Get out
-
1 0CAPITOLUL 60
- Degeaba, daca nu...-
Despre ce vorbeam in capitolul trecut? Ah! Despre casatorie.
Cand R m-a sunat la pranz sa iesim la o cafea, am refuzat-o politicos. Ei dracie, doar n-o sa crezi (si nici sa vezi) ca renunt la o iesire, doar ca depasisem deja doza de cofeina. Asa ca am ales, in schimb, o cofetarie. Aveam pofta de ceva dulce, atat de dulce ca avea sa imi creasca colesterolul doar citind meniul.
Ca sa iti spun sincer, nu ma pricep deloc la matematica (pe care oricum nu o folosesc prea des), dar sa stii ca excelez la alte lucruri : ii dezamagesc constant pe ai mei, ma pricep (cat de cat) la oameni, ca sa enumar doar cateva. Imi dau seama, de exemplu, cand o persoana rade (cu gura) desi ochii spun altceva. In cazul lui R (despre care am mai scris), este clar - din nou probleme.
O ascult, si la naiba daca imi dau seama cum se poate complace cineva in situatia ei.
Cultivi o casnicie, dar cand aceasta se ofileste si se stinge, nu e normal sa pui capat? Adica, sa te desparti intr-un mod civilizat (daca se poate) si fiecare pe drumul lui?
Ii inteleg necazul. Chiar o fac. Doar ca ajung la o concluzie (categorica) in cazul asta: degeaba ai verigheta pe deget, daca nu ai casnicie.
- Va urma -
-
Subscriu , dupa 33 de casatorie cu bune si cu rele , cu amante si iubite de o noapte zic si eu la fel , suntem liberi ca si spirite si faptul ca avem acelasi nume de familie nu ne face automat fericiti ever and ever ...Hartia aia strica mult , te face sa crezi ca celalat iti apartine si sa il tratezi ca pe o proprietate si nu e asa , chiar deloc , cu cat te indarjesti sa il tii sub papuc cu atat fuge mai repede in ciuda oricaror legi scrise si nescrise, in ciuda ratiuni si a bunului simt ...fuge ..unde ?? unde este liber ! ATAT ! -
-
CAPITOLUL 61 - O lume nebuna,nebuna - Doar nu crezi ca dau cu subsemnatul atat de tarziu (si rupta de oboseala) sa fac recenzia filmului cu acelasi nume (indian, parca?). Ora 7.45 - il ridic pe inculpat (colegul) de la domiciliu si plecam la drum. Oprim de doua ori cat sa bem o cafea si sa ne dezamortim. Ora 11.00 - sunt innebunita dupa condus, dar intr-un oras nou ma simt stresata si disperata. Cel mai bine, in cazul asta, parcam la mall si luam taxiul. Un batranel, daca ar fi sa ghicesc- in jur de 65 de ani ne preia. Salutam, dam locatia destinatiei. De aici, ne explica cat dureaza (15 minute), intreaba de unde suntem (noi raspundem),dupa care, soferul nostru incepe sa faca monolog. Stie orasul (nostru), ba mai mult are o casa de vacanta acolo (ma indoiesc), a pilotat elicoptere in tinerete (nu,zau!), ne povesteste chiar si de o vecina certareata (cred si eu). Vorbeste atat de repede incat pierd sirul. " A fost o conversatie placuta" e ceea ce ne spune cand ajungem. Ba esti nebun?! Asta numesti matale conversatie? Cand noi n-am facut decat sa raspundem la doua lucruri necesare si o intrebare? Poate in mintea ta, dar daca tot te-ai "conversat", macar sa te fi eliberat. Sa nu uit sa precizez ca toate astea sunt pe fundalul unei muzici populare cu volum prea puternic pentru timpanele mele. La naiba, si pentru acea ora! Dar si pe o viteza cam ingrijoratoare pentru cineva de varsta lui. Toate astea, imi doboara ceea ce credeam despre lume; anume ca singurii oameni normali sunt cei pe care nu ii cunosc prea bine. - Va urma -
-
CAPITOLUL 62
- Toate trec -
Bag seama ca (azi) toate fetele colegilor sunt rosii de parca ar fi loviti de insolatie sau in pragul unui atac de cord. Nici eu nu fac exceptie daca m-as privi intr-o oglinda, desi prefer sa n-o fac. La noi, domneste haosul. A trecut numai o zi de cand seful lipseste, si pe bune,daca nu imi doresc sa-mi iau cateva zile libere. Desigur, n-o sa fac asta, ce naibii ai crezut?
Ca orice lucru trecator, ziua de azi s-a dus si ea, una peste alta, a fost frumoasa. Poate nu cea mai buna din ultimul timp, dar macar nu atat de groaznica cum mi-am imaginat, pentru ca imi amintesc cat de datori suntem : sa ne descurcam, sa razbim si sa zambim.
