anxietate atacuri de panica

  •  
    • 153 mesaje
    17 Ian 2007, 19:14
    0 0
    fetelor, am fost astazi la gine si s-a confirmat. Sunt insarcinata in 5 saptamani. M-am bucurat foarte tare, dar m-am si panicat. La medic atat eram de speriata ca aveam puls de 110. M-a si trimis medicul la cardiologie sa mi se faca un examen complet. Dar eu stiu ca este din cauza anxietatii ca este foarte mare. Dar el a zis ca multe femei insarcinate a avut cu atacuri de panica. Important este sa nu iei nici un medicament, ca in rest nu are nimic. Vedeti, la mine tocmai asta e problema ca nu pot lua nimic si gandul asta imi creeaza panica. Dar eu sper sa fiu puternica si sa trec mai ales de perioada critica, cele 3 luni, ca apoi mai vedem. Sper sa ma mai incurajati si voi in momente grele! Va pup, si daca reusesc sa trec cu bine de aceasta perioada, eu zic ca nimic nu-mi mai sta in cale!!!
  •  
    • 218 mesaje
    17 Ian 2007, 22:54
    0 0
    nikol,dar nu e nevoie sa iei ceva.trebuie sa fii cea mai fericita!
  •  
    • 746 mesaje
    18 Ian 2007, 01:32
    0 0
    felicitari Nikol si multa putere!
    maine dimineatza imi fac si eu test.
    eu din pacate nu mi-l doresc iar in cazul in care as fi,renuntz.
    multa vointza si lupta caci ai pentru ce!
  •  
    • 100 mesaje
    18 Ian 2007, 07:51
    0 0
    Feletor, va rog sa ma ajutati cu un raspuns, eu fac des atacuri de panica. Sunt zile cand trebuie sa plec dimineata la serviciu incepe sa ma ia o stare de agitatie / emotie si incep sa am extrasistole. Criza de extrasistole ma tine cam jumatate de ora. E cumplit, ai senzatia ca vei muri in clipele urmatoare avnd in vedere ca inima bate aiurea cu pauze intre batai sau cu batai in plus pe care le simti in gat.
    Vi s-a intamplat asa ceva?
  •  
    • 746 mesaje
    18 Ian 2007, 08:22
    0 0
    'neata icluana.ai citit toate postarile din topic?cred ca vei reusi sa gasesti un raspuns.nu esti singura cu problema asta,suntem o multzime,poate daca ai aflat asta acum te simtzi oarecum mai bine.
    nikol cum te simtzi?tocmai mi-am facut si eu testul,a iesit negativ.i'm so happy!
  •  
    • 153 mesaje
    18 Ian 2007, 09:30
    0 0
    buna fetelor. nu-mi vine sa cred ca am sa devin mama!!! daca ma ajuta Dumnezeu si totul decurge fara probleme. ce sa spun, nu am simptome de gravida, atat ca ma dor cumplit sanii in rest nimic. cu anxietatea nu stau prea bine, sunt speriata pentru ca totul e atat de nou pentru mine si mi-e o teama cumplita de nastere etc, ce mai , daca nu ar fi boala asta idioata anxietatea as fi cea mai fericita fiinta din lume, dar asa e putin mai greu. fetele care au avut o sarcina cu anxietate cred ca stiu ce inseamna. dar eu sper ca voi putea sa fiu tare si sa duc cu bine aceasta misiune pana la final. va doresc si voua evelor o asemenea bucurie, dar cred ca este si un test de rezistenta pe care mi-l face viata. daca trec cu bine de aceasta perioada fara medicamente fara nimic , nu-mi mai sta nimic in cale. va pup
  •  
    • 100 mesaje
    18 Ian 2007, 09:54
    0 0
    Cum pot scapa de extrasistole, va rog un raspuns.
  •  
    • 9 mesaje
    18 Ian 2007, 13:26
    0 0
    buna nikol
    ce faci cum te mai simti?
