Hiperventilatia
-
0 0Fetelor, vreau sa va intreb si eu daca are cineva idee cum scap de hiperventilatie. Mi s eintampla in ultima vreme f des sa am caderi bruste de tensiune, mi se infunda urechile, inima mi-o ia razna, zici ca imi sare din piept si ma ia un tremur in tot corpul de zici ca sunt bagata la 220W. Am senzatia ca lesin in momentele astea si nu stiu ce sa fac, e f stresant pt mine, pentru ac in felul asta nu pot sa functionez, plus ca stau cu teama in san ca oriunde ma duc ma ia lesinul. Poate s-a mai confruntat cineva cu asa ceva, si poate sa imi dea si mie niste sfaturi, v-as fi f recunoscatoare. -
Stii sigur k ai hiperventilatie?
Eu am lesinat de 2 ori, pana acum, asa, din senin. Ma ia cu calduri, mi se infunda urechile, nu mai vad, imi amortesc mainile, tremur toata, nu ma mai pot tine pe picioare si in final lesin. Pur si simplu mi se rupe filmu'.
La mine, problema e lipsa de calciu. Asa k toamna si primavara urmez tratament cu calciu, iar in rest incerc sa mananc cat mai multe lactate.
Sfatul meu e sa te duci la medic, sa faci niste analize, alea-alea, stie dr. mai bine.
Multa sanatate! -
Da, chiar azi am fost la doctor sa imi dea trimitere pentru analize. Din simptomele pe care le am, doctora asa zice, ca e hiperventilatie. Culmea este ca nu patesc asa ceva decat cat sunt in spital, caci fac stagiu acolo si nu mi s-a intamplat asta pana acum cateva luni. Insa am lesinat la spital si de atunci vad negru in fata ochlor si am sipmptomele astea numai cand ma gandesc, chiar si cand sunt la cursuri, dar asa, din senin, pe strada, nu mi se intampla.
-
si eu am trecut prin asa ceva. cand am vazut mesajul tau si ti-ai descris simptomele, parca eram eu acum mai bine de un an. la mine totul a inceput in urma cu 6 ani, intr-o perioada foarte stresanta a vietii mele! ma simteam rau, ameteam, ma apuca cu tremuraturi si o senzatie evidenta de par maciuca in cap. ce sa zic ca inima o lua razna in momentele alea. am facut sute de analize, dar nu iesea nimic. cineva mi-a recomandat sa ma duc la un psiholog si asta am si facut. diagnosticul pus era ANXIETATE GENERALIZATA cu atacuri de panica. de fapt starile mele erau atacuri de panica. am facut un tratamnet cu anxiolitice si putina psihoterapie si acum sunt bine. dar nu vreau sa-mi amintesc cum imi era frica sa ies din casa ca poate mi se face rau, cum nu stateam singura etc.nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva, e cumplit. nu vreau sa te speriu dar parerea mea este ca ar trebui sa consulti si tu un psiholog.dar cel mai important este sa-ti schimbi modul de gandire.eu am reusit acest lucru dupa ce am studiat pe net tot ce se putea legat de aceasta afectiune. este totul pe baza nervoasa, nu poate sa ti se intample nimic, e pur si simplu o stare care vine si trece. pe mine m-a invatat psihologul cum sa controlez aceste stari printr-o respiratie care trebuie facuta atunci cand te apuca. daca te hotarasti si te convingi ca poate si tu ai asa ceva, poti sa apelezi cu incredere si iti voi da mai multe detalii
fii tare! -
Nikol, multumesc de raspuns, sa stii ca si eu m-am dus ieri la un psihoterapeut si mi-a dat niste pastile, acum vreau s avad ce efect au. Adevarul e ca si eu am trcut printr-o perioada f grea anul asta, multe necazuri, suferinte, se pare ca m-a pus la pamant. Faza este ca acum mi-e teama sa mai intru in spital, ca sa nu cumva sa lesin iar acolo. Si cel mai grav este ca acolo trebuie sa imi fac stagiul....Tu mai continui tratamentul acum, sau nu mai e cazul? Ca inteleg ca tratamentul are efect atata timp cat il urmezi, daca stopezi, simptomele revin, sunt curioasa sa vad efectele la mine.
