BARBATUL RAC

  •  
    • 54 mesaje
    27 Iul 2006, 20:49
    1 0
    buna am si eu un sot rac. Eu fiind scorpion. Ce parere aveti de combinatia asta?
  •  
    • 3158 mesaje
    31 Iul 2006, 13:08
    0 0
    M-am despartit din pacate de racul meu si sufar ca un caine
  •  
    • 3383 mesaje
    31 Iul 2006, 17:55
    0 0
    Watermelon, si tu??? ce se intampla??? Ca eu nu mai pot, nu mai stiu ce sa fac...plang ca o haioasa si nu pot accepta situatia!
  •  
    • 129 mesaje
    2 Aug 2006, 16:49
    0 0
    am citit aici si sunt dezamagita ca totusi aveti dreptate ca racii sunt orgoliosi.
    problema e ca eu sunt rac si el tot rac, de combinatia asta ce ziceti?
    de aproape 2 luni ne-am mutat impreuna si ne certam continuu din cauza ca e prea legat de familia lui, din cauza ca stam la 5 min de parintii lui, este in fiecare zi acolo, si ma afecteaza....chiar nu stiu daca eu sunt problema ca sunt prea geloasa sau chir el exagereaza....
  •  
    • 20 mesaje
    3 Aug 2006, 21:46
    0 0
    da, racii sunt familisti, dar mie mi-a mancat sufletul un geaman cu atasamentul fata de familie, ani in sir am rabdat doar i-o veni mintea la cap, dar pana nu l-am parasit nu s-a potolit, acum suntem iar impreuna dupa o pauza si a lasat-o moarta cu maica-sa.Daca as fi stiut mai devreme reteta...erau altfel lucrurile.Important este sa iti impui punctul de vedere, sa nu te lasi calcata in picioare, si da...la nevoie faci pe nebuna.Mie mi-a mers, regret ca nu am facut-o cand trebuia. Oamenii batrani devini egoisti, cainosi la batranete, nici o femeie nu e prea buna pt copilul lor, se baga , dau sfaturi de rahat, in fine sunt f. capabili sa distruga o casnicie.E trist dar adevarat...in loc sa iti vina mintea la batranete, te prostesti, asta e....Nu suporta nimic, el sta cu tine nu cu maica-sa , cand o sa moara ei el ce o sa mai faca?
  •  
    • 20 mesaje
    3 Aug 2006, 21:49
    0 0
    si nu esti exagerata, stiu prin ce treci, ei se cred copii pana la 80 de ani, atarna de fusta parintilor. Fa-l sa inteleaga ca de acum tu esti familia lui, cu orice pret, te pup
  •  
    • 16 mesaje
    4 Aug 2006, 11:28
    0 0
    Buna fetelor!Eu sunt leu si el rac. Ce parere aveti de combinatia asta?
  •  
    • 2 mesaje
    9 Sep 2014, 11:53
    1 0
    vai!
    Nu am crezut ca voi trai asa ceva....citeam forumul asta si inca cateva de pe google despre barbatul rac pe parcursul relatiei, un an de zile si mereu spuneam ca mie asta inca nu mi-a facut, in final facandu-le pe toate cu exceptia inselatului sau poate cine stie
    Exact cum spunea cineva, la inceput de de un roz sclipitor, de basm, tandreturi, planuri de viitor, cheia de la casa, cadouri, flori, iesiri, vorbe dulci etc(cat inca ma vedea probabil ca femeia ideala, un fel de perfectiune intruchipata)...noi, oamenii nu suntem perfecti, nici eu nu sunt, dar am fost sincera de la inceput si mi-am aratat impulsivitatile, defectele...l-am rugat si pe el sa faca acelasi lucru...astfel incat sa nu apucam sa ne indragostim de ceva ireal. Eu am facut asta, el in schimb nu. La inceput imi spunea "nu vreau sa schimb nimic la tine, totul imi place".Il intrebam mereu sa-mi spuna daca involuntar din ce fac eu ceva il deranjeaza. Sa existe comunicare si sinceritate. Dupa jumatate de an, de basm, cam au cazut mastile. Incepeam sa nu mai fiu "perfectiunea intruchipata" in mintea lui si au inceput reprosurile "niciodata intre noi nu a fost cum trebuie","am tot sperat sa te schimbi". WTF?! Eu traisem cu impresia ca totul e ok, ca mergem in directia buna, ca suntem fericiti...Am simtit ca a cazut cerul pe mine. Inteleg ca poate unele discutii, unele lucruri nu sunt pe placul lui, si eu am gresit, dar dc nu a spus si eu sunt om, nu au fost lucruri mari gen mintit, inselat, ascuns, mamosenii. Am fost loiala, sincera, dureros de sincera, devotata!Poate prea sincera, caci el este atat de sensibil la orice incat se irita repede la curulet Orice greseluta de-a mea se contorizeaza si nu trece peste ea, tot ce vine de la el, chiar si aceleasi lucruri care mi le reprosa, la el erau ok, erau permise. La el vesnic circumstantele erau de vina, soarta, chiar mereu eu, da eu, mereu se victimiza si arunca in carca mea, si are un fel de manipulare si santