Get out
-
0 0Hamerica, zici ?
Nu m-a incintat vreodata, in ciuda faptului ca am o "priza" foarte buna de a le impinge o vizita.
Zic pas. Mai bine o tura la munte.
-
-
-
Eu? Doar imi exprim aiureala, ceea ce (si) sunt , nu ca ar fi neaparat ceva rau.. Imi accept nebunia pentru ca viata mi s-ar parea plictisitoare (in lipsa ei).
Pe tine te citesc si te admir; insa tu folosesti cuvinte frumoase, care merg la suflet
.
Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: -
CAPITOLUL 48
- Fara caracter -
Stii ce se spune despre prieteni: in viata nu pierzi un prieten, doar invatam cei care sunt adevarati. Foarte corect.
Mie intotdeauna mi-a placut sa spun despre asta " sa te ia dracu" "sau mai bine nu" , e intotdeauna bine (si de preferat) sa-ti cunosti optiunile. Si acum, intr-adevar le cunosc. Doar ca sunt foarte bulversata si crede-ma in toata viata mea (si de aici incolo ) nu as fi crezut ca pe lume exista oameni cu caracter -zero. Nu atunci cand pe aceasta persoana o cunosti de 20 de ani, nu acel prieten pe care il consideri, practic, ca un membru din familiei, cu care imparti atatea amintiri, pe care il iubesti si il admiri - un zeu!
Credeam ca pana acum , din perspectiva celor cativa ani (in plus) am ceva idee despre ce inseamna angajament fata de cineva. Iar atunci cand acel angajament e o chestiune "pe viata si pe moarte" presupune ducerea lui pana la final, si nu renuntarea in ultimul moment. Nu exista asa ceva-sau cel putin nu in notiunile mele. Si exact in aceeasi clipa, te gandesti ca stii totul despre un om, stii pe dracu; te dezamageste intr-un fel in care nu credeai vreodata ca e posibil. Exact la modul asta am fost dezamagita astazi, de un prieten de 20 de ani, al carui nume nu-l mai stiu (tot de astazi) , persoana a carui caracter este zero!
PS: nu prea stiu ce am scris mai sus, atat de data peste cap ma simt, doar ca mi-e greu sa recitesc- si lene sa reformulez.
- Va urma -
Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: -
CAPITOLUL 49 - Nici un bang - Daca ar exista un program de controlare a maniei, fara doar si poate m-as inscrie. Nici macar nu stiu daca exista asa ceva. Dar stiu ca ar fi grozav sa existe ceva care sa imi controleze impulsul de a lovi ceva. Am auzit acum ceva vreme ca, atunci cand nu vedem solutionarea unui lucru, tot ceea ce trebuie sa facem este sa inchidem ochii si...bang, problema dispare. Tare nu? Cel putin asa fac unii. Desigur, nu e rau ; pana la urma cat de rau ar putea fi? Asa ca inchid si eu ochii, ma concentrez asupra chestiei cu pricina si...nimic. Nici nu dispare, nici un al naibii bang! Nu stiu altii ce vad, dar eu vad doar negru. Un infinit de negru. Tot ce stiu in clipa asta, cu certitudine, sunt trei lucruri : oarba nu sunt, stiu sigur unde vreau sa ajung(desi inca nu stiu cum in momentul asta) si faptul ca e ultima zi in care ma las afectata de tot ce am relatat in capitolul anterior. - Va urma -
-
-
CAPITOLUL 50
- Adevarata doamna T -
Iata a venit si ziua Z .
La cateva luni dupa ce deveniseram un cuplu, si dupa toate insistentele lui T, ramasesem in pana de eschivari, aveam sa o cunosc (in sfarsit) pe mama lui.
Programata intr-o seara de sambata, eram invitati la cina pentru "marea intalnire" (sau confruntare). Nici macar nu stiu de ce m-am aranjat atat de mult; sa imi maschez enervarea ca de obicei intr-o seara de sambata mergeam la club (sau o terasa);sau poate tineam cu orice pret sa impresionez puiul fript al doamnei T.
M-am aranjat frumos la fata. Mi-am luat pe mine rochia care desi in magazin arata precum camasa de noapte a lui buni, imbracata nu-mi venea asa rau- cumva arata la moda- cu toate ca imi facea tatele sa arate un pic ciudat. Cam ca doua baloane dezumflate. Nu rade, la naiba, in realitate jur ca nu e cazul.
