Get out

  •  
    • 947 mesaje
    2 Sep 2016, 23:15
    1 0
    CAPITOLUL 78
    - Murdar -
    Chiar in clipa de fata ascult muzica si imi amintesc lucruri. Lucruri ca plimbatul prin cartier atunci cand eram mici, prin parcurile din zona, sau chiar plimbarile prin padurea de la marginea zonei unde am copilarit ( nu foarte departe de unde locuiesc in acest moment).
    Cate s-au schimbat de atunci...
    In dupa amiaza asta, am iesit impreuna cu D si B, si cei doi "bondari" ai lor in parculetul de peste strada. Nu mai folosesc ghilimele pentru bondari, pentru ca e enervant si imi intrerupe sirul, dar cred ca te-ai prins de ce ii numesc asa, ca sa fiu clara, a trebuit sa stau ceva timp sa ma lamuresc daca in sucul de mere e vreo substanta ciudata. Si cum se jucau/alergau/tavaleau ciudatii astia (altfel draguti), asa se certau parintii (intre ei). Ca ea a uitat spirtul acasa (sa-i dezinfecteze), ca se imping (si poate cad), ca alearga (prea tare), etc...
    Si uite cum imi amintesc eu de copilaria mea frumoasa, cand ajungeam acasa murdara si cu genunchii juliti fara ca tati sa crizeze sau ca mamei sa i se ridice parul intr-un fel in care sa te scoata din minti.
    Si, cum ascult muzica si imi amintesc toate astea, vreau sa stii ca ma simt si fericita si trista, si ma chinui sa-mi dau seama cum dracului vine asta. Fericita, da, pentru toate clipele frumoase petrecute cu multi,multi,prea multi ani in urma; trista,da, pentru copilaria (fara prea multa libertate) din ziua de astazi. Trista, pentru (acei) copii carora le e frica sa nu se murdareasca.
  •  
    • 947 mesaje
    3 Sep 2016, 23:32
    1 0
    CAPITOLUL 79
    - Timp frumos -
    Nu, nu lucrez la meteo. Asa ca, daca ai luat in calcul ca despre asta voi scrie in capitolul asta, la dracu - ai luat teapa.
    Rareori ma plictisesc, iar cand o fac, am nevoie de ceva care sa ma scoata din starea asta; si ce e mai potrivit pentru noi femeile, daca nu o tura prin mall la shopping? Puteam merge cu oricare dintre "fetele mele" (prietene), insa azi mi-am dorit (foarte mult) sa mergem doar noi doua: subsemnata si mama. La inceput, nu a avut tocmai dispozitia necesara - asta datorita aglomeratiei - apoi, incet-incet cheful i-a (re)venit si iata-ne : vorbind, povestind neincetat, chiar si cand una dintre noi eram in cabina de proba.
    Am luat pranzul impreuna, apoi, in timp ce ne-am rasfatat picioarele savurand un frappe, am avut o revelatie: sunt o norocoasa. Norocoasa sa am niste parinti care au o afectiune sincera si reciproca - chiar si dupa atatia ani petrecuti impreuna. Rareori se certau. Copil fiind, nu-mi amintesc nici un tipat sau cuvant ridicat. Si in clipa in care am intrebat-o pe mama de ce nu imi amintesc ca ei sa se fi certat vreodata in fata mea si a fratilor, mama mi-a raspuns : " Draga mea, eu si tatal tau am considerat ca niciodata sa nu ne certam de fata cu voi". Am pufnit in ras. Mda, la naiba ce explicatie banala. Dar, mama a continuat : " Dupa ce reuseam sa va pun pe toti la somn, mi se parea ca ceea ce voiam sa discut aprins cu el era,de fapt, o prostie. Si asa i se parea si lui. Si in felul asta, niciodata nu mergeam la somn suparati unul pe celalalt". Cu asta, mi-a sters icnetul de care iti spuneam de pe fata. Ei bine, dragul meu, lasa-ma sa lamuresc ceva - nu stiu daca mama e vreo inteleapta, adica, daca cineva (mai) crede asta, dar astazi, in momentul de fata, mie imi da impresia ca da. Si tare mult mi-as dori sa o mostenesc in anumite privinte.
    As mai scrie, dar mor de foame. Am sarit peste cina; fiind tarziu, ma multumesc (doar) cu o nectarina.
    PS: simt nevoia sa specific, vremea a fost deosebit de senina (si) din punct de vedere termic.
  •  
    • 947 mesaje
    5 Sep 2016, 22:36
    1 0
    CAPITOLUL 80
    - Doar pierd vremea -
    M-am trezit de dimineata si mi-am inceput ritualul. La ora asta sunt atat de obosita, ca abia astept sa ma pun in pat, care ma asteapta tot asa - nearanjat. Nu sunt genul care sa isi faca patul dimineata, dar imi tin dulapul de haine foarte bine organizat. Imagineaza-ti!
    Nu prea am facut nimic (nou) de ultima data cand ti-am scris; doar am inceput o lectura usoara, dar greu de citit ( nu stiu cum vine asta, desi pare misto spus) ; "Mandrie si prejudecata" de Jane Austen pe care toti prietenii mi-o recomanda de ceva timp. Sincer, pana la pagina la care am ajuns (95) nu mi se pare senzationala si sper sa-mi trezeasca interesul (in curand) asa cum mi-au descris-o.