-
CAPITOLUL 63
- Raman aici, incercand -
Ma simt ca la balamuc. Si in timp ce simt asta, imi vine sa imi tai venele. Soarta-sau culmea ironiei, nu gasesc nimic ascutit in preajma ca sa duc la sfarsit intentia. Desigur, imi trec prin cap (inca) cateva metode prin care sa o fac, dar la propria-mi inmormantare as (cam) vrea sa am cosciugul deschis, si totodata sa arat bine. Sa raman cu doi ochi, o gura, un nas si cu un set de dinti (complet), ceea ce imi place cel mai mult la mine. Scuza-ma ca ma preocupa felul in care arat.
La naiba, trebui sa existe un fel de aiureala de rai. Nu chestii cu ingeri si cu harpe, ci tot un fel de Pamant. Tot cu probleme. Asa ca spun pas. Raman putin pe aici, incercand sa aflu sensul existentei. Deocamdata.
- Va urma - -
CAPITOLUL 64
- De ce inseala barbatii -
Nu am fost inselata,niciodata. Ca sa nu jignesc pe nimeni (vreun fost), trebuie sa o spun corect; apelez la regula celor trei "R-uri" (regandesc, reformulez si repet) : nu am fost inselata,niciodata, DIN CATE STIU.
Intotdeauna mi-am pus intrebarea "de ce inseala barbatii" (mai ales cei casatoriti). La naiba, as minti nu spun ca mi-a trecut prin cap : de prosti, de idioti, de cretini; dar nu prea imi sta in caracter sa supar pe cineva, am zis sa o iau pe rand.
Barbatii cauta aventura. Sincer? Cui nu-i place? Eu sunt innebunita dupa aventuri. Sa merg cu trenul, sa ma "catar" pe munte, de curand am mers cu autobuzul (daca poti sa crezi asa ceva!).
Barbatii se indragostesc. Si eu. De multe ori. De genti, pantofi, in general de multe lucruri, dar de acelasi barbat.
Barbatilor le place sexul. Categoric sexul este (foarte) important intr-o relatie. Dar daca la asta s-ar rezuma totul,lumea ar fi un loc mai bun, nu-i asa? Pana si liderii mondiali si-ar trage-o ca lumea, si problemele lumii ar disparea.
Statisticile spun ca barbatii nu inseala neaparat pentru sex, ci pentru ca se simt (la un moment dat) neglijati. Nu, zau!? Pai hai sa vedem scenariul: tu, barbat te casatoresti. O pui (sau hotarati de comun acord) pe nevasta-ta sa iti toarne mostenitori. Ea, trebuie sa gateasca, sa faca menajul, sa se ingrijeasca de copii, piata, facturi si tot ce tine de casa, inclusiv trebuie sa aiba grija de tine (sa ai mancare pe masa, sa ai hainele calcate, etc). Si tot tu te simti neglijat. Sa mori tu?
Ca sa n-o mai lungesc, barbatul inseala de egoist ( ce e ), dar mai ales de las. In loc sa-si caute amanta, ar trebui sa aiba mai multa grija de sotie: sa se simta apreciata, respectata, dorita, si mai ales iubita. Iar daca nu poate, sa o lase dracului altuia sa o faca. Stii ce nu stiu unii barbati? Ca ei pleaca , dar de cele mai multe ori se intorc. O femeie o face rar, dar definitiv.
- Va urma -
-
CAPITOLUL 64
- De ce inseala barbatii -
(Continuare)
Da, inseala pentru ca sunt lasi (si egoisti). Aleg mereu partea usoara. Chiar daca au probleme in casatorie, aleg sa fuga de responsabilitati, in loc sa faca mariajul sa mearga sau sa plece dintr-unul cu probleme. Desigur, divortul e costisitor , probabil va pierde custodia copilului.
Cea mai mare tampenie dintre toate este ca intotdeauna dau vina pe sotie. Pana si un sot abuziv (fizic) da vina tot pe ea, pentru ca l-a provocat - asta ca o paranteza.
Cei care inseala fug de probleme, indiferent de ce natura sunt, cand cea mai simpla cale de a "fixa" totul, consta in comunicare. Cea mai corecta este aceea cand celalalt (de obicei) asculta,si incearca sa tina cont de parerile si dorintele celuilalt. Intrebarea e :" da de ce ma, de ce? Ca asta e greu".
Stii ce e comic? Ca, atunci cand lucrurile devin dificile cu amanta, cand incep sa aiba pretentii, dau fuga, ai ghicit - tot la sotie. Si uite asa situatia devine tragic-comica, ca de n-ar fi de plans, ar fi de ras - sau invers.