-
eu am intrerupt tratamentul de mai bine de 8 luni si chiar ma simt bine. iti voi spune un secret: in toata perioada in care m-am simtit rau evitam foarte mult sa fac unele lucruri de care imi era frica( de exemplu cum spuneai tu ca ti-e frica sa mai intri in spital ca o sa lesini), eu nu puteam pleca departe de casa sau ce sa spun de a pleca in afara localitatii, simteam ca o sa mor si nu are cine sa ma ajute. ca urmare eu nu am iesit din localitate mai bine de un an. asta nu a facut decat sa-mi mareasca frica. atunci am intalnit pe cineva care a trecut prin asa ceva si mi-a spus ca el s-a vindecat facand exact lucrurile de care ii era teama. si m-a sfatuit sa fac la fel spunandu-mi ca nu are ce sa mi se intample. si asta am si facut. am inceput treptat sa ma indepartez tot mai tare de casa si dupa cam 6 luni am mers singura la Constanta, iti dai seama eu sunt din Cluj, 700 de km singura cu masina. nu credeam ca voi reusi, dar totul este sa ai vointa. mi-a fost extrem de greu, uneori ma apucau atacurile de panica, dar imi repetam intr-una '' trebuie sa ai rabdare si o sa treaca''! cu timpul am reusit sa ma vindec de aceasta fobie. sfatul meu: continua sa mergi la spital, fii tare, nu are ce sa ti se intample, si daca lesini o data ce vei pati?! nimic. sunt oameni atat de sensibili ca numai cand le ia sange lesina? si ? ce-au patit? isi revin si-si vad de treaba in continuare. daca vei evita spitalul anxietatea ta se va accentua. asculta-ma pe mine ca am trecut prin asta. fii tare si intra in spital cu fruntea sus si daca te va mai apuca tremuriciul cu timpul aceste stari vor fi tot mai rare, pana in cele din urma vor disparea. daca mai pot sa te ajut cu vreun sfat, o voi face cu mult drag. numai cine a trecut prin asa o experienta poate sa spuna cat de cumplit e!
-
Multumesc mult de sfat, iti dai seama ca o sa ma duc in spital, pentru ca acolo fac practica. Imi e teama ca voi lesina din nou si ca nu imi voi putea continua studiile din aceasta cauza, iar eu chiar imi doresc sa continui. Chiar si mirosul de spital nu il mai suport, dar voi incerca sa fac cum ma sfatuiesti. Sper sa fie bine, o sa vad incepand de luna, am o luna de stagiu, sper sa o duc cu bine la capat. Multumesc inca o data.
-
vei reusi, important este sa ai vointa! si ce daca lesini, te ridici si mergi mai departe! nu te gandi ca nu vei mai putea merge ca vei fi atat de rau, ca asta este doar in mintea ta! crede-ma ca eu am suferit 6 ani de zile , pana mi-am luat inima in dinti si am facut tot ceea ce-mi era frica. e adevarat ca uneori ma simteam mai rau, dar nicidecum asa cum imi imaginam, si n-am murit, sunt aici si ...inca dau sfaturi, cine ar fi crezut, eu care credeam ca voi ajunge o leguma legata de patul de la spital...!!!!!
-
Acum chiar ca ma ambalez si mai tare, daca zici ca la tine 6 ani a duart procesul asta...si eu astept sa imi treaca in cateva luni, caci practic de cateva luni am simptomele astea. Ma duc la spital, ieri mi-a fost rau si am plecat acasa, dar astazi mi-a fost ceva mai bine, sper sa ma tina asa mai departe. Nu stiu de ce, dar si em am aceeasi senzatie, ca nu mai sunt buna de nimic, decat sa stau acasa si sa ajung un parazit, ca nu mai sunt de folos societatii cu nimic. O sa imi iau inima in dinti si sa merg mai departe, sa vad pana unde ajung. Vorba ta: de murit, n-am sa mor.
-
Daca faci practica in spital (ceva postliceala, de asistente sau chiar studenta la medicina???) inseamna ca ai acces la informatie. Si deci nu se justifica nick-ul tau de "nestiutoarea". Parerea mea! Cel putin pentru hiperventilatia asta a ta (ce boala o mai fi si asta? cel mult un simptom) Mai degraba cred ca suferi de atacuri de panica, poate spasmofilie, INSA este nevoie de analize pentru a pune un diagnostic. Ca te-ai dus la un psihoterapeut (care te-a ajutat) inseamna ca nu suferi de nimic organic. Vesti bune, as spune eu! Asa, si incearca, mai fata, sa iti gasesti resursele in tine, caci numai de acolo iti vei putea gasi vindecarea!
edit: si inca o idee buna: renunta la cafea, tigara sau alte excitante! banuiesc ca stii si singura raspunsul de ce!! -
Si eu sunt de parere ca la tine este mai mult decat o hiperventilatie. Pentru Hiperventilatie fara nici o alta complicatie, remediul este o punga de plastic ca acelea pentru sandwich-uri. Pe mina ma invatat un doctor olandez, fiul meu cel mare avea atacuri de hiperventilatie fara nici o alta complicatie. Ii tineam punga de plastic la gura si sufla in ea si tot din ea inspira. Metoda este simpla dar se aplica numai in cazuri simple de hiperventilatie.
