca dracului din gura, dar ce stiu eu.. Poate ca nu esti decat satul de atata ascultat(pentru ca in fiecare dimineata el vorbeste,tu asculti), poate ca doar vrei naibii sa iti bei ceaiul in liniste si sa ai mintea limpede. Tu, de exemplu batai atat de mult din picioare si din cand in cand masa zgaltaie atat de tare incat cele doua trebuie sa isi sustina cestile de teama sa nu le darami. Probabil ti-ai luat ticul de la atata leganat pruncul pe picioare incat e involuntar. Probabil esti doar extaziata ca ti-ai gasit o mica si singura portita de a sta la barfa, pentru ca sotul are cateva clipe libere si ai profitat de o cafea cu prietenele sa mai scapi din haosul de acasa.Dar ce stiu eu.. Poate doar e un simplu gest reflex, o nervozitare ori un neastampar pentru ceea ce urmeaza sa faci. Tu, de exemplu care esti atat de absorbita de ceea ce vezi in materialul ala incat zambesti atat de larg incat mi-e teama ca o sa ma molipsesti si pe mine. Dar ce stiu eu.. Probabil iti aminteste de o situatie in care te-ai aflat vreodata in viata. Si mai esti tu, care probabil esti la fel ca mine, ciudatenie considerata, tu care te prefaci ca scrii mesaje doar ca mana nu se misca. Probabil esti la fel ca mine, iti place sa observi si sa iti dai cu presupusul ca stii ceva din vietile oamenilor de langa tine cand de fapt nu stii dracului nimic. Tu, care probabil te intrebi de ce mama naibii nu mi-am luat azi la pachet, de ce mama naibii am fata atat de schimonosita cand va privesc si iti imaginezi ca sunt obosita, sau plictisita, sau trista. Dar tu nu stii dracului nimic, pentru ca inafara de faptul ca m-am ales cu o entorsa urata dupa alergatul de aseara nu am absolut nimic! Oameni..oameni.. Despre care nu stii nimic, dar nu te retine nimeni si nimic sa nu iti poti macar imagina ce e cu viata lor, sa iti compui in cap vietile lor, sa iti faci un scenariu, despre fiecare in parte...
Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: -
-
Draga cititorule,
Departe de a gandi ca sunt sarcastica, crede-ma asta e intrebarea de milioane. Pentru ca n-as sti ce raspuns sa-ti dau. Probabil am vrut sa delimitez comment-urile de capitole. Mersi ca mi-ai atras atentia, totusi. Cum voi, cititorii mai vechi probabil sunteti obisnuiti cum sta treaba, delimitati raspunsurile de postari si invers, am sa exclud acest cuvant din grafic. Imi dau cuvantul de onoare . -
-
Oh, cat de mare ar fi dezamagirea daca ai afla ca pana la o anumita varsta(si stii ca aici as fi total nesincera) m-am prostituat! Mi-am permis sa legalizez termenul din moment ce am fost propria tarfa pe care am sponsorizat-o si iubit-o din toata fiinta. Nu era loc pentru nimeni(in afara de familie) decat pentru mine si iarasi pentru mine. Doar ca la un moment dat ceva s-a intamplat, ca si cum printr-un accident, doctorul inlocuise ceva in mine,ba nu, pusese intentionat ceva acolo, inima. Doar ca nu s-a intamplat asta, doar m-am maturizat. Vezi tu, doar asta s-a intamplat..
Si crede-ma, draga cititorule, dragoste este muulta, pentru toata lumea. Trebuie doar s-o lasam libera,s-o impartasim. -
all we need is love.
nu trebuie sa te justifici, 99% dintre noi suntem narcisisti intr-o mica sau mare masura.
ce-mi place, pe langa tona de dragoste imprastiata, este ca aduci un aer puritan in zona, de parca ai descoperit acum viata iar virtualul este o extensie a ei.