In orice caz, probabil ca vazuse ingrijorarea de pe fata mea, pentru ca T a tinut sa ma linisteasca :" Sigur o sa te placa". Daca ar banui saracul ca nu asta era cea mai mare neliniste a mea, frica provenea din faptul ca n-am s-o plac eu pe ea. Si atunci, pe dracu- ar fi fost un dezastru total.
Bineinteles, la inceput am incercat sa fac impresie buna, sa nu par chiar o zapacita; chiar m-am straduit din greu, sa stii. Dar m-am plictisit destul de repede (ma simteam altcineva) si am devenit eu. Nu ca ar fi, neaparat, ceva in neregula cu mine.
Abia atunci am inceput sa o plac cu adevarat pe doamna T: mi-a spus ca atunci cand gatesc, barbatul trebuie sa spele vasele; atunci cand nu am chef sa-i fac o placinta sa o sun pe ea ( si uite cum mi s-a deschis apetitul sa fiu ingrijita) ; atunci cand nu sunt de acord cu ceva sa nu cedez, etc... Nu-i asa ca ne asemanam foarte mult?
Vezi, aveam sa imi fac griji degeaba, m-am inteles de minune cu doamna T(probabil si cu sotul ei daca ar mai fi trait).
Daca o plac pe adevarata doamna T? Fireste!(nu te-ai prins?). Daca ma place ea? As inclina sa cred la fel..
-Va urma-
Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: -
CAPITOLUL 51 - Raceala de august - Nu e nimic mai gogonat decat expresia "vara nu-i ca iarna" (sau invers). Ma trezesc cu durere de gat, ochi, capul mi-e greu - m-a prins nenorocita asta de raceala si nici macar nu am habar cum m-am ales cu ea. Ma gandesc incotro s-o apuc astazi, dar nimic pe lume nu e mai ingrozitor decat o femeie care ii curg mucii mai ceva ca apa unei arteziene. Daca mai adaugi si durerea, e de-a dreptul comic sa racesti in luna august! Va trebui sa cobor la farmacie, unde pe langa parasinus si aspirina o sa imi recomande ceva prafuri care nici macar nu o sa isi faca efectul precum in reclama-rapid-, ca sa nu mai pun la socoteala ca o sa ma rupa de bani. O sa zac la pat cu nasul rosu si nu pot decat sa sper ca maine o sa arat ceva mai bine, nu ca un zombie ca acum. Referitor la expresie, nu o vad decat ca pe o legatura intre pretul legumelor si fructelor; sau a temperaturilor, desi in cazul asta tot un soi de abureala este. - Va urma -
-
CAPITOLUL 52
- Revedere -
Cand iti intalnesti barmanul favorit dupa doua saptamani (lungi) de absenta, preferi sa fie ziua in care sa arati odihnita, proaspata, intinerita. Daca nu arat, sigur ma simt ca dracu de la raceala asta cu care m-am pricopsit.
De obicei, iubesc muzica - pentru ca te poate transpune intr-un anumit loc, sau langa o anumita persoana. Doar ca astazi ma simt irascibila si deosebit de mucoasa (la propriu), si oricat de mult as vrea sa mai schimb o vorba, doua, pana si volumul muzicii (din cafenea) imi face parul maciuca.
Astfel ca azi e (din nou) ziua cand beau cafeaua in parc, multumita de liniste si racoarea diminetii.
- Va urma - -
CAPITOLUL 53
- Zidul -
Probabil (inca) te intrebi de ce mai scriu pe aici. Uneori si eu o fac.
Altii posteaza pe "wall-ul" unei retele de socializare; presupun ca asta este "Zidul" meu. Zidul ideilor, zidul mintii mele, sau doar zidul unde tin sirul gandurilor mele ce apar, si mi le amintesc atunci cand au disparut. De unde am aparut eu? Si de ce aceasta pasiune? Presupun ca, creierul meu este cea mai de neinteles "masinarie".
Nu stiu daca este o regula ca la o anumita varsta, omul sa traga o linie si sa se intrebe :" Ce am realizat in atatia ani"(mi-a trecut pe langa urechi cand eram intr-o conversatie). Nu stiu nici ce m-a oprit sa ma intorc si sa raspund:" ai realizat pe dracu, daca nici (macar) tu nu stii sigur ce".
