Par prea mica
-
0 0Daca a facut sex oral nu insemna ca are o inima de piatra, ca poate primi jignirile fara sa o doara, un pont pentru tine Mahabharata, sexul nu te face altcineva decat esti, nu te transforma intr-o t.arfa care tine la tavaleala, nici nu-ti ingroasa obrazul pana la a fi confundat cu soriciul unui porc. Esti foarte dura in aprecierile tale, dar mai grav e ca esti nedreapta. 80% din postarile Mirunei de pe acest subiect sunt despre scoala, despre mutarea ei la liceul pe care si-l doreste, despre entuziasmul de a putea invata ceva ce o pasioneaza. Vezi cumva ca se lasa purtata de entuziasm pe aripile sexului si ca uita de scoala? O vezi entuziasmata, cerand amanunte despre diverse tehnici de satisfacere a partenerului? O vezi decalarand ca asteapta cu nerabdare urmatoarea partida de sex oral? Nu cred, asa ca nu e cazul sa fii atat de cinica, una e sa nu de declari de acord, alta e sa arunci cu noroi.
Inca ceva, spui ca : “Voiam sa fiu solidara cu ea, pentru ca mi-aduc aminte de mine, cand ma batea mama pana tarziu, in noapte, cand obosea. Voiam sa ii spun ca va veni vremea cand si ea isi va putea lua revansa, dupa cum va dori... si sa aiba doar rabdare si curaj.” Tu vorbesti de revansa, dar uite ce ii spune Donna: “pai ce, crezi ca eu am fost crescuta altfel? in afara de faptul ca n-am fost altoita (dar uneori preferam sa-mi carpeasca vreo 2, decat sa ma certe si apoi sa nu-mi vorbeasca zile intregi - ca asa era modelul la noi ), n-am pomenit imbratisari si pupicuri. de pupat, parintii ma pupau de ziua mea, cand imi urau "la multi ani", si atat. in rest, cand ne intalneam prin casa ne feream unii de altii, vai, nu cumva sa ne atingem din intamplare. e, si sa-i vezi ce moace fac acuma, la batranete, cand imi intra pe usa si eu ma reped la ei sa-i imbratisez si sa le trag niste pupoiuri de-alea sanatoase sa-i vezi cum paralizeaza cand le aplic tratamentul asta!!! ei, si ce daca, lasa ca stiu eu ca le face bine sa fie pupati ” si uite ce raspunde Miruna: “Si poate chiar vroia si baieti si atunci m-ar fi iubit si pe mine dar imi dau seama ca sunt vinovata pentru asta, bine nu direct ca nu am facut nimic dar oricum din cauza ca m-am nascut eu .. si probabil ca ar fi vrut macar daca-s singuru copil pe care sa-l aiba sa fiu asa cum vrea ea . Ehm ..poate cand o sa fie batrana iar eu o sa am familie si copii si o sa ma duc pe la ea sau o sa vina la mine o sa fac si eu ca tine”. De aici ai putea sa intelegi ca nu isi uraste, nici nu isi detesta parintii, ea se invinovateste singura pentru comportamentul lor si spera ca intr-o buna zi ei ii vor perimite sa le demonstreze afectiunea ei. Asa ca e inutila interventia ta de solidaritate, promitandu-I ca va veni si “ziua judecatii”, a revansei, la fel de inutila ca si frisoanele tale si descrierile plastice ale penisului in gura unei fete de 14 ani, versus “organ sexual masculin” in gura unei fete de 19 ani.
Ma supara tare mult sa vad un om in toata firea, care a lucrat in invatamant, deci se presupune si cu ceva experienta in psihologia copilului, ca sta si arunca cu gunoi in cineva care are jumatatea varstei lui si o viata de famile de natura sa te cam dea paste cap. Am inteles toti revolta ta, dar nu inteleg de ce te tot iei cumva de nenorocitul ala de act sexual oral? Vad ca faci ce faci si te tot invarti in jurul lui, il aduci in discutie, ti-l imaginezi, il sugerezi la fiecare fraza pe care o scrii. Ti-ai spus punctul de vedere, e inteles de toata lumea, Donna a incercat sa te tempereze, dar tu nu si nu, tot cu gandul la instrument! Eu zic sa folosesti un ton mai calm si mai pasnic pentru a exprima ceea ce ai de spus si sa gasesti o forma mai putin cruda de a ne face sa privim lucrurile si din punctul tau de vedere. Chestia cu “spalata e ca si nou” e urata rau de tot, urata, urata, urata! Nu te supara, dar mai ai foarte putin pana la a lua o torta si un cearsaf si a pleca in cautarea vinovatilor.
Maine voi sterge postul asta, pana atunci sper sa se calmeze toata spiritele moraliste.
P.S. scuzati-mi eventualele greseli, am scris postul asta din inima, cu mare graba, mi-e fri -
P.S. scuzati-mi eventualele greseli, am scris postul asta din inima, cu mare graba, mi-e frica ca daca il corectez voi cenzura pe ici, pe colo.