Acest mesaj a fost editat de către igivansenior: -
CAPITOLUL 10 - Ziua buna nu se face de dimineata - Ora 6.40. Imi place sa ma trezesc de dimineata, dar niciodata cu ceasul taraind langa capul meu. Urasc ticaitul, nu mai pomenesc de alarma. Doar ca azi dimineata ma trezesc binedispusa. Urmeaza sa fac un gest frumos, umanitar. Totodata, ma cac pe mine de frica. 400-450 ml inseamna ceva. Sunt trista din cauza femeii asteia ( ruda de altfel) , mama, bunica, atat de dornica sa lupte pentru tot ce i-a mai ramas de trait. Se simte slabita din cauza dializei, se simte slabita din cauza medicamentelor, perfuziilor, analizelor. Nu mai este de recunoscut! Insa, sunt atat de trista ca nu s-a putut. Tensiunea si glicemie atat de scazute incat doctorita a refuzat sa-mi recolteze. Am insistat la naiba ca pot bea 2-3 cafele sau orice ar putea sa faca posibil procesul. Nu,nu,si nu! La dracu, mi-e ciuda ca n-am putut sa contribui cu atat de putin pentru viata ta, chiar daca,poate, asta insemna macar o zi. Macar o zi in care sa speri, sa te bucuri, sa traiesti! Si iti promit ca voi incerca sa traiesc mai sanatos, sa am o alimentatie mai echilibrata, sa gasesc un stil de viata bun. Poate nu pentru tine, poate va fi-sau nu- tarziu, pentru acel/acea care va avea nevoie. Pentru ca, intr-o zi ma voi reintoarce si sper ca atunci s-o pot face.
-
CAPITOLUL 11 - Bacalaureat - Declar, fara sa retrag vreodata, ca cea mai frumoasa perioada din viata (cel putin a mea ) sunt anii de liceu. Colegii sunt noi, profesorii la fel, locatia de asemenea. Imi place noul si tot ce implica. Abia acum incepi sa traiesti cu adevarat. Ma intreb daca asa simti tu ( cel care termini astazi) sau tu (care incepi, timid, in septembrie). Bine, pe vremea mea era altfel, vestimentatia nu era atat de vulgara,prezenta era obligatorie,bunul simt conta mult. Adica da, mergeam si eu in blugi stramti, pe cur si bluze mulate, dar niciodata mai sus de buric sau cu vreo bucatica minuscula de material pus pe mine in scop de fusta.Niciodata bietul meu profesor (unul, de gen masculin) nu era nevoit sa se lupte, timp de 45 de minute lungi si dureroase, sa isi ascunda erectia in pantaloni. Si nici nu chiuleam sa trag un fum, in ultimele 6 luni de cand m-am apucat, in vreo parcare sau pitita pe banca unui parc din apropierea scolii. Niciodata n-am pus-o pe mama in fata jenei de a inventa o scutire inventata la sedinta cu parintii. Nu, n-am facut asta. O faceam la posta, in vreuna dintre pauze, de regula cea mare. Nici nu ma machiam atat de strident, de aceea exista machiajul de zi si cel de seara. Poate crezi ca aberez, dar google-ul nu minte niciodata. Nici nu ma ducea il ultimul an cu masina, cu geamuri joase si manele in blana, stia ca i-as fi spus, indiferent : "tu doar deblocheaza, de aruncat ma ajut singura". Cu toate ca astea s-au intamplat acum mult,mult timp, totul parca e nu mai departe ca ieri. Pentru ca abia astazi am pus deoparte emotiile subiectelor, de abia de astazi stau cu sufletul la gura in asteptarea rezultatelor. Si, indiferent care naiba va fi hotararea ta : a ta somerule, a ta studentule, a ta angajatule pe ici sau colo, a ta strainule care ai hotarat sa lasi in spate tot sistemul asta bolnav, care speri la o viata mai buna? departe de prietena, bunica, mama ai caror ochi lacrimeaza cand isi iau ramas bun, ei bine , succes! Succes pentru premiera asta absoluta : abia acum iti iei viata in piept . - Va urma -
-
CAPITOLUL 12
- Marea intalnire -
Am nevoie de ora asta in plus pentru a scrie. Poate asa voi scapa putin de emotiile din stomac.Dar la dracu daca nu am tresarit din toate incheieturile cand ai spus ca vrei sa luam pranzul astazi. Asteptam ziua asta inca de acum 3 zile, dar te-am lasat sa te linistesti dupa drumul lung, sa iti revii dupa oboseala din timpul calatoriei.