Eu? Nu-mi doresc sa trag acea linie. Nu vreau nici sa vina acel moment in care incep sa-mi numar anii ramasi, sa spun ca am mai mult trecut decat viitor. Nu vreau sa raman incremenita; si nici sa evit la nesfarsit anumite chestii. Trebuie sa imi amintesc ca sunt o supravietuitoare, iar asta inseamna...ceva.
Nu stiu daca exista ziua perfecta. De la inceput pana la sfarsit. Nu mi s-a intamplat, dar inca o astept. Insa mai bine ca oricine, stiu ca singurul moment garantat, este azi .
Si oricat mi-as dori sa traiesc doar in prezent, stiu ca nu pot opri timpul in loc.
-
CAPITOLUL 54 - Lux - Astazi mi-am permis sa dorm cat pot. Pentru ca (pana) si somnul a devenit un lux. Nu e vorba ca am program fix la serviciu, nimeni nu are treaba cu tine, atata timp cat iti faci munca. Plus ca am un sef de treaba, care niciodata nu intreaba "de ce ai intarziat". Daca ii duci (si) o cafea la pachet, nici nu stie ca ai intarziat. Nu da (si nici nu a dat) pe nimeni afara. Ipotetic vorbind, daca i-ai pune demisia pe masa cred ca ar rupe-o si ar continua ziua ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Doar ca azi e binedispus din alte motive. I se apropie concediul (de luni), trei saptamani de relaxare. Am uitat sa il intreb de ce asa mult, dar la dracu, poate-pentru ca e seful. Asta inseamna lux, si nu o ora cat am intarziat eu, dar care , pentru mine inseamna diferenta. - Va urma-
Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: -
CAPITOLUL 55
- S, mamica -
Ah! Nu puteam sa mai astept pana diseara sa scriu despre asta.
Sunt foarte, foarte fericita. Aproape stupid de fericita. Atat de fericita, incat colegii mei nu ma mai suporta atat de fericita. In momentul asta ma studiaza de parca ar incerca sa vada lucrurile din perspectiva mea.
Este vorba de S, care intotdeauna a considerat ca e absolut minunat sa ai un sot pentru care sa gatesti, sa ii prepari o bautura cand ajunge acasa, sa-l rasfeti putin, sa amenajezi un camin. Si dupa ce a terminat cu toate, si-a spus: " la naiba, ceva lipseste". Acel "ceva" care completeaza tabloul perfect zugravit intitulat camin-un copil.
S, care dupa trei sarcini pierdute, nu si-a pierdut speranta si iata ca visul i se va indeplini: o sa fie mamica! Ma bucur pentru ea din suflet.
Mi-o imaginez deja in camasa de noapte patata, cu copil in brate si criticandu-l pe C pentru cine stie ce neajuns inchipuit. Iar el o sa taca, o sa inghita, nu doar pentru ca o adora in momentul asta, ci pentru ca nimic in jur nu mai conteaza (pentru amandoi)-decat minunea lor.
- Va urma - -
CAPITOLUL 56
- Invizibila -
Ies din cladire (unde lucrez) exact cand cerul se deschide si incepe sa toarne. Merg cu capul in jos ca sa ma apar de ploaie, injurandu-ma in gand ca nu am fost suficient de precauta incat sa-mi iau umbrela. Iubesc ploaia, dar beleaua e ca va trebui sa-mi spal din nou parul (si sa il indrept pe deasupra!).
Stiu ca in momentul asta arat ca o "curca uda(ta)" dar putin in pasa. Vremea mi se pare o gluma a naturii pe seama mea. Nu stiu de ce ma pufneste rasul. Cred ca lumea care trece pe langa mine se intreaba in aceasta clipa ce naibii substanta am consumat, si nu pot decat sa grabesc pasul pana la "cutie".
1,2,3,4,5... Hai ca rezist. Incep sa numar din nou: 1,2,3 .. Ma intreb daca as numara suficient de mult, oare as putea sa devin invizibila?
Cateodata ma intreb cu ar fi sa mergi pe strada, singur si simtindu-te bine in pielea ta, sa te pierzi in multime. Nimeni nu se intoarce, nimeni nu se holbeaza, nimeni nu se intreaba ce lucru nebunesc sau prostesc urmeaza sa faci.
Da, rad pentru ca imi face bine, pentru ca imi place ploaia, pentru ca vreau si pentru ca nu pot fi invizibila, dar la dracu daca nu ma pot (macar) preface ca sunt singura, ceea ce mi-as dori cateodata in realitate.