Concluzie, ca tot m-am lungit cat o zi de post: nu, nu sunt de acord cu sexul practicat de copii, dar nu toate fetele care o fac sunt niste tarfe, nu toti baietii sunt niste inconstienti.
Nu aruncati prea tare cu cartofi, sunt firava si s-ar putea sa ma doara rau!
-
-
Hai ca am dat cu mop-ul repede,am pus de-o salata orientala,ca vine Gigel al meu mort de foame... si, pana se fierb cartofii am intrat la topicul secolului.
Donna... tu ai mult credit de la mine, ca parerea mea despre tine este iremediabil buna.
Probabil am exagerat, daca zici pana si tu...
Ce sfat sa-i dau fetei? Nu pot sa-i dau vreun sfat, ca eu efectiv nu o inteleg...
Ma, fata il iubeste pe Pyro...ok... Asta a avut sifilis si n-a stiut... Se poate. Pana nu de mult as fi infierat si asta, dar acum...stiu ca se intampla si la case mai mari sa pescuiesti o boala venerica, mergand pe incredere
Poate mi se trage si de la faptul ca acum vreo doua seri am vazut cu barbatul meu niste filmulete porno
, intre care unul era cu o pustoaica . Fara forme, cu ochi de copil... Avea, nene o abnegatie...ca sa zic asa...de mi s-a facut rau. Daca puteam, il luam la bataie pe barbatul care se pretase la asa o pustoaica! Pe ea o trimiteam la biblioteca, sa ia dictionarul ortoepic si de punctuatie la studiat, ca vine ea si vremea sexului oral...
Ce sa-i zic, eu una, care am vazut-o prima oara de aproape in ultimul an de liceu, nici nu stiam cu ce se mananca... Daca prima pe care am vazut-o ar fi fost verde, n-as fi comentat, as fi crezut ca asa-i normal! Iar doua luni mai tarziu am plecat cu bursa de studiu in strainatate... unde am mai facut si eu niste studii de caz....pe banii Universitatii Bucuresti Dar destainuirea asta nu ma va face mai simpatica in ochii Mirunei!
Sfaturi...da, i-am dat la inceputul topicului... Ne-a zis "mersi". -
Nefeli nu-i canta nimeni in struna Mirunei....si noi ne dorim sa inteleaga Miruna ca a gresit... ceea a inteles zic eu destul de dur avand in vedere ca s-a ales cu un sifilis de toata frumusetea... dar nu trebuie infierata pe vecie pentru ca a facut o greseala... trebuie corijata cu grija si intelegere... ca bataie a servit din plin, la fel si vorbe nepasatoare.... si la ce i-a folosit? asa ca cine e fara de pacat sa arunce prima piatra
-
bravo,maha! asa ai mai venit de acasa.tot ce avem de facut e sa intelegem ca daca cineva greseste nu trebuie pus la zid. e adevarat ca merita mustruluit, dar dupa ar trebui ajutat sa se indrepte. pana si o planta daca vezi ca a crescut stramb incerci sa o indrepti,sa o ajuti sa se dezvolte frumos, nu o tai de la radacina. si eu am avut cam aceeasi poveste dar mai fericita. l-am cunoscut pe sotul meu la 16 ani jumate, am inceput viata sexuala la 17 , m-am casatorit la 18 si deja avem 10 ani de casnicie. vezi ca exista si cazuri fericite??? poate din tot raul de la inceput o sa iasa ceva frumos si vor fi impreuna mereu. merita amandoi o sansa. asa sunt eu mai romantica. miruna nu te lasa!!!! stiu ca ai inceput cu stangul,dar continua cu dreptul. pyro.tu sa nu cumva sa o dezamagesti pe fata asta ca nu merita,dovedeste ca esti alaturi de ea. sa va mearga numai bine!!!!
-
Amera, sunt impresionata in mod real de postarea ta. Te respect pentru felul in care ai vorbit. Pentru sinceritatea cu care ti-ai dezvaluit experientele vietii si pentru eleganta cu care imi atragi atentia asupra modului gresit in care consideri ca gandesc. Pentru claritatea cu care ma faci sa vad ca exista si alte pareri decat ale mele.
Stiu ca mai sunt si alte pareri. Si mai stiu ca sunt, pe cat de multe, pe atat de diversificate.
Ma mananca degetele sa imi evoc si eu drama traita in copilarie si adolescenta, nedreptatea, groaza, repulsia de a trai cu o mama cu o boala teribila. Bataile, jignirile, lipsurile, nesiguranta, acuzatiile, atmosfera apasatoare, de cavou... Foamea, vanataile, parul smuls din cap in smocuri... Dormitul in fata blocului, in chiloti, cu papusa mea.
Eu nu am uitat. Am iertat, e drept. mama imi este acum cea mai buna confidenta... Dar nu am uitat , desi am iertat. Probabil ca niciodata nu o sa-i imput...dar nu o iubesc. Ii sunt aproape in viata si prima mea grija este la ea. Dar nu mai am cum sa uit. E prea grav ce mi-a facut.