Ma gandesc cum ar fi, daca el ar stii ca in urma cu mult timp, cand m-ai intrebat "cum sa ajung la inima lui" eu ti-am raspus "prin piept, cu un cutit bine ascutit"; de rasucit aveam s-o fac eu pentru ca ma saturasem de toanele lui, de dispozitiile aiurea pe care si le schimba de la o zi la alta, de mofturile infinite si neintemeiate. Desi mi-ai spus deseori ca i-ai mentionat despre asa, el luand totul in ras, cu toate ca nu stie tonul si nici expresia fetei cu care am spus-o. Chiar, cum ar fi? Probabil ca intalnirea asta nici n-ar mai avea loc.
Iar daca mi-ai fi spus atunci ca o sa ramai cu el, ca o sa torni chiar doi plozi, fara diferenta prea mare de varsta, daca mi-ai fi spus ca el o sa fie un tata perfect si un sot bun, ti-as fi zis "Cred ca iti bati dracului joc de mine!". Bine, m-am potolit de atunci;chiar incepe sa-mi placa de el din povestile tale de sfarsit de saptamana, telefonic.
Tensiunea a mai disparut dupa cada cu spuma de dimineata. Mi-am ales cu grija tinuta, rimelul l-am intins perfect, rujul nu e chiar aprins. Ce dracu, nici la intalnire cu vreo bunaciune cred ca n-as fi fost atat de atenta in privinta aspectului. Si sunt destul de convinsa ca sunt hetero.Doar vreau sa-ti arat ca tot eu am ramas, inabordabila si rebela care, daca nu cumva exagerezi cu atata lauda despre persoana lui , n-as ezita sa-i scot ochii!
Oare de cat timp e nevoie sa palavragim despre toate astea, doar sa evit marile intrebari despre mine? Pentru ca stii ca o sa ma eschivez, iar daca totusi iti voi raspunde, va fi ceva scurt, sec, trecator.
O sa sorb cafeaua asta in liniste, pentru ca gata, acum sunt pregatita.
- Va urma - -
CAPITOLUL 13
- Neexpediata-
Desi comune si fictive, o sa va numesc simplu:Gina si Filip. Ei bine, scrisoarea asta iti este adresata tie:
"Dragul meu Filip,
Indiferent in ce context apare numarul treisprezece: treispreceze ale lunii, treisprezece pentru o escapada, treisprezece meniuri, chiar si capitolul treisprezeze; ma duce cu gandul ca o sa aud de ceva rau, ca o sa se intample ceva rau, mai mult, ca urmeaza sa fac ceva rau.Doar ca in capitolul asta n-o sa se intample nimic din toate astea. La dracu cu superstitiile.
Gina te-a cunoscut in perioada in care era doar o adolescenta de 17 ani, perioada destul de tulbure pentru oricare adolescent de varsta aia, dar si foarte vulnerabila, avea sa afle ca parintilor ei le era mai bine separati decat impreuna. Indiferent cat de mult s-a straduit, tu n-o vedei:ba mai rau,aproape ca nu o suportai. Te ridicai de la masa doar cand se apropia, schimbai sensul de mers cand o zareai pe culoar, iti bagai castile in urechi daca se nimerea sa iesim cu totii. O ignorai pur si simplu. Cu toate astea, ea te considera cel mai dulce tip pe care l-a vazut vreodata. Aha, si eu la fel. Dulce precum lichiorul de cirese amare.
Nu mai stiu ziua cand ai observat-o.
Sa fi fost ziua cand s-a hotarat sa isi schimbe garderoba, crezand ca odata cu divortul parintilor trebuie sa inceapa o noua etapa?
Sa fi fost ziua in care a plans atat de tare incat te-ai hotarat in final sa ne arati ca esti viu? Bine, aratai ca viu, doar ca fara sentimente..
Nici nu stiu. Ba nu! Nici nu vreau sa stiu! Stiu doar ca aveai pe atunci chiar si tu demonii tai dar te inchisesei mai tare decat o testoasa.
M-am uitat in ochii Ginei si chiar daca nu am crezut-o pe cuvant, ochii, rasul larg si sincer, sporovaiala fara de sfarsit, mi-au demonstrat ce nu credeam vreodata ca o sa recunosc: nu semeni deloc cu dobitocul de altadata. Acum esti doar dobitocul de indragostit de sotie, dobitocul de bona la copii, dobitocul care suna sa anunte ca merge la o bere, dobitocul care suna sa intrebe ce lipseste in frigider in drum spre casa. Ba mai mult, te voi felicita pentru ca ai rezistat noptilor obositoare din cauza durerilor de burtica sau a dintilor, ai rezistat formelor rotunjite ale Ginei din cauza nasterilor, desi fata i-a ramas la fel de tanara si frumoasa, ai rezistat tentatiei de a deveni monoton in relatia ce a rezistat atata vreme.