    Ziua de maine are sa-mi aduca seful inapoi si sper sa fie mandru de noi, chiar am facut treaba buna (si multa).
  •  
    • 947 mesaje
    6 Sep 2016, 23:13
    1 0
    CAPITOLUL 81
    - Must -
    Trebuie sa admit faptul ca am nevoie de o schimbare. Oglinda (e singura care) nu minte, am nevoie de un nou look, astfel ca pana la sfarsitul saptamanii neaparat o sa imi fac programare la coafor, pentru tuns.
    Faptul ca trebuie plus faptul ca raman singura. Pentru un weekend intreg (joi-duminica). T pleaca la pescuit (cu prietenii) si eu am intreaga casa la dispozitia mea. Nu ma intelege gresit, imi place singuratatea exact cum iubesc fiscul; doar ca uneori chiar simt nevoia sa am timp doar pentru mine, la fel si spatiu. Pana la sfarsitul saptamanii o sa am probabil o multime de rufe care necesita calcate si alte treburi casnice, dar stiu inca de pe acum ca nu o sa am chef de nimic - eu? la naiba o sa fiu o bufnita de noapte (noi, toate cele care o sa "jelim" singuratatea in tot acest timp).
    Dupa vestea asta (grozava) parca nici oboseala nu isi mai spune cuvantul (si, nu-i asa, ce bine e la 20 de ani?). In seara asta nu numar oi si nici stele, doar ore pana la ... dezmat!
  •  
    • 12208 mesaje
    12 Sep 2016, 10:08
    0 0
    Sunt aici cu ceasca mea de cafea si dorul de lectura caci doua sapt nu am citit mai nimic dar m-am bucurat de mare de soare , de joaca cu un pui de om adorabil .
    Am citit ce ai mai scris , da-i inainte , e foarte bine ! semnat cititoarea ta fidela
  •  
    • 947 mesaje
    14 Sep 2016, 01:12
    1 0
    CAPITOLUL 82
    - Invata sa spui multumesc -
    Dragul meu,
    De cand nu am mai scris! Neobisnuit, asa-i? As vrea sa spun "imi pare rau", dar n-am s-o fac, pentru ca am avut un motiv (bine) intemeiat : am trait. Intens. Genul, de vreo patru zile ma tot intorc acasa atunci cand orasul si locuitorii (lui) dorm. Mi-am permis un weekend mai lung, ieri mi-am luat liber; astazi la munca am fost ceva in stilul "Podea, deschide-te si inghite-ma. Te rog!". Pe vremuri eram rezistenta, dupa trei,patru ore de somn puteam (foarte bine) sa o iau de la capat. Am imbatranit!
    Si, uite asa mi-am facut astazi aparitia la munca: cu ochii injectati (de somn) dar si cu un chef de munca (lipsa). Cand o colega - femeie in toata firea - m-a intrebat daca sunt in regula, mi-am spus in sinea mea "Rahat". Nu voiam sa-i dau vreun motiv sa creada ca sunt un suflet tulburat care are nevoie de o portie serioasa de sfaturi de la o femeie in varsta.
    Ok, se prea poate ca asta sa fi fost scopul intrebarii. I-am explicat ca vin dupa un weekend plin (de iesiri) si atunci s-a oferit sa ma ajute. Si chiar aveam nevoie de ajutor. Si chiar a fost necesar ajutorul asta. Si am invatat din asta, ba chiar am castigat ceva din asta. Un prieten. Plus o lectie : cand cineva vrea sa te ajute (in orice), nu discuta, nu refuza , nu incerca sa schimbi asta. Zambeste-i. Multumeste-i. Gandeste-te o secunda la cat esti de norocos ca ai (asa) oameni generosi in viata ta. Multumesc.
    - Va urma -
  •  
    • 947 mesaje
    15 Sep 2016, 08:50
    1 0
    CAPITOLUL 83 - S-o facem! - Ora 7:00. Trag draperiile sa las soarele stralucitor sa inunde camera. Deschid geamul, ma aplec pe pervaz si privesc multimea de oameni care se indreapta (grabit), fiecare in treburile lui. Bag capul inapoi, privesc peretii. " Ce naiba a fost in capul meu, cand am hotarat sa-mi vopsesc camera in culoarea asta rosie,tipatoare,obositoare?". Au trecut (cat?), sa tot fie vreo sase ani de atunci. Imi trece si mie prin cap ideea, insa T o rosteste cu voce (tare) : " Sa schimbam culoarea. Putem sa o vopsim, chiar noi". Ma uit la el, vorbeste (chiar) serios. Este chiar entuziasmat de chestia asta. Iar eu? Eu sunt ingrozita si imi vine (deja) sa ma iau la pumni ca am acceptat. Nu sunt complet inspaimantata; trebuie sa recunosc ca si in mine e un pic de entuziasm. Asadar, la naiba, s-o facem!
  •  
    • 10065 mesaje
    15 Sep 2016, 16:19
    1 0
    La naiba. Da' bine ca am citit pina la sfirsit , ca pe la jumatea postarii ma ridicasem deja sa-mi adun sculele si cu mincarimi in degetatie a scri : s-o facem ! Sa zugravim, fireste .