    Si eu am trecut printr o sarcina si faceam atacuri de panica, diferenta este ca atunci nu stiam ca sunt atacuri si credeam ca am cine stie ce boala nedescoperita de medici, aveam senzatia in tot timpul ca o sa pierd sarcina si ca n o sa mi vad fetita.
    Totul a fost ok in afara de starile mele super nasoale fetita s a nascut perfect sanatoasa, acum are 2 ani jumatate si e o frumusete de fata... lasa mi un id de messenger si vb mai mult daca vrei. De fapt toate puteti sa mi lasati un id de mess sa comunicam, eu mi am facut multe prietene de suferinta si asta m a ajutat foarte mult sa inteleg boala asta nenorocita si sa lupt sa mi fie bine. Si mai ales e bine sa stii ca ai pe cineva aproape cu care sa impartasesti aceleasi ganduri si stari...
    Va pup pe toate si va doresc multa sanatate.
  •  
    • 97 mesaje
    18 Ian 2007, 19:00
    0 0
    Draga Igluana, extrasistolele nu sunt periculoase, multa lume are asa ceva.La mine au aparut din cauza stresului, cred ca si in cazul tau la fel asa se explica ca le ai doar cand esti tensionata.Pentru linistea ta poti face un EKG.
    Ioana as dori sa stiu cum ai facut fata depresiei postnatale, daca ai avut asa ceva sau cam ce stari ai avut dupa nastere.Si eu sunt o persoana anxioasa si ma gandesc la momentul de dupa nastere daca voi face fata tururor transformarilor ( oboseala,dereglarile hormonale, obisnuinta cu cel mic etc.)
  •  
    • 9 mesaje
    18 Ian 2007, 19:49
    0 0
    pai sa va povestesc tot... la mine totul a inceput acum vreo 5 ani cand in urma unei perioade mai puternice de stres (certuri cu sotul, multa munca la serviciu...) a inceput sa mi fie rau. Problema mea era ca nu puteam respira, ma blocam efectiv, tremuram, palpitatii, puls mare, senzatie de lesin, ma invineteam toata etc.
    Am inceput sa mi fac analize, am urmat un tratament psihiatric care m a transformat timp de 5 luni intr o leguma, mai exact eu dormeam tot timpul. Am renuntat la serviciu, la prieteni, la tot... a inceput sa mi fie frica sa ies pe strada, sa stau in casa, mi era frica si sa merg din dormitor in sufragerie. Cumplit!
    Si am tinut o asa 1 an jumate, mi am facut o gramada de analize dar organic totul arata ca sanatatea mea este ok. Am fost prin biserici si pot sa spun ca asa mi am gasit linistea si kulmea am ramas insarcinata. M a bucuat mult vestea dar m a si intristat pentru ca nu stiam cum voi face fata, mai ales ca in atata timp nu mi explicase nimeni ca starile sunt pe fond nervos si ca n are ce sa mi se intample rau.
    A fost nasol pentru ca in tot timpul credeam ca nu voi duce sarcina la capat, ca n o sa mi pot vedea copilul si ca am cine stie ce boala. Pe timpul sarcinii n am luat nici un medicament, mergeam foarte des la biserica si asta m a ajutat cel mai mult.
    la nastere a fost super ok am avut un dr tare bun care m a ajutat mult psihic, am nascut normal fara probleme. Problemele au inceput insa dupa nastere, cand a treia zi dupa nastere mi s a facut rau, cu palpitatii senzatii de ireal, senzatia ca ma afund intr o prapastie adanca, era si oboseala dupa nastere, anxiettea foarte mare... si asa am intrat in depresie. Traiam cu gandul ca nu mi pot creste fetita, ca nu pot avea grija de ea, ca o sa mor si n o sa pot sa ma bucur de ea...