- Va urma -
-
CAPITOLUL 57 - Amorteala - Aseara am stat intinsa in pat cel putin o ora, prea obosita ca sa adorm. Am inceput sa numai oi, n-a mers; nu stiu de ce naiba se spune sa le numeri atunci cand somnul refuza sa apara. Cand in final am atipit, m-am tot foit si zvarcolit; ma simt de parca nici n-as fi dormit azi-noapte. Ora 7.45: Afara e destul de frig, parca zici ca-i toamna. Decid ca nu e tocmai placut sa stai in parcul de peste drum, asa ca iau loc la o masa cu ziarul in mana, desi nici macar nu stiu titlurile zilei. Pentru ca nu vad nimic,la naiba,nu simt nimic. Doar o amorteala si doua picioare care se indreapta mecanic, spre serviciu. Dar e vineri,nu? Nu mai sunt la varsta cand petrecerile sunt de genul "sa ne pierdem mintile, orgie gratis pentru toti-cu de toate", dar totusi, trebuie sa ma fortez sa scap de amorteala asta, pentru ca dupa munca mergem sa bem cu totii ceva, in "cinstea" sefului care pleaca in concediu.
-
-
CAPITOLUL 58
- Alcoolul si promisiunile -
Astea doua impreuna cu mine nu suntem o combinatie prea buna. Crede-ma, am incercat.
Nu vorbesc despre genul de intoxicatii etilice care te fac sa experimentezi teleportarea (sa cazi sub masa, si sa te trezesti cateva ore mai tarziu intr-un alt loc, fara sa ai habar cum ai ajuns acolo ),nu. La o petrecere consum in medie doua pahare cu vin, sau doua pahare de bauturi alcoolice (tot in medie).
O fac rar, probabil de aceea imi simt capul greu. Un sentiment de abureala, daca mai adaugi, la naiba, si nicotina.
Ieri, seful era destul de ingrijorat pentru cum ne vom descurca in lipsa lui, iar un coleg era la fel precum seful, pentru lipsa de material dupa care vom luni.
Fireste, eu am jurat pe toti sfintii ca nu are de ce sa isi faca griji (sefului), si am promis ca vom merge dupa cele necesare (colegului). Toate promisiunile facute o sa le studiez cand o sa am mintea mai limpede, si azi ar fi prea devreme. Ce naibii o fi fost in mintea mea sa promit ca o sa fac un drum lung, intr-un oras pe care practic nu-l cunosc?
La naiba, trebuie sa fi cazut in cap (figurat vorbind)!
- Va urma -
Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: -
-
-
CAPITOLUL 59
- Da! -
Da, si eu ma mir ca am scris atatea capitole fara sa vorbesc despre acel moment unic, special din viata fiecarei femei, clipa cand spui tare, sigur si hotarat: "da!"
Draga natiune,
Nu imi pun (inca) poalele in cap doar de dragul tau, asa, ca sa intru si eu in randul lumii. Nu pentru ca vreau sa o scutesc pe mama, ca maine, sa spuna : " Scuza-mi felul in care arat. Fiica mea s-a maritat ieri". Nici pentru a ma ocroti pe mine de alergatura de dinainte. Ok, pe cine incercam sa pacalim? Desigur ca mireasa se ocupa de tot: de alegerea locatiei, de aranjamente, de meniu, etc., pentru ca el vrea sa ai tot ce ti-ai dorit. "Cum vrei tu", "Tu stii mai bine", "Desigur, daca asa iti place". Vezi? La naiba, ti-am spus eu cat ma adora!
Nu e vorba nici macar despre partea cu "fericiti pana la adanci batraneti", m-am repetat intr-una, nimic nu garanteaza viitorul; si poate ca nu, dar la naiba nimeni nu iti poate lua asta: sa spui da! cand simti 100% asta, cand esti 101% pregatita, si cand-sufletul tau spune "impreuna pentru totdeauna - si inca o zi!".
Zau, mi-e bine asa. Si cred ca, nu sunt singura care se teme (subliniat) sa strice ceva frumos, doar de dragul unei hartii (care se va ingalbeni in timp). As scoate limba, dar nu folosesc emoticoane in capitole.
Asa ca draga natiune : considera-ma paria, stricata, nebuna (sau cum vrei)! Eu? Eu ma consider (doar) norocoasa sa-l am in viata mea.
- Va urma -