Cred ca e prea putin spus (cat am scris) de ce inseala barbatii, ca rezumat : de lasi ce sunt!
Nu mai e nevoie sa spun, in incheiere ca n-am sa fiu niciodata amanta. Scuteste-ma de porcaria "niciodata sa nu spui niciodata". Nu pentru ca tin (neaparat) la valorile morale, nu pentru ca mi-e teama de consecinte; doar pentru simplul fapt ca merit. Mai mult! Si pentru ca la naiba, DA, sunt egoista si nu imi place sa impart! Pentru ca merit un barbat numai al meu.
- Va urma -
Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: -
CAPITOLUL 65
- Fara, fara, fara -
Nu-mi place sa ii fac pe oameni sa sufere. Sau sa ii supar. De aceea, uneori (subliniat) evit sa spun ceea ce gandesc, ceea ce simt sau ce vreau (sa spun). Nu stiu cum se numeste asta. Multi ar numi-o minciuna. Altii, tainuire a adevarului. Daca a doua varianta e corecta, la naiba, e mult mai grav decat minciuna (in sine).
Cel mai stupid lucru la faptul de a jigni pe cineva, imi pare ca acel cineva a (si) savurat-o. Desigur, partea amuzanta vine atunci cand oamenii care te trateaza de rahat sa devina ei insisi ofensati cand sunt tratati la fel.
Daca as putea (re)crea lumea, ar fi o lume a tolerantei, in care dusmanii s-ar iubi intre ei, vecinii s-ar placea intre ei, rivalii s-ar accepta intre ei sau, cel putin, si-ar arata unul altuia respect. Fara agresiune verbala. Fara cruzime. Fara ura. Fara, fara, fara...
Cum n-as putea face asta, traiesc in continuare dupa principiul ca, oamenii care (te) jignesc nu castiga decat atunci cand ii jignesti si tu pe ei; si asta ar insemna sa te distrugi, pe tine.
- Va urma -
-
CAPITOLUL 66
- Shut down -
Imi place (sa cred) ca sunt o femeie puternica. In majoritatea zilelor. Nu vreun soi de Superman, asteptand sa-mi creasca aripi (el era,nu?).
Astazi, nu inteleg de ce lumea vrea sa rad, cand ma simt moarta. Nu moarta-moarta, metaforic vorbind. Stresul, oboseala, agitatia, si alte lucruri care s-au strans,isi fac simtite prezenta ; atat de prezente incat mi-as dori sa-mi pot clati ochii.
Cred ca e in regula ca atunci cand (te) simti incarcat (negativ) sa plangi. Caut in arhiva - timpului , cand am facut-o ultima oara? Am inlaturat sentimentul cu mult timp in urma, incat am uitat cat a trecut. Ani, la naiba.
Imi tot spun ca a plange nu inseamna (neaparat) ca as fi slaba. Mi-e ciuda ca nu imi pot da drumul la sentimente ca la robinet; stiu , in schimb ca, daca as incepe va trebui sa schimb fata de perna (si tocmai mi-am amintit ca am schimbat lenjeria).
Sunt prea ocupata, nu am timp pentru asta - si, intr-un final,exact ca unui computer asezat pe birou, apas butonul de shut down. Nota: ( pentru cine cunoaste) : asta seara chiar mi-au dat lacrimile!
Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: -
Iubit-o fa ceva in sensul asta , ia niste supradyn ceva; eu ti-am mai zis despre magneziu cu B6 !Adauga in salatele tale si miez de nuca si seminte , alune crude , migdale , seminte de dovleac nu toate odata dar treci pe la plafar si ia-ti de toate felurile cand ai bani si puneti intr-o cutiuta sa ai la tine in geanta cat sa iti recapeti energia cand te lasa bateria , te rog asculta-ma , stii ca iti vreau binele !!!!!!!!!Astept sa imi spui ca m-ai ascultat si te simti mai energica !
-
CAPITOLUL 67
- Uit si iert -
De-a lungul timpului, am dezamagit cateva persoane. Cel mai adesea, (probabil) pe ai mei ; in sensul ca nu stiu daca am ajuns cine sau unde voiau ei, desi niciodata nu mi-au reprosat ceva. Dar stii ce? Si eu am fost dezamagita de cateva ori, asa ca, la naiba, as spune ca suntem chit.
Concluzia? Cu totii dezamagim, cu totii suntem dezamagiti. Doar modul cum o facem difera, si modul in care persoana care este dezamagita este afectata. In astfel de situatii, aud persoana in cauza : " Nu pot ierta, doar Dumnezeu iarta. De uitat, nici atat".
De curand, am fost dezamagita intr-un mod (atat de) neplacut, doar ca sa aflu ca acea persoana a (mai) si mintit (motivul). Atat de dureros, atat de furioasa m-am simtit; credeam - pana acum - ca nu aveam vreodata cum sa iert. Si nici sa uit.