  •  
    • 9 mesaje
    18 Ian 2007, 20:09
    0 0
    Si am inceput din nou cu analize si doctori, la plamani mi au descoperit o bronsita asmatica, gastrita acuta la stomac, si abia dupa inca un an de chinuri am inceput un tratament psihiatric de data asta cu coaxil si lexotanil conbinat cu ceva psihoterapie, am avut norocul sa gasesc un medic psihiatric foarte bun care m a ajutat enorm... si asa am inceput sa mi revin putin putin. Acum mi am reluat munca, mai am stari de rau daca ma supar sau daca sunt foarte obosita. Atac de panica fac foarte rar insa anxietatea este uneori mare dar macar mi am regasit echilibrul si reusesc mai usor sa o tin in frau.
    Un lucru foarte important care m a ajutat a fost acela ca am rezolvat cauza problemelor mele, asa cum imi spunea dr meu trebuie tratata cauza nu simptomul.
    De mai bine de un an am grija singura de fetita, nu mai sunt nevoita sa mi platesc femeie sa ma ajute, gatesc spal, sunt aproape un om normal.
    Ma gandesc uneori ca singurul lucru pe care mi l doresc este sa nu ma mai intalnesc cu acele stari, pentru ca e groaznic!
    Fetelor va trebuie multa vointa si curaj ca sa invingeti boala asta
  •  
    • 130 mesaje
    18 Ian 2007, 20:20
    0 1
    Icluana, linistete-te, ia-o usor,extrasistolele sunt pe fond nervos si vor trece sigur.
    Eu am patit-o de foarte multe ori, am mers la cardiologi, vreo 3 la nr. si acum iau lokren, e pentru aritmie, combinat cu magne B6 si pot sa-ti spun ca ma simt bine, aproape am uitat de ele.
    Cu somnul cum stai?
  •  
    • 97 mesaje
    18 Ian 2007, 20:51
    0 0
    Interesanta poveste, cred ca ai trecut prin toate starile posibile, e bine totusi ca ai avut rabdarea si puterea sa iti revii.Intr-adevar iti trebuie multa vointa pentru asta si mai ales rabdare pentru vindecare.Pastile am luat si eu si in loc sa ma linistesc eram mai agitata, m-am convins ca numai eu pot schimba situatia, pastilele te fac sa te simti mai bine fizic dar psihic nu iti inlatura gandurile negative pe care le ai.Acum mai am din cand in cand stari de agitatie si anxietate dar reusesc sa le fac fata.
  •  
    • 27 mesaje
    19 Ian 2007, 10:58
    0 0
    ceau fetelor! Ioana ai trecut prin perioade foarte grele dar vad ca ai iesit cu bine, eu trec prin aceleasi senzatii, am nascut acum 5 luni si pe fondul certurilor si supararilor cu sotul si soacra , al stresului am ajuns sa fac atacuri d panica si sa am o anxietate continua care nu ma lasa sa traiesc mi-e frica sa ies afara si cand ies cu sotul am tot timpul senzatie de ireal si e cumplit parca sunt ametita si simt furnicaturi in picioare ,senzatie de presiune in cap si in stomac, eu iau produse naturiste ( capsule de sunatoare), dar nu stiu cat o sa ma ajute le iau de o luna jumatate si cateodata am si stari de mai bine dar cateodata cand ma apuca anxietatea mai puternica ma sperii si mai tare. Tu ce ma sfatuiesti sa fac am vazut ca atunci cand ma supar ma apuca si atacurile, dar in viata tot timpul exista si suparari si atunci ce sa fac!!! va pup pa pa...
  •  
    • 9 mesaje
    19 Ian 2007, 11:12
    0 0
    buna
    maria in primul rand, asa cum am mai spus incearca sa tratezi cauza nu simptomele, poti sa iei tratamente zeci, daca n ai liniste si echilibru sunt inutile orice incercari de a scapa.
    Povestea noastra se aseamana putin, si eu am capatat anxietatea in urma certurilor cu sotul si soacra care se baga in tot timpul intre noi, cu plecarile dese ale sotului meu la ea. Iar eu casatorita fiind cu el nu mai suportam sa ma lase singura intre patru pereti si sa si petreaca weckend urile cu ea, el imi spunea sa nu l pun sa aleaga pentru ca n o va face, eu sunt sotia ea e mama. 2 ani mi au trebuit sa l conving pe sotul meu ca fiecare trebuie sa aibe locul ei si ca atata timp cat ea ma accept eu nu am nimik cu ea si o voi respecta. Dupa 2 ani de certuri si discutii m am imbolnavit pentru ca organismul meu n a mai rezistat... atitudinea sotului s a mai schimbat insa nu asa cum mi as fi dorit.
    Chiar de sarbatori cand ar fi trebuit sa fim bine noi ne am certat tot din cauza ei pentru ca nu inceteaza cu barfele si rautatile... drept urmare am facut niste atacuri de panica de toata frumusetea. Cat timp sunt linistita n am nici o treaba cu anxietatea, cand simt ca mi pierd echilibrul si linistea incepe din nou cosmarul... important este ca am descoperit cauza si incerc sa invat sa ma apar cumva, de exemplu nu mi am mai vizitat soacra si n am mai vorbit cu ea de aproape 7 luni, asta m a detasat putin de probleme.
    maria, orice problema ai avea cu soacra sau cu sotul incearca sa te detasezi pentru ca unele mame de baieti sunt tare nemernice, geloase si invidioase... incearca sa i explici sotului ca daca te dezechilibreaza prin comportamentul lui (si n o pune la punct pe mama lui) nu ti va fi bine. Iar tu ti doresti ca intre voi sa fie bine, sa va iubiti si sa va cresteti copilul impreuna.
    Sotul meu a facut o chestie foarte buna dupa discutia de sarbatori a sunat o si i a sous ca atata timp cat nu se comporta frumos si nu ma primeste la ea asa cum il primeste si pe el, n o sa ne vada pe acasa.
    Eu cred ca vindecara ta se afla in mainile sotului tau, daca intr adevat cauza problemelor sunt certurile dintre voi.
    Poti avea o discutie serioasa cu el in care sa i explici ca nu mai poti, puteti merge chiar la psiholog impreuna desi pare ciudat uneori ajuta. Poate el nici nu si da seama ca te raneste...
    multa sanatate
  •  
    • 60 mesaje
    19 Ian 2007, 12:09
    1 0
    buna ziua, fetelor! acum un an si 2 luni, dupa o perioada de calvar de 8 luni in care l-am avut pe tatal meu la mine , bolnav de cancer de colon, operat, si toate celelalte ce au decurs din asta, stres la greu, singura(sotul meu fiind plecat) am avut intr-o seara exact ce descrieti voi...nu stiam ce e cu mine: puls 150.tensiune 19 , ametela , senzatie de detasare si ireal , frica de nebunie, frica de moarte....analize la inima..nimic...cand am aflat ca nu am nimi la inima mi-am putut controla tensiunea si pulsul...nu mai cresteaupt. ca stiam ca nu am nimic....a venit salvarea de vreo 5 ori...nu mai putem sa merg...imi era frica sa ies din casa , sa merg in alta camera...la toaleta ma ducea sotul ,.care venise intretimp...de servici... un oarecare dr. l-a sfatuit pe sotul meu sa ma duca la psihiatru....am avut norocul sa o cunosc pe dr Raducan care m-a tratat un an de zile cu seroxat si xanax asa cum scrie la carte....tratamentul cu antidepresive este neaparat necesar pt. ca ajuta la refacerea echilibrului hormonal...creierul nu mai secreta serotonina(hormonul fericirii) si atunci se instaleaza depresia cu atacuri de panica...antidepresivele au rolul de a pune creierul la treaba sa secrete din nou hormonul fericirii.tot atat de adevarat este ca 2 saptamani am crezut ca mor; imi venea sa ma omor...eram ca un animal haituit de frica...dar mergeam la servici asa cum puteam, dadeam telefon din statii sa vina cineva sa ma ia ca nu mai puteam face nici un pas deci ; mergeti la psihiatru, inlaturati cauzele ;stresul, certurile, nemultimirile, degrevati-va de responsabilitati multe, faceti ce va place...si un sfat practic; cand va apuca sa aveti langa voi o punga de hartie in care sa respirat; nu radeti! are efecte imediate... dupa un an de zile tratamentul cu antidepresive afost intrerupt si am inceput sa iau natur min, gel de aloe de la forever si nu imi lipsesc...sunt un om normal acum, ma bucur de viata , am inceput sa cos din nou goblen(nu am mai pus mana de un an) intr-uncuvant m-am intors la viata....nu pot sa spun ca afost usor dar pot sa va spun cu certitudine ca este o greseala sa renuntati la tratamentul unui psihiatru...este o afectiune serioasa care implica tratament la fel de serios , de lunga durata...mare importanta are mediul in care triesti, cei dinjurul tau care trebuie sa aiba rabdare cu voi si sa va iubeasca, sa fie blanzi cu voi...eu am avut noroc....sotul meu si fiica mea m-au inteles, au fost alaturi de mine, m-au tratat ca peun om sensibil , nu ca pe un nebun si acum totul e sub control...tubul de xanax e cu mine, ca sa am siguranta,dar nu am apelat la el niciodata de cand am terminat tratamentul, dar stiu ca e acolo... multa rabdare si sa va iubiti pe voi si pe cei dragi
  •  
    • 27 mesaje
    19 Ian 2007, 12:56
    0 0
    merci ioana pentru raspuns diferenta dintre mine si tine e ca eu stau cu soacra in casa si sa sti ca tot timpul s-a bagat intre noi,e ca o scorpie pe care nu pot sa o suport si certurile care le-am avut cu ea au fost groznice si mi-au intins nervii la maxim cu toate ca avem apartament cu 4 camere tot timpul ma urmarea sa vada ce fac si nu puteam sa stau relaxata deloc.Acum am inpartit apartamentul eu am 2 camere si are 2 dar tot se baga din cand in cand si n-o suport imi provoaca rau si s-o vad dar la primavara ma mut la tata sa n-o mai vad. te pup pa
  •  
    • 153 mesaje
    19 Ian 2007, 13:50
    0 0
    IOANA79, vreau neaparat sa vorbim. adresa mea de mess si mail este budaunadina@yahoo.com da-mi un semn cat poti de repede. sunt insarcinata in 6 saptamani si am o anxietate greu de suportat, iar gandul ca nu pot lua nici un calmant ma face sa intru in panica. te pup merci
  •  
    19 Ian 2007, 15:22
    0 0
    nicol pt anxietate poti folosi pe timpul sarcinii ceai de tei sau sunatoare - nu sint contraindicate si au uneori un efect neasteptat de bun.
  •  
    • 27 mesaje
    20 Ian 2007, 11:10
    0 0
    sal! Nicol sa iei capsule de sunatoare sunt mai puternice decat ceaiul si iti spun din proprie experienta ca eu ma simt mai bine de cand le iau si nici nu sunt contraindicate in timpul sarcinii.Am vazut ca mai exista un subiect"sindromul de panica" pe acest forum poti sa intri si acolo sa vezi cu ce se mai trateaza multimea de oameni care sufera de aceasta boala,ca suntem tare multi! Anxietatea asta are din ce in ce mai multe victime se zice ca e boala stresului, a oraselor aglomerate si a supararilor.Ce e mai rau din toate astea este ca afecteaza mai mult tinerii ca rar am auzit un om de pe la 40 de ani sa sufere de anxietate de aceea i se mai zice si boala tineretii in termeni psihiatrii. Eu i-as zice boala nefericirii pentru ca de cand o am n-am mai putut sa rad sa ma simt relaxata si fericita.NICI NU NE OAMOARA, DAR NICI NU NU NE LASA SA TRAIM! Va pup si sa avem incredere in Dumnezeu ca eu cred ca e o boala a sufletelor, iar sufletul se purifica prin credinta.....pa pa..