Eu am modul meu de a reactiona. Nu il prezint ca fiind cel mai bun.
Asa si Miruna. E optiunea ei felul in care isi priveste parintii.
Elocinta cu care iti spui punctul tau de vedere, isi are explicatia, evident, in faptul ca Miruna a reactionat intr-un fel care ti-este propriu. E firesc sa ii iei apararea. e ca si cum ai lua apararea copilei care ai fost... Desigur ca sexul nu te-a declasat. S-ar putea ca nici pe Miruna sa nu o declaseze. Dar nu e obligatoriu ca un lucru care e bun pentru cineva sa fie la fel de bun pentru toata lumea.
Eu nu imi voi sterge postarile. Si am sa te rog sa nu le stergi nici tu.E totusi un forum. Miruna va alege singura bobul de neghina.
Cuvintele pe care le-am folosit au fost cu grija alese. Am citat, e adevarat, niste cuvinte uratele pe care ea, cu degetelele ei invatate doar cu stiloul le-a tastat. Vocabularul pe care l-am folosit a fost, deci,exemplar, iar tonul inca nu a fost suficient de vehement, pentru dezaprobarea pe care o simt citindu-i postarile agramate de eleva care invata bine.
Amera draga... pe forum e ca-n viata! Nu e obligatoriu ca toata lumea sa gandeasca la fel, nu e obligatoriu sa fii supraprotejat numai pentru ca ai sinceritatea de a posta niste enormitati. -
Sigur ca e placut ca toata lumea sa te vada cu ochi buni. Sigur ca e greu cand ti se pare ca esti judecat cu nedreptate.
Par obtuza...par sarcastica, par lipsita de inima. Se prea poate. Dar ine a zis ca in viata oamenii sunt toti la fel? Ca oriunde te intorci vei gasi indulgenta, incurajare, toleranta pentru slabiciuni si o privire iertatoare si calda pentru orice act desantat pe care il comiti...?
Nu, Amera, cu tot respectul, imi mentin parerea si imi reafirm dezaprobarea. -
Am citit ca unele dintre voi vreti sa va stergeti postarile mai dure . Intr-un fel va dau dreptate . Pe de alta parte cred ca ar fi bine sa le lasati totusi sa le citeasca Miruna si Razvan . Ce li s-a intamplat i-a maturizat f tare si cred ca sunt capabili sa traga singuri concluziile din tot ce s-a scris.
Eu fac parte din cazurile pe care voi le numiti fericite : parinti iubitori si ocrotitori , care au incercat sa imi ofere cam tot ce mi-am dorit , chiar daca pentru asta au renuntat la multe lucruri pentru ei . Ei bine asta in cazul meu nu a fost cea mai buna solutie . Am fost mult prea ocrotita si alintata si cand am dat de greu nu am stiut sa ma descurc . Am avut si cred ca mai am inca o problema de socializare . Mama facea de toate pentru mine , de la pus masa , facut patul , pana la dusul de mana oriunde aveam treaba (doctor , la facut buletin , pasaport , cam orice)
Am venit la facultate , stau la camin si abia acum ca sunt in anul 4 si dupa ce m-am dat cu capul de toate pragurile am invatat cat de cat sa imi port de grija . Am avut mari probleme cu colegele de camera . Nu stiam sa ma apar , sa imi cer drepturile , m-au cam calcat in picioare si eu pur si simplu nu am scos un sunet . Inca nu cred ca stiu sa ma apar din pacate . De asta spun sa lasati posturile . Viata e cand calda cand rece . Or sa se loveasca in viata de zi cu zi de fel de fel de oameni . Aici , sub anonimat , parerile altora nu ii afecteaza , sau nu ii afecteaza la fel de tare . O sa le foloseasca aceasta experienta si am incredere ca de acum vor lua ,in general, deciziile corecte . Poate unele fete au fost un pic mai dure ....din pacate in jur vor intalni multi oameni poate mai duri si rai .De fapt chiar Razvan a vrut sa o protejeze de o astfel de lume cand a incercat sa nu faca oficiala relatia lor de teama ca daca nu o sa mearga ceilalti or sa o catalogheze pe Miruna drept o fata "usoara". -
Mahabharata , peace!