  •  
    • 386 mesaje
    16 Sep 2016, 20:54
    0 0
    Acum am descoperit si eu carticica asta , foarte faina ideea!
  •  
    • 947 mesaje
    17 Sep 2016, 01:28
    1 0
    CAPITOLUL 84
    - Sfinti -
    E atat de liniste pe aici. Scuze pentru asta. Am fost putin ocupata, insa am nevoie de o pauza. Sincer vorbind, chiar de somn. Desigur, nu ma pot opri din ceea ce fac, dar trebuie sa iau pauza asta.
    Daca incaperea ar fi plina de oameni, stiu sigur ca mi-ar admira capodopera. La naiba, nu e nici un secret, lucrarea ticalosului, desi un perete e facut (chiar) de mainile mele : plin cu sfinti, desi nu te ingrijora, am un expert in spate care o sa retuseze.
    Ma simt murdara, plina de praf (il simt si in nari).
    Ora 1:27. Casc. Visez deja la patul meu moale, alb, cu lenjerie curata si frumoasa, si perne de diferite dimensiuni, mai multe decat as avea nevoie. Trebuie sa termin(am) si pentru asta stau cat o sa fie nevoie.
  •  
    • 947 mesaje
    17 Sep 2016, 01:31
    1 0
    Vik, o mana de ajutor nu strica, dar stiu ca maine iar o sa intrebi daca ai uitat cana (de cafea) la mine .
    Pasare-Spin, mersi.
  •  
    • 947 mesaje
    19 Sep 2016, 01:34
    1 0
    CAPITOLUL 85 - Mini-atac - Bucuroasa ca ma intalnesc cu S (pe care n-am mai vazut-o de vreo 6 saptamani), dar si putin obosita dupa o saptamana grea, parca creierul meu nu gandeste. Trec de el, il stiu. Este antrenat intr-o conversatie, si vocea imi pare cunoscuta. Ma opresc, ma intorc, il privesc. Poate este forma fetei, poate este tenul putin mai inchis, inaltimea, glasul, dar imi pare ca il cunosc. "Stii ca nu e frumos sa te holbezi la cineva?" La dracu, asa par? Sau chiar o fac? TS. Desigur, cu mult,mult timp in urma am fost apropiati pentru o (scurta) perioada de timp. Recunosc, eu am fost de vina pentru tot ce s-a intamplat (sau nu s-a intamplat). Conversatia noastra dureaza trei,patru minute insa eu am nevoie (tot) de trei,patru ore sa-mi revin. TS, exista. Simt cum, literalmente, sunt pe punctul de a avea un mini-atac de panica. Dupa o secunda de tacere incarcata, ma angajez intr-o discutie nevinovata, intrebandu-l despre cum e,ce face, despre prieteni comuni (din acea perioada). O sa revin la subiectul TS, dar sunt multe de spus, iar eu am intarziat (mult) cu somnul. -Va urma-
  •  
    • 10065 mesaje
    19 Sep 2016, 07:07
    1 0
    GirlOnline said:Vik, o mana de ajutor nu strica, dar stiu ca maine iar o sa intrebi daca ai uitat cana (de cafea) la mine .
    Pasare-Spin, mersi.