Asa ca, dragul meu Filip, scuza-mi ardoarea cu care am vrut sa te ucid in repetate randuri si moduri diferite."
- Va urma- -
CAPITOLUL 14 - Marea r(evolutie) - 1989. Un an care te duce cu gandul la revolutie, cu gandul la sfarsitul regimului ceusist, cu gandul la sfarsitul unei ere comuniste. Cand toata lumea se bucura, fara ca eu sa inteleg prea bine de ce, nu pentru ca sunt proasta, ci pentru ca sunt prea mica sa inteleg ceva atat de important. De acum, multe lucruri aveau sa se schimbe. Si atunci, de ce eu nu ma pot bucura alaturi de ei; de ce prima imagine care imi strapunge mintea nu este decat cutia, cutia asta patrata pe care tata a asezat-o pe comoda inalta? Cutia, despre care, bineinteles auzisem in stanga si in dreapta, in treacat, desi in realitate nu vazusem una. Nici nu inteleg de ce dracu tata apasa pe niste butoane cu o mana, iar cu cealalta indreapta in toate directiile ceva ce pare a fi o antena. Oh, cacat. Cutia asta mai e si vorbitoare. Iata! Primul nostru televizor, chiar daca numai in doua nuante, alb-negru, marca "Sport". Dupa cativa ani, a devenit color si o alta marca, cica de firma. Tata renuntase la antena, aveam acum si cablu, mai multe programe, la alegere. N-am inteles pana tarziu de ce oamenii aia intind cabluri si fire si prize prin toata casa, decat tarziu am aflat ca se numeste telefon fix. Am tresarit de multe ori din cauza taraitului pana m-am obisnuit cu prezenta lui in casa. Am ajuns apoi la primul mobil, ce naiba, cat caramida, o "Motorola" model unic si util. Au urmat primul laptop, primul telefon de ultima generatie, prima masina, colorul s-a transformat in plasma, plasma in led, led-ul in smart. Lumea, tehnologia, au evoluat. Si sunt de acord cu noul, cu imbunatatirea, cu tehnologia asta chiar si atunci cand imi prind urechile, dar uite cu ce nu sunt de acord: - atunci cand esti intr-o conversatie si interlocutorul asteapta un raspuns, de ce naiba nu te poti abtine sa nu privesti spre telefon, de ce dracu trebuie sa verifici mereu cine a postat pe facebook in ultimele 5 minute sau poate ca vrei doar sa apesi nenorocitul ala de check in. - atunci cand stai la cafenea, sau cand ajungi acasa de ce naiba scoti (din nou) laptopul din geanta lui, de ce dracu uiti mereu diferenta dintre locul de munca si timpul liber. - atunci cand stai acasa, de ce naiba ai vrea sa sa ii bubui pe fiecare, pana la parter, cu sunetul de la home cinema, chiar asa, la dracu, ai uitat ca de asta exista si se numeste cinematograf. Asa ca da, sunt multe cu care nu sunt de acord si pe toti dracii, am nevoie de un picnic, departe de toata tehnologia asta: am nevoie de multa iarba verde in jur, se maini impreunate sub cap, si un cer infinit de albastru deasupra. Pot, chiar pot trai fara toate astea in jurul meu,macar cateva ore bune. - Va urma -
-
-
Draga white_storm,
Poate din cauza faptului ca mi-am numerotat postarile si le-am denumit "capitole" consideri ca ar trebui sa-l numesti roman? Nu mi-am dat seama ca trebuie sa vand ceva.
Cat despre "cacaturi" si "rahaturi" , exista o condica de sesizari mai jos. Pe bune, am vazut-o eu. Ti se pare ca am adus injurii cuiva de cand scriu aici? Pentru ca la dracu, am citit regulamentul cu strictete. Na, eu consider ca nu mai suntem la scoala sa ne facem "sesizari" sau "plangeri", sau "sa ne param" dar tu esti liber/a s-o faci.