Mahabharata, am afirmat inca dela inceput ca ma regasesc in povestea Mirunei, dar am scris nu pentru a-i gasi justificari, ci pentru a explica ca uneori facem alegeri influentati / oarecum fortati de mediul in care traim. Ma doare sufletul pentru copilaria ta, ma doare sufletul pentru copilaria Mirunei, ma doare pentru a mea. Daca criticile, bruscarile, cuvintele dure ale parintilor au dus-o in punctul in care este acum, ce rost are sa continuam si noi? Asta este motivul pentru care te rugam sa-ti temperezi parerile, eu consider ca acolo unde nu au castigat palma, pumnul si urletele sunt totusi mari sanse sa castige vorba buna, sfaturile date din suflet. Ceea ce s-a facut e bun facut, trecutul nu il poti schimba, nu poti sterge greselile, poti sa inveti din ele pentru a intelege mai bine prezentul, pentru a nu le repeta in viitor. Eu nu spun ca ceea ce am facut eu a fost corect, ca era singura cale de urmat, nu, dar a fost cea mai la indemana varianta, singura pe care am putut sa o vad la timpul respectiv. Nu ma ascund dupa false pudori, nu incerc sa par ceea ce nu sunt, nu mi-e rusine cu trecutul meu. Mi-ar fi fost rusine daca cumva faceam rau cuiva, daca stricam viata unui om, daca comiteam o eroare ireparabila. Eu mi-am asumat riscurile cu luciditate, stiam ca sunt sanse mari sa iasa foarte prost, dar uite ca pana la urma tot ceea ce mi-a ramas sunt niste amintiri placute, si crede-ma ca sunt cam singurele amintiri frumoase din acea perioada.
Tu spui ca ai iertat-o pe mama ta, dar ca nu poti uita, ca nu o poti iubi. Crede-ma pe cuvand cand iti spun un lucru: timpul vindeca toate ranile. Si eu am fost exact ca tine; am trecut de la ura la ranchiuna, de la ranchiuna la nepasare, de la nepasare la grija fata de ei, apoi, dupa ani de zile am inceput din nou sa-i iubesc. Am realizat atunci cand au fost la pamant si cand puteam sa le intorc macar o parte din ceea ce primisem de la ei ca, de fapt, nu pot sa lovesc, nu pot sa ma port asa. Am inteles ca imi iubesc mama in momentul cand era sa moara, abia atunci am realizat ca tot ceea ce s-a intamplat a trecut, ca urmele raman, ca eu puteam fi alta…dar ca asta e, ori ma impac cu mine, ori continui sa traiesc invaluita in resentimente si regrete. De fapt, eu am fost marea pierzanta, pentru ca ura m-a macinat pe dinauntru, era motorul care ma ducea mai departe, mai departe, ma aducea mai aproape de ziua in care ei vor fi slabi si eu puternica. Nu puteam dormi noaptea, stateam si fumam si ma rugam sa-mi dea Dumnezeu putere sa mai rezist inca un pic, sa mai am rabdare sa astept, sa tac, sa inghit….a venit ziua aceea, dar nu am putut plati nici o polita, momentul cand am inteles cati ani am irosit pierduta in amintiri, cand am realizat ca ostilitatea pe care o caram ca pe o piatra de moara ma tine prizoniera, ei bine, momentul acela m-a eliberat. Nu stiu, poate e un semn de slabiciune, dar nu pot face rau cuiva care este deja la pamant, nu pot sa fac asta cu intentie.
Mahabharata, spui ca mama ta era bolnava, atunci incerca sa te gandesti ca nu ea iti facea toate astea, boala o determina sa aiba comportamentul asta dement. Daca iti e cea mai buna confidenta poate ca exista totusi calea sa simti intr-o buna zi ca o poti ierta. Nu sunt vorbe mari, sa stii ca nu sunt nici pocaita, nici vreo fanatica religioasa, dar cu mana pe inima iti spun ca raceala din sufletul tau loveste cel mai mult in tine. Gresesc poate in privinta ta, dar in inima mea nu a fost nici pace, nici liniste pana nu m-am impacat eu cu mine, pana nu am reusit sa accept ca asta e, uite-ma, traiesc, altii au dus-o mai rau ca mine, altii poate mai bine, dar asta a fost viata mea si traind ceea ce mi-a fost dat am ajuns persoana care sunt astazi.
Ma uit la televizor si vad copii care la 11-12-13 au grija de cate 4-5 frati: ii imbraca, ii spala, calca, gatesc, muncesc, se duc la scoala si mai iau si note bune. Am tot respectul pentru ei, dar cati dintre noi pot fi asa, cati putem cara cruci atat de grele fara sa gresim, sa facem compromisuri, sa calcam in afara granitelor lui “asa da / asa nu -
Si inca ceva, am sa-mi sterg postarile mai ales pentru ca povestea mea de iubire a fost cu happy end, nu vreau sa le creez iluzii celor aflate la varste mult prea fragede sa afle ce e si cu ce se manaca sexul, sa le dau cumva impresia ca totul se poate sfarsi cu bine. Asta a fost povestea mea, dar de cele mai multe ori viata e parsiva si ne administreaza niste suturi in fund care ne trantesc la pamant si ne debusoleaza cumplit...din pacate, uneori pe viata.
-
Amera, te rog mult sa nu stergi nimic din ceea ce ai scris...e bine sa ramana. Sa nu faci rau, asta vrei, nu? Ca poate va citi vreo copila naiva si va intzelege gresit...da, e adevarat, dar nu cred ca se arunca in vreun pat, din cauza asta.
Pe de alta parte, multe adulte de-aici au nevoie sa te citeasca.
Evident, e doar o rugaminte, decizia itzi apartzine. -
Cu riscul de a ma repeta si de a repeta ce a spus si classy , te rog mult nu sterge ce ai scris Amera. E scris din suflet si cu un bun simt pe care putine persoane il au . Ar fi bine daca ar exista mai multe fete ca tine pe forum , nu doar pentru gandurile frumoase dar si pentru modul in care stii sa le exprimi . Cum am mai spus eu sunt una din persoanele care nu au avut de unde sa capete experienta de viata atat de necesara in lupta asa pe "viata si moarte" pe care o dam zi de zi , fara sa ne dam seama . Imi pare rau ca tu si alte fete de aici ati trecut prin suferinta , mai ales la varste fragede . Pe de alta parte daca nu se intampla asa nu erati persoanele care sunteti acum . Din pacate taria de caracter si puterea de a lupta nu se castiga niciodata in moduri placute sau usoare . Te rog din suflet nu sterge pentru ca experienta ta de viata , si a multor alte eve , poate insemna mai mult decat crezi pentru noi , celelalte care inca ne mai coacem la minte ca sa spun asa . In plus daca raman doar postarile lui maha se distruge echilbrul
-
Classy si Mihaela, poti citi o mie de carti si un milion de pareri de pe forumuri, poti sa studiezi ani in sir, daca ceea ce esti tu si ceea ce te reprezinta te determina sa fii opac la parerile, la suferinta si la nevoile celorlalti, atunci nimic nu iti va schimba parerea. Sa nu inteleaga cineva ca ma refer la Mahabharata sau la cei ce nu sunt de acord cu mine, nu, pur si simplu generalizez.
Eu una am un singur principiu in viata: daca poti sa eviti sa faci un rau, atunci fa-o. Am invatat ca vorbele dor mai mult decat palmele, ca brutalitatea si violenta nu rezolva absolut nimic. Sa judeci oamenii e foarte usor, e facil sa iti spui “vai, dar eu sunt mai presus decat X, eu nu m-am pretat la lucrurile pe care le face Y, eu am ales alt drum decat Z”. Da, e usor, pentru ca nu suntem nici in pielea lui X, nici in cea a lui Z sau Y, noi putem sa privim lucrurile din afara, sa le decantam prin propriul nostru sistem de valori, sa le privim de la inaltimea principiilor noastre morale. Intrebarea logica ar trebui sa fie “ce pot sa fac eu ca sa-l ajut pe omul asta, cum pot sa-l scot din mocirla, sa-l fac sa inteleaga ca greseste, cum pot eu sa-i usurez viata, cum pot sa-l fac sa se simta mai bine?”. Calitatea cea mai mare a unui om mi se pare capacitatea de intelegere, sau macar efortul depus pentru a intelege; asta e singura cale sa te aproprii de ceilalti, sa treci dincolo de aparente, dincolo de invelisurile astea in care ne tot ascundem de ceilalti. Ne e frica sa traim asa cum simtim pentru ca suntem terifiati de gandul ca am putea fi judecati, izolati, tratati ca niste neica nimeni dusi cu pluta; ne e teama sa ne comparam propria moralitatea cu a celor mai presus de noi, vaiii, daca ne simtim cumva complexati? Pana la urma, pur si simplu ne e teama sa aratam ca suntem niste oameni, cu slabiciuni, cu vicii, cu tot felul de tare de gandire si comportament. Imaginea noastra reala ne poate trada, ne poate arata vulnerabilitatile, ne poate declasa in proprii ochi. Ei si, cine zice ca toti trebuie sa niste supraoameni, niste fiinte perfecte? Oameni buni, acceptati ca toti gresim si nimeni nu e invincibil, pe undeva pe acolo trebuie sa existe o mica fisura, ceva ce nu e in ordine. Greselile unora sunt mai mari, ale altora minore, dar de aia traim, sa invatam cum maine sa fim mai buni decat azi. Eu am avut cu disperare nevoie de o vorba buna atunci cand simteam ca viitorul se inchide in jurul meu, ma agatam de orice lucru cat de mic, de orice nebunie. Daca astazi pot spune cuiva un lucru care il ajuta, atunci o fac din toata inima, nu conteaza parerea celorlati despre mine, traiesc de pe la 15 ani durandu-ma in spate de privirile dezaprobatoare, invatand sa ma accept asa cum sunt. -
Amera, pe langa faptul ca scrii cu sinceritate profunda si elocventza, postarile tale ating cateva puncte pe care multe dintre noi, cele care comitem chiar acum, cu obstinatzie anumite greseli, precum si cele care se pregatesc sa le comita, avem nevoie sa le vizitam si re-vizitam periodic. Dintre problemele pe care le-ai atins tu cu delicateze ma opresc doar la una, on topic:
Copiii si adolescentzii sunt "little people", cu personalitate si sensibilitate proprie, nu obiecte neinsufletzite, fotografii Kodak, care in momentul in care nu mai reflecta exact imaginea pe care o aveam noi in cap ca fiind ideala sau in momentul cand neglijentza cuiva le-a patat la un coltz, trebuie sfasiate fara mila, mototolite si, eventual, scuipate.
"Stalpul infamiei" e locul in care trimitzi pe cineva, fie el om mare, fie copil, atunci cand vrei sa-l ucizi sau mutilezi definitiv. Rusinea si anxietatea creata de oprobiul public sau in forul intim nu ajuta cu nimic, nimanui. In ciuda celor mai bune intentzii cu care cineva face admonestarile dure, tot spre "iad" duce drumul respectiv.
Eu una itzi multzumesc personal ca mi-ai readus in minte problema asta cu atata acuitate. Ca regula genereala, cand "cert" pe cineva virtual imi propun sa-l determin sa se "gandeasca", nu sa il fac sa se simta rusinat si infam, dar de-acum inainte o sa am mare grija ca intentziile mele sa se materializeze fara acest cumplit "side effect". Multzumesc inca odata, Amera! Cel putzin mie, mi-ai fost de mare ajutor.... -
am citit tot si am ramas masca la povestea amarei iar postarile mahabharatei m-au amortit .. nu imi gasesc cuvintele as vrea sa spun ceva sa o apar as vrea sa sterg toate postarile mahabharatei atat de crude .. de ce ? pentru ca ai vazut tu un film porno ? pentru ca ai ramas virgina pana la 20 de ani ? crezi ca asta te face mai buna ... si e fals. Eu nu am vazut la nimeni un suflet atat de bun ca al mirunei ... iar vorbele tale sunt pur si simplu pline de rautate. si ma frustreaza ca nu pot sa fac nimic, ca ea o sa intre la un moment dat si o sa vada cum o faci stricata si agramata si toate detalierile tale grafice cu care vrei sa o scarbesti. Si stiu ca lumea e rea si o sa mai fie judecata in viata de multe ori dar nu trebuia sa se intample acum ... tu daca la varsta ei te jucai cu papusile inseamna ca aveai papusi ea mi-a spus ca a avut o singura papusa de cand avea 4 ani. Si stiu foarte bine ca te doare in cot de parerea mea nu stiu ce as putea sa fac sa te conving sa stergi toate mizeriile alea ... nu tu o vezi in fiecare zi invinetzita toata ... eu nu comentez nimic pentru ca nu stiu ce bine as face dar asta nu inseamna ca nu simt nimic... ma frapeaza ma uluieste sa o vad vesela si vorbareata nu inteleg cum are puterea macar sa rada ... e batuta, nu are voie sa iasa din casa, nu are voie pe internet nici la televizor e pedepsita in toate felurile si ea tot vesela e Mahabharata ... te rog ... nu stiu cum sa te rog sa conteze, te rog din tot sufletul ma jur nu lasa postarile alea acolo nu vreau sa le citeasca... m-a intrebat si ieri ce s-a scris pe forum si nu mi se pare sanatos sa se atarne asa de ceva virtual dar se pare ca pentru ea conteaza foarte mult tot ce se scrie aici, ce rezolvi tu daca o jignesti asa ? Daca vrei s-o pedepsesti eu iti garantez ca e foarte pedepsita si sufera destul si are foarte putine lucruri de care se bucura, nu ai de ce, nu ai nici un motiv sa faci asta. Accept toate lucrurile care mi le atribui de inconstient si haios si profitor si ce vrei tu dar ea nu trebuie sa simta insultele alea nu le merita si o sa le puna la suflet de 10 ori mai mult decat sunt ... daca pot sa fac ceva sau sa spun ceva care sa te convinga te rog zi-mi
-
Am mai postat intr-un topic unde mi-am spus parereaaca putem sa ajutam evele care ne cer ajutor,s-o facem cu inima deschisa,daca nu,mai bine sa nu le jignim,sa ne spunem parerea fara a folosi cuvinte grele.Nu se supara nimeni daca spui ca nu esti de acord si vezi diferit problema,dar sa ajungi sa judeci si sa cataloghezi,sa jignesti si sa ranesti....Cu ce inima va mai intra acea eva cu alta ocazie,cu alta problema...Se va inregistra cu alt nume,va schimba detele problemei(varsta,studii...) si se intampla sa uite "noua identitate" si sa se dea de gol...(s-a mai intamplat),pt. ca noi le indepartam si le judecam si nu vor mai avea curaj sa posteze cu adevaratul nume.Asadar in momentul in care nu pot sa dau un sfat la obiect,constructiv,mai bine nu postez decat sa jignesc.Asa procedeaza si parintii care gresesc:la orice nimic isi omoara copiii in bataie si ei nu mai au curaj sa ceara ajutor parintilor cand au intr-adevar o problema.Sa nu se inteleaga ca Miruna a facut o mica greseala...a facut-o lata....dar a constientizat,incearca sa repare...are nevoie de sustinere reala,nu de calificative...pe astea le are de la parinti.Cunosc tineri care nu au facut..."sex"...in schimb consuma droguri....lumea asta ca o jungla nu te "iarta",te inghite.E usor sa postam ce "cuminti" am fost noi si ce tarziu am inceput...(cred ca ne place sa ne mandrim...ca am citit de mai multe ori 19-20 de ani,19-20 de ani...).Ei au nevoie de ajutor si sustinere si sper ca ne vor mai cere ajutorul atunci cand vor apare probleme!
-
Hmmm...eu nu am incercat sa o pun pe Miruna la stalpul infamiei, nu am incercat sa o fac sa-si corijeze purtarile, nu mi-am manifestat nicicum ingrijorarea sau bunele intentii in ce o priveste.
Eu mi-am exprimat iritarea pe care mi-o produce Miruna. Tonul ei de bebelusa, discursul presarat cu stangacii adorabile de copil de clasa a treia, aerul de lolita, de calugarita pentita, de... candoare cautata.
Toate acestea nu se leaga in mintea mea cu lipsa de pudoare, de candoare, pe care o presupune sexul oral, ca prim contact cu un baiat.
Spuneti-mi voi, unde este iubirea aceea dintre ei? Unde sunt manifestarile induiosatoare, pline de candoare, cum ar fi strangerile de mana, privirile, plimbarile, bomboanele, biletelele, rositul obrajilor, bataile de inima, discutiile?
Relatia lor a decurs asa: el nu o baga in seama, ca sa nu se faca de ras. La o petrecere (ce cauta ea la petrecere cu baieti beti la 14 ani?), ea, determinata de dorinta ca el sa o placa, ii face sex oral pe balcon, cand el era prea beat ca sa mai fie si sublim.
Hai sa va intreb atunci altfel : voi sunteti femei acum. Cate dintre voi, la 14 ani, faceati sex oral la prima intalnire? Cate dintre voi faceti ACUM, ca adulte, sex oral la prima intalnire?
Si mai am o vaga si nesuferita banuiala: cum ca postarile lui Pyro sunt ale Mirunei. Voi nu vedeti? Acelasi stil dezlanat...aceeasi topica, specifica Mirunei,acelasi tip de greseli de ortografie si punctuatie ( omisiunea art. hot. "l" la sfarsitul cuvintelor : ex. "drumu").
Fata face un exercitiu de retorica, sau isi construieste o reputatie de lolita pana la capat.
De unde pana unde asa o grija, o preocupare, o dedicare exclusiv pentru ea la un barbat care nu se afiseaza cu ea pentru ca ii e rusine, care pana nu demult doar se descheia la slit pentru ea?
Amera, tu esti o desteapta, o sensibila, o curajoasa,esti tot ceea ce sunt si eu.
Dar ma acuzi ca as da cu pumnul, cu palma. Nu, eu nu dau cu pumnul, eu imi exprim dezaprobarea, in termeni incarcati de sens, pentru a da greutate cuvvintelor mele. Nu-mi plac copiii perfizi, nu-mi plac copiii care se rastesc la adulti pe forum. Nu-mi plac copiii care-si depasesc copilaria prin multe lucruri, dar au pretentia sa fie luati in brate, absolviti de responsabilitate, sub motiv sunt doar biete victime.
Ca sa nu mai vorbesc cat de gratuit si jignitor ai insinuat ca sexul revine cu obstinatie in mintea si postarea mea. Nu s-ar fi intamplat, daca nu era o realitate postata de fata aceasta.In fine... as cadea in derizoriu, daca as insista sa-ti explic, din nou, ce m-a determinat.
Ce sa zic...?
Mie Miruna imi pare si un pic rebela. Poate ca merita sa ascultam (doar cu jumatate de ureche), versiunea parintilor ei. De ce simt ei ca necesar sa o inchida in casa? Nu cumva...fuge, lipseste si se duce intr-un loc unde nu ar trebui sa fie? De ce au atat de putina incredere in copil? Nu cumva i-a dezamagit pana acum cu ceva? Ce cauta Miruna pe balcon facand sex oral? Nu cumva vrea cu orice pret sa-si depaseasca varsta, dar tine mult sa lase o impresie de inger ? De cand fac ingerii ce face Miruna? Miruna se preocupa sa-i creasca sanii, sa se machieze, sa se vopseasca cu Henna, sa satisfaca baietii... -
Stiti ce am remarcat eu ? De cate ori posteaza o fetita de 14, 16..18 ani, ne repezim sa judecam cu maturitatea noastra de 30 de ani. Si suntem revoltate ca nu au maturitatea noastra de 30 de ani. Uitam insa ca nici noi nu ne-am nascut cu aceasta maturitate, ci tocmai, am dobandit-o pas cu pas pana la varsta pe care o aveam, am dobandit-o din greselile si experientele facute pana acum....pt ca nu cred ca exista omul care sa se uite in urma si sa zica :" daca as lua-o de la capat, nu as avea nici o greseala de indreptat".
Eu cred ca gresim si cand avem pretentia de la acesti copii de 15 ani sa aiba aceeasi atitudine pe care am avut-o noi la 15 ani, sa fie la fel de copilarosi etc.