-
nu ai de ce sa te panichezi!la mine a durat 6 ani tocmai pentru ca am fost atat de slaba incat decat sa infrunt situatia preferam sa o evit! si aceasta evitare mi-a facut foarte mult rau, pentru ca frica mea s-a acutizat! daca eram tare pe pozitie si infruntam frica demult eram ok! dar, mi-a trebuit ceva timp, sa citesc, sa ma documentez, sa aflu ca de fapt nu voi muri ca sa pot face fata! asa ca, nu da inapoi oricat de rau te-ai simti!e bine ca are cine sa-ti dea un sfat, cineva care a trecut prin asta, eu eram atat de singura si nu vorbeam cu nimeni!
-
"Nestiutoarea" ai luat cea mai buna hotarare.Sunt de acord cu tot ce spune nikol30 .Sa stii ca pentru atacuri
de panica poti sa te indopi cu toate pastilele din lume, pana la urma ajungi sa intelegi ca doar singura te poti ajuta.
Iata sfatul meu din propria-mi experienta:
Este bine sa-ti repeti in gand de mai multe ori pe zi,ca o autosugestie ,ca esti sanatoasa si ca de fapt totul se intampla in mintea ta ,si daca vei face un atac de panica va trece repede,nu se va intampla nimic pentru ca nu se moare din asta.
Si incearca sa fii cat mai calma atunci cand simti ca se apropie un atac si daca totusi se intampla sa-l ai ,roaga pe cineva sa deschida fereastra, sa creeze un curent de aer si sa inspiri adanc si sa expiri cat mai lent cu putinta,chiar poti numara in gand,apoi cand te mai linistesti
incearca sa nu te mai gandesti la asta ,sa gasesti ceva de facut ca sa uiti,distragandu-ti atentia cu ceva.
Si eu am suferit ani buni de atacuri de panica ,si cel mai bun tratament a fost acela in care mi-am repetat de atatea ori ca nu sunt bolnava,ca nu am nimic si ca de fapt totul porneste din mintea mea,ca am ajuns sa cred si eu pana la urma asta,si uite au trecut aproape 2 ani si n-am mai avut atacuri.
Sa dea Domnul sa numai am vreodata!
Vezi ca mai sunt deschise niste topicuri in urma: "Xanax", "atacul de panica",etc. Gasesti acolo cateva reguli pentru autosugestie destul de bune si alticineva vorbea de tehnici speciale de respiratie in timpul atacului,invatate de la un psiholog. -
Fetelor, va multumesc mult pentru sfaturi. Nu am apucat sa deschid paginile cu "Xanax" si "atacuri de panica", pentru ca nu am avut timp. Insa vreau sa va spun ca mi-am facut analizele la sange si am lipsa de fier, restul e totul ok. Am inceput un tratament cu fier si de cateva zile mi-e f bine, am inceput sa iau si niste vitamine si sunt chiar mai bine ca inainte. Nu am mai avut stari de lesin, Doamne ajuta, si sper sa scap de ele definitiv. Chiar am mers in spital si am ingrijit rani, eu, care inainte, numai cand auzeam de o rana si fara sa o vad ma lua starea de lesin, alerg toata ziua prin spital si nu ma mai deranjeaza nici mirosul, nu stiu ce se intampla, dar oricum, este in favoarea mea. Sa ma ajute D-zeu si merg mai departe tot asa, caci tare ma temeam sa nu fiu nevoita sa opresc studiile din pricina asta. Va multumesc inca o data pentru sfaturi.
-
Am si eu o problema asemanatoare, in urma unor atacuri de panica am ramas cu senzatia ca nu pot respira cum trebuie , simt nevoie sa trag aer mult in piept si sa casc mai mult decat este nevoie , credeti ca este hiperventilatie, am fost la doctor zilele astea si am fost diagnosticata cu depresie anxioasa.. dar singurul lucru care ma deranjeaza este respiratia atat..