Cat despre raspunsul la comentarii, imi rezerv dreptul sa o fac. Stiu, dar nu o sa imi cer scuze ca vorbesc/scriu prea mult.
Iar daca mai jos de rubrica ( Social ) scrie destul de clar " Nu o ignora;este lumea in care traiesti. Spune-ti parerea despre diferitele aspecte sociale aici.", ei bine, la dracu ,daca nu chiar asta fac.
As incheia cu "Asa sa ma ajute Dumnezeu", dar vreau sa ma scutesc de toti "Amin-ii" ce i-as starni. -
-
Draga white_storm,
Eu tocmai sper sa nu am un vocabular limitat, chiar sper, pentru ca atunci ar fi trist. Nu m-am intrebat niciodata de ce folosesc toti "dracii" si "cacatii" astia. Nu fac o ciorna inainte,cu introducere, cuprins si incheiere. Asta fac scriitorii , si repet, asta nu e un roman.
Atunci cand scriu, folosesc doar degetele si cuvintele care curg pur si simplu. Acum, daca te intrebi cumva daca si in realitate le folosesc la fel de des, raspunsul este nu , bine asta este o mare minciuna adevarata, pentru ca la dracu, o fac in alta limba. Se pune?
Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: -
-
Ti-as raspunde " te-ai prins pe dracu, n-ai inteles nimic", doar ca nu acum cand tocmai ti-am facut o impresie cat de cat buna
.
Iubesc viata, iubesc fiecare minut din zi, iubesc sa ma exprim liber si cand spun ca iubesc, o fac mult. Iubesc si motivul pentru care scriu aici, pentru ca esenta a fost explicata, doar ca despre motiv o sa scriu intr-un capitol intreg. -
-
CAPITOLUL 15
- Obsesia cifrei 7 -
"Imbracata asa, arata ca nu are cei 7 ani de acasa", "ai vazut cum fumeaza?parintii nu l-au educat" - nu, nu era vorba despre mine, doar ca discutii d-astea mi-au amintit de ce nu imi place cifra 7.
Unde imi sunt manierele? Probabil capitolul asta ar fi trebuit sa fie primul, ba chiar un fel de prolog. Doar ca si jurnalul asta este exact ca viata mea: cu fundul in sus.
Sa iti fac cunostinta cu mine:
Ma numesc X, locatie necunoscuta, varsta cuprinsa intre 25-40 de ani, sex feminin. Da, categoric feminin.
Mi-am inceput viata ca toti ceilalti:
La inceput am fost sugar, apoi bebelus, am devenit copil, mai apoi adolescent, iar acum am devenit adult. Cel putin asta imi place sa cred, ca am ajuns matur. Nu ca varsta, pentru ca atata timp cat am parintii in viata(cel putin unul dintre ei) tot copil o sa fiu. Nici ca mentalitate, pentru ca atata timp cat mintea imi umbla aiurea, tot adolescent ma voi numi. Dar imi place sa cred ca stiu sa fac diferenta intre acel copil, sau adolescent si acea persoana care trebuie sa ia o decizie matura cand este vorba de importanta.
Tata nu s-a ocupat prea mult de educatia mea, nu pentru ca nu a vrut sau pentru ca nu a fost prezent, doar a considerat ca sarcina asta ii revine mamei mele. Doar ca nici ea nu s-a implicat prea mult. Pe atunci unele subiecte erau tabu;s-a scutit de "rusinea"(considerata de multe alte mame pe vremea aia) de a ma lua deoparte si de a-mi explica cateva chestiuni si reguli elementare. Asa ca, ce dracu, aveam sa aflu totul singura.
Pe cand mi-au crescut sanii aveam sa descopar singura cum se pune un sutien. Si am nimerit. Pe la a treia incercare. Pe cand mi-a venit menstruatia, a trebuit sa aflu singura cum se pune un nenorocit de tampon. Cand mi-am inceput viata sexuala, trebuia naibii sa stiu pana atunci ca un barbat are un singur penis. As putea sa fiu suparata pe mama. Dar nu sunt. Pentru ca totdeauna tine de educatie, cat si de autoeducare.
Asa ca draga doamna. Ba nu, la dracu cu draga:nu totul se rezuma la "cei 7 ani de acasa". Pentru ca 7 ani nu sunt niciodata de ajuns.
- Va urma -