L-am inselat, si nu simt nici un regret

  •  
    • 10 mesaje
    29 Mai 2002, 15:55
    0 0
    L-am inselat dupa 5 ani de "casnicie", si pe langa faptul ca nu regret, am descoperit ca este o modalitate de a ma simti femeie langa un barbat care ma doreste, si ma si iubeste, dar eu tot pe "nemernicul" meu de acasa il iubesc.
    Cum este posibil sa intalnesti tot ce ti-ai dorit la un barbat, si totusi sa stai cu un altul pentru care aproape nici nu existi?
    Cum as putea face sa-mi vina mintea la cap?
  •  
    • 23 mesaje
    29 Mai 2002, 18:24
    0 0
    Nu cred ca problema "mintii" plecate de acasa. Problema ta e,cred,ca stai langa un barbat care nu te merita,care nu te iubeste de vreme ce nici macar n-a simtit ca-l inseli. Pleaca de langa el si refa-ti viata. NIMENI neu e de neinlocuit. Stiu ca e sinplu sa dai sfaturi altora,dar macar altele sa fie nai destepte si sa nu faca toata viata lor numai compromisuri. Multa fericire!
  •  
    • 4 mesaje
    29 Mai 2002, 19:29
    0 0
    Dca il iubesti cu adevarat mai gandeste-te! Si eu am inselat dupa 5 ani de "casnicie" , nici eu nu am avut remuscari...Nu imediat! La cativa ani gandul a inceput sa ma chinuie ingrozitor si i-am spus...Daca simti cu adevarat ca vrei sa pleci eu zic sa o faci,dar nu inainte de a te asigura ca nu te iubeste!Poate e doar ceva trecator,am patit-o si eu,se intampla in relatii de durata.Asigura-te ca nu mai e nimic de facut,ca anii petrecuti alaturi nu mai conteaza si ca vrei intradevar altceva.
  •  
    • 27 mesaje
    31 Mai 2002, 15:56
    1 0
    pentru Lian

    De mult as fi vrut sa discut cu cineva care a avut curajul de a recunoaste ca a inselat increderea partenerului de viata (legal, adica cu acte la primarie).
    Spui ca tu nu ai mai suportat sentimentul de culpabilitate si ai avut curajul de a-i spune.Te rog, daca vrei, sa ne impartasesti si noua aceasta experienta, adica sa ne povestesti cum au decurs ostilitatile si care a fost reactia partenerului tau.Te-a mai acceptat langa el?

    Eu am trait ceva similar, in sensul ca dupa mult ani de armonie conjugala, ne-am instrainat treptat si eu sunt cea care am privit in curtea vecinului, care nu mi-am gasit linistea pana nu mi-am facut un prieten...pe internet.Nu mi-am inselat fizic sotul inca, dar m-am intalnit cu acel tip si chiar simt pentru el mai mult decat e permis.
    Problema care se pune: poate un sot sa accepte sa fie inselat?Isi mai poate iubi sau macar suporta sotia langa el dupa ce afla?
  •  
    • 68 mesaje
    31 Mai 2002, 21:33
    0 0
    de multe ori traim o iluzie, draga elenabal. nu te-as sfatui sa mergi mai departe, e atat de dureros! o sa ai mustrari de constiinta, o sa te doara, o sa se schimbe totul. nimic nu va mai fi la fel, te vei simti murdara, pangarita cumva....
    in prima casatorie mi-am inselat sotul, acum n-as mai face-o nici moarta. am platit asta cu varf si indesat.
    i-am spus-o atunci direct, in fata, si a fost prea slab ca sa ma paraseasca, dar a plans. a plans o noapte intreaga, ca o femeie! n-am sa uit niciodata! si nu m-am oprit, era prea tarziu, e ca un carusel, in care o data ce intri, e greu sa te opresti. am inselat, am mintit, am trait 2 vieti paralele, dar cea care suferea mai mult, eram eu. n-am mai rezistat, mi-am parasit si sotul si amantul. daca vrei sa inseli, gandeste-te: esti suficient de puternica pentru asta? daca ai copii, iti sugerez chiar sa te gandesti de mai multe ori.
  •  
    • 247 mesaje
    1 Iun 2002, 13:14
    0 0
    Fizic nu mi-am inselat barbatul,desi in gand am facut-o poate de sute de ori.Nu ca n-as fi avut ocazia,nici ca as avea un respect deosebit pentru moralitate sau o credinta oarba in sfintenia institutiei casatoriei...si nici pentru ca-mi iubesc din cale-afara partenerul.Cred ca mai degraba din spirit de conservare,fiindca de cate ori am fost tentata,am incercat sa cantaresc situatia cu luciditate si balanta mi-a aratat ca as avea mai multe de pierdut decat de castigat.
    Daca totusi mi s-ar intampla"sa calc pe bec",in nici un caz nu i-as spune!Stiu ca ar reactiona cat se poate de urat.Poate ca nu m-ar parasi,dar sigur nu m-ar ierta toata viata si s-ar folosi de cel mai mic prilej ca sa-mi scoata ochii,fara a-mi aprecia nici o clipa sinceritatea.
    Cat despre a-l parasi pentru altul,nici nu ma gandesc!Nu e el perfect,nu e relatia noastra exact ce visam,dar...sunt prea multe in joc si sunt o fire prea comoda pentru a fi capabila de schimbari atat de drastice in viata mea.In nici un caz n-as putea s-o mai iau de la capat alaturi de altul,fie el poleit cu aur,cel mai romantic om din lume,un tata si sot perfect si transpunerea perfecta in realitate a visurilor mele!
  •  
    • 188 mesaje
    1 Iun 2002, 14:10
    0 0
    Nu este nimic ciudat;barbatul pentru care spui ca parca nici nu existi este singurul care iti satisface cele mai profunde dorinte.Recunoaste ca celalalt este destul de superficial din acest punct de vedere.
  •  
    • 27 mesaje
    3 Iun 2002, 15:30
    0 0
    Fata din vis...
    Cat de bine ma regasesc in ceea ce spui tu.
    Nici nu cred ca as mai avea curajul sa o iau de la capat.Si nici nu cred ca exista vreun om pentru care sa merite sa faci un astfel de sacrificiu.
    Doar ca uneori amar e gustul neimplinirii si al insingurarii.
  •  
    • 18 mesaje
    3 Iun 2002, 16:18
    0 0
    Mi-am iselat prietenul cu un coleg de servici deoarece acasa nu mai gaseam tandretea dupa care tanjeam de mult. Apoi totul a fost asa cum era de asteptat:mi-am dat seama ca al meu prieten nu se va mai schimba niciodata ptr. ca asa este el si nu are sens sa-l schimb eu si bla bla bla....am ramas cu al doilea si totul este o.k. Trebuie sa stii sa stii sa pui PUNCT si sa nu te mai amagesti ca va fi asa cum vrei, caci nu va fi niciodata...
  •  
    • 22 mesaje
    3 Iul 2002, 16:33
    0 0
    Cred ca atata timp cit nu=ti trece prin cap sa renunti la casnicie totul e O.K. Intr-o astfel de relatie spun ca trebuie sa aveti amandoi capul pe umeri si sa fiti rationali. In rest, viata e scurta si trebuie sa luam tot ce e mai frumos din ea.