Azi, aleg sa te iert. Atat de mare e inima mea. Azi, aleg sa uit. Pentru ca am lucruri mult mai importante de care sa imi amintesc. Dar doar atat imi poti cere. Nu poti (si nici nu iti dau voie) sa ai pretentii. De aici, fiecare pe drumul ei, categoric, in directii diferite.
- Va urma - -
-
-
-
Merci eu nu am crezut ca vor publica nu am trimis la ei pana acum , si cautand pentru subiectul mult discutat de pe topicul lui Nimeni am gasit si placuta surpriza , am fost onorata chiar , caci nu e o revista oarecare ...!Dar a fost dupa Confluente literare, deci cum ti se pare http://confluente.ro/gabriela_maria_ionescu_1471624796.html ??
Acest mesaj a fost editat de către gabriela42: -
CAPITOLUL 68
- Persoana gresita -
Atunci cand esti pierduta, debusolata si ranita este usor sa gasesti persoana gresita. De regula, un barbat insurat . E momentul in care devii amanta. Te multumesti, pentru ca ori crezi ca (in sfarsit) ti-ai gasit sufletul pereche, ori traiesti "magia" ce altii n-au intalnit-o. Te multumesti cu jumatati de masura, pentru ca (tu crezi) ca meriti putin. Ok, mai e si varianta " sa moara SI capra vecinului".
Nu am inteles niciodata cum cineva se poate complace in rolul de amanta. Trebuie specificat (neaparat) ca (nici) nu am sa inteleg vreodata. Barbatul (de obicei sotul altcuiva) iti acorda atentia dorita, devine putin lacrimogen-despre cat (saracul!) de rau o duce el acasa, iti declara "de ce nu te-am intalnit prima" si hop, sari cu el sub cearceaf. Nu stii toate detaliile din casnicia (esuata) ; ba, mai ii plangi si de mila, cat de mult sufera ca trebuie sa stea legat de (una) ticnita. Ei bine,poate "ticnita" aia s-a chinuit toata viata alaturi de el, poate "ticnita" aia si-a dedicat toti anii in care a stat langa el sa faca relatia sa mearga, sau poate ca "ticnita" aia, pur si simplu, il iubeste. Si, la naiba, poate ca "ticnita" orice ar face, nu poate sa schimbe un om care a gandit toata viata tot cu un cap, dar altfel decat cel de pe umeri.
Daca cauti sa te aleaga pe tine (ca amanta), poate ca nu este timpul potrivit (si nici persoana) ; intr-o relatie stiu atata lucru: ca nu ar trebui sa te intrebi daca te iubeste sau nu , o poveste de iubire nu se construieste nici cu stres, si nici cu lacrimi (doar daca sunt de bucurie).
Stii (poate) ca va veni momentul cand iti va spune "trebuie sa vorbim". Este clipa cand isi cere scuze (pentru toate declaratiile facute), iti va spune ca ii pare rau (ca trebuie sa puna capat) si atunci vei deveni furioasa; furioasa pentru ca nu ai fost un motiv suficient pentru ca el sa isi doreasca sa ramana, furioasa pentru ca ai fost atat de slaba ca l-ai lasat sa plece. Desigur, poti sa-i faci o scena. Se va astepta la asta.
La final, te simti atat de ranita, debusolata, trista si vei face aceeasi alegere. Pentru ca vrei sa "moara capra altui vecin", sa te hranesti din suferinta altora, sa incerci sa iti cladesti fericirea cu pretul altcuiva.
Stii ce mi se pare stupid la a deveni amanta? Sa stii adevarul, sa vezi adevarul- dar totusi sa crezi in minciuni.
Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: -
-
CAPITOLUL 69 - Luni - E luni, si asta poate insemna doua lucruri: weekendul s-a terminat sau inceputul unei noi saptamani. In dimineata asta am amanat alarma de vreo trei ori pana sa realizez ca e tarziu. In timpul incercarii de a incalzi laptele pentru cereale, si punerea corecta a pantofilor in picioare, stiu mai mult ca sigur ca o sa intarzii. Si, in timp ce introduc cheia in contactul cutiei, bag de seama ca am uitat ceva dupa care trebuie sa ma intorc. Vreau (deja) sa fie vineri, dar azi e azi, si ce se poate intampla in 24 de ore? Nimic din ceea ce nu vreau. Pot decide daca are sa fie o zi buna sau una mai putin buna, si eu aleg prima varianta. Prin asta, ma refer ca primul lucru pe care o sa-l fac, e sa trimit mesaje la toti cei adaugati in lista mea de favorite. Salutare zi de luni!
-
Eram sigura! Felicitari!!!