Uitam un lucru foarte important, cred eu, in adolescenta noastra viata nu era cum este acum.
Nu exista atata pornografie la televizor, atata haios gust , nu aveam acces la internet, nu erau reviste pline de sex peste tot pe strada.
Noi ne petreceam timpul prin parcuri la plimbari, citeam foarte mult (ceea ce avea un efect benefic) nu neaparat pentru ca eram mai responsabile ci si pentru ca nu aveam atatea alte variante la indemana, nu erau programe la tv, cafenele si asa mai departe
Poate veti zice : dar pe ei cine ii opreste sa citeasca ? Fetelor, la 14 ani nici capacitate de discernamant nu au. Si da, eu chiar cred ca vina cea mai mare in educatia lor o au parintii si societatea in general.
Copii in ziua de azi, majoritatea, cresc buruiana salbatica.
Parintii sunt prea obositi, stresati, prinsi in valtoarea vietii, in greutatile acesteia, nu au timp si nici energie sa se ocupe cum trebuie de un copil. Daca ii pun mancare pe masa au impresia ca s-au implicat indeajuns in educatia lui. Si copilul, atunci, invata de unde ? De la tv, de pe net, din reviste.....si atunci ne intrebam de ce invata gresit ????
Iar cand remarcam aceste atitudini gresite ale lor, luam aceasta atitudine revoltata, gen " pe vremea mea", in loc sa intelegem si sa explicam....cum zicea cineva mai sus, repetam greselile parintilor nostrii : NU STIM SA NE APROPIEM DE COPIII NOSTRII
Ce mai vreau sa zic : parintii mei sunt oameni cu studii superioare, care m-au iubit si ma iubesc, care s-au straduit sa-mi ofere toate conditiile sa devin ceva in viata. Daca ar fi sa le reprosez ceva (doar in sufletul meu), ar fi aceasta severitate specifica noua ca natie, in ceea ce priveste cresterea copiilor.
Adica : numai cartea trebuia sa primeze, se mai faceau chefuri la zile de nastere - nu aveam voie (numai dupa ce ajungi la facultate !!!) . Prieten ??? - sa ajungi intai la facultate !!!
Eram adolescenta, aduceti-va aminte , toate ati fost, dragostea, mama ei , apare ca ti-o doresti sau nu...nu cred ca nu ati suspinat dupa vreun baiat in liceu...
Unde a dus aceasta educatie ? In primul rand m-a invatat sa mint, sa mint pt a pleca de acasa, pt a putea iesi cu un baiat....Unde a mai dus? - m-a facut sa ma dau singura cu capul de toate pragurile de sus, sa invat pe pielea mea, pt ca la parinti imi era teama si rusine sa merg cu probleme amoroase. Stiam ca in viziunea lor, eu trebuia doar sa invat.
Viata sexuala mi-am inceput-o la 18 ani.
Doamne si cate greseli am facut !!!!!
De unele dintre ele, acum, imi e rusine, altele daca nu as fi avut pur si simplu noroc m-ar fi costat scump.
Sunt sigura ca si pe mine, la varsta aia, unele pesoane m-ar fi putut cataloga pt una sau doua greseli comise, drept o "curva" sau ca am "un fond rau" etc. Ei bine, eram insa doar un copil care a facut greseli din naivitate, din lipsa de experienta dar tocmai pt ca am avut un fond bun, o educatie de baza buna, in timp, pe masura ce mi-a mai venit si mie mintea la cap, am ajuns sa vad care e drumul bun si care e cel ce trebuie ocolit, am ajuns sa-mi formez niste principii si sa fie, zic eu (si altii ) un om corect si cu coloana vertebrala.
Ce au facut copiii astia, e gresit, e trist chiar dintr-un anumit punct de vedere. Insa in ziua de azi, copiii cresc intr-o societate dominata de sex si nu putem avea pretentia sa se educe singuri. Educatia lor trebuie facuta de parinti si de fieca -
bun deci e clar ca nu am ce sa fac. mahabharata daca esti tot ce ai spus tu ca esti atunci poate ai vazut lipsa articolului in foarte multe postari de la diferite persoane, e imposibil sa nu fie asa asta este exprimarea de "messenger" ca si tz-ul sau poa sa in loc de poate sa sau cre ca in loc de cred ca etc.
Si cine nume tzi-a spus tzie ca nu exista DISCUTZII intre noi ? si strangeri de mana si emotzii si bomboane ? Si cine tzi-a spus tzie ca s-a intamplat pe un balcon sau ca eu INAINTE de asta nu o bagam in seama ce imi era (???) rusine cu ea ??? Eu inainte de asta nici nu o cunosteam decat foarte vag din vedere. Ai o gramada de scenarii in cap probabil din multele filme porno la care te uitzi si nu imi cer scuze ca ma "rastesc" la tine chit ca esti "adult" dar esti de o rautate cum n-am intalnit in viatza mea imi pare rau ca m-am bagat aiurea in discutzii doar ca sa aud ca "probabil au ei un motiv de o tzin in casa".