     

    Ce nu facem noi pentru cei dragi noua ...

     

     

    Altfel,n-am zis ca am uitat cana de cafea la tine ... (de uitam, uitam intentionat, cu scop ) ci cerseam o cafeau de nota zece cum doar tu stii s-o faci .

     

  •  
    • 12208 mesaje
    19 Sep 2016, 08:34
    0 0
    Asteptam urmare Girl si sa ne descrii culorile pe care le-ai ales desigur . eu astazi spal geamurile hi hi , ca maine ploua sa le clateasca ....
  •  
    • 947 mesaje
    20 Sep 2016, 01:09
    0 0
    Gaby,
    Pentru ca ma saturasem de o culoare atat de intensa (rosu), inca de la inceput am vrut ceva total diferit. O culoare neutra. Am mers pe alb, desi -nu stiu de ce - intotdeauna mi-am zis ca o sa imi aminteasca (ca locuiesc) de un spital. M-am inselat . Iubesc albul. Totul arata imaculat, stralucitor, da senzatia de spatiu .
    E perfect .
  •  
    • 947 mesaje
    20 Sep 2016, 01:42
    1 0
    CAPITOLUL 86
    - Nici rusine, nici mandrie -
    TS, este o poveste lunga, una pe care aveam de gand sa ti-o spun (probabil), cand avea sa vina momentul potrivit. Intalnirea (neasteptata) de ieri, a facut ca aceasta clipa sa vina. Asadar ...
    Cu multi ani in urma, cand eram o adolescenta (rebela si cu mintea aiurea) faceam parte dintr-un pachet inseparabil. Un grup de sase care cucereau holurile (scolii; nu conteaza care); petreceam fara incetare si barfeam ultimele noutati (despre unii, despre altii). Eram acei tineri care ocoleau viata monotona de sclavi ai societatii (scoala, teme, meditatii).
    TS se diferentia prin ceva de noi, ceilalti. Era .. intr-un fel, ciudat. Acel ciudat care se asigura ca, noi, (mai ales) fetele din grup ajungem cu bine acasa de oriunde petreceam si ca a doua zi ajungem inapoi la cursuri inainte de a indura rusinea de a intarzia. Ar fi multe de spus despre ce fel de persoana era.
    In tot acest timp (mai bine de doi ani), eu - ca multe alte fete - mi-am inchipuit ca o sa reusesc sa il schimb. Si am facut-o. Pentru ca a fost acel moment cand ne-am indragostit. Cel putin, asa am crezut (din partea mea, caci el era demult). Si cel mai ciudat, cand am ajuns cu adevarat sa il schimb, m-am plictisit. Mi-a lipsit provocarea. Felul lui (natural), de cum era inainte. Am lalait-o cateva luni, dupa care incet l-am facut sa se indeparteze singur de mine. Am devenit o scorpie de fata pe care nu numai el n-a mai recunoscut-o, dar nici ceilalti. M-am rupt de grup inainte de a se destrama tot (restul). Stiu, am gresit. E inutil (la varsta asta, cu gandirea de acum) sa incerc sa-mi exprim toate regretele pentru faptul ca am facut un om sa sufere. Si inca alte patru persoane.
    Cand povestesc toate lucrurile astea, nu simt nici rusine, nici mandrie. Asta a fost viata mea, dar acum nu mai este. Dar, intr-adevar, cand dai peste astfel de amintiri, iti cam zdruncina cicatricile.
    - Va urma -
  •  
    • 947 mesaje
    20 Sep 2016, 09:04
    1 0
    CAPITOLUL 87 - Ploaia - Din senin, fara macar o urma de tunet sau de fulger care s-o anunte, ploaia a inceput (la propriu) sa toarne din cer cu galeata. Imi tin mainile deasupra capului, de parca asta ar putea sa ma ajute cu ceva sau sa ma protejeze de ploaie. Cand ajung in cafenea, sunt deja uda pana la piele si ma simt (cumva) ca la gradinita, cand trebuia sa-mi pun in rucsac haine de schimb. Va trebui sa stau asa, sper sa nu ma prinda vreo raceala - e ultimul lucru de care am nevoie. E marti. Si, chiar daca ziua a inceput in felul asta, la naiba daca ma va impiedica asta sa ma faca sa ma simt altcumva decat sunt acum : fresh. Si cu chef de munca (tot la propriu).
  •  
    • 947 mesaje
    22 Sep 2016, 01:43
    1 0
    CAPITOLUL 88
    - Un vampir si un inger -
    Ora 13:20. Ma intorc de la pauza (de pranz), la locul de munca am primit o planta cu un bilet atasat. Ma asez la bancul meu de lucru, las geanta sa cada pe podea, privesc cu coada ochiului. Nu stiu de ce nu deschid naibii chestia asta. Ma gandesc (serios) sa-l sun pe T, sa-mi spuna despre ce e vorba, insa realizez cat de prostesc ar fi lucrul asta. La naiba, decid sa deschid plicul:" In weekend mergem la munte".
    Stie ca pentru mine este o dorinta, o nevoie, o necesitate; tine de natura mea fizica sa ma deconectez cateva zile de la stres si rutina.
    Langa T am invatat sa traiesc cu adevarat, fara sa imi pese de ce (anume) cred ceilalti, m-am regasit, i-am cunoscut familia si m-am simtit imediat acceptata. Ma intreb (cateodata) daca il merit, si daca voi fi vreodata in stare de ceva groaznic incat sa-l indepartez, incat el sa fuga.
    Daca te intrebi de ce se numeste asa, capitolul asta e scris atat de tarziu (sau devreme, spre dimineata pentru unii) - da, sunt nocturna. Un vampir.
    Iar el? Un inger. Desigur, unul fara aripi.
    - Va urma -
  •  
    • 947 mesaje
    22 Sep 2016, 08:50
    1 0
    CAPITOLUL 89 - Fara griji, si fara bani - Cand iti uiti portofelul acasa, ai doua variante: te imprumuti (desi nu ai de la cine la ora asta) sau iei pe datorie. Daca esti ca mine si nu iti place prima optiune, iar a doua iti displace si mai mult, exista un al treilea lucru pe care-l poti face - sa te blestemi in gand ca ai fost atat de uituc (sau sa te feliciti pentru ca macar azi, esti fara griji). Oricare dintre versiuni alegi, e gratis. In dimineata asta ma uit la cerul gri si la frunzele care au inceput sa ingalbeneasca, sa cada. Incepe sa se raceasca. Incepe sa fie frig. Vara a devenit (brusc) toamna. Continui sa merg mai repede, sperand ca astfel ma voi incalzi, dar teoria mea e gresita. Inghetata (aproape), visez la doza mea fierbinte de cafea. Sper ca ziua sa nu devina mai rea, lucrez la un "proiect" (de la inceputul saptamanii) si care maine trebuie terminat. Sper sa reusesc, iar daca dau chix, dau chix. Nu e o tragedie, am trecut prin lucruri mai rele. - Va urma -
  •  
    • 12208 mesaje
    22 Sep 2016, 18:16
    0 0
    Iti trimit eu o cafea fierbinte si o imbratisare prieteneasca , si la ziua de astazi gandeste-te ca te pregateste pentru frigul de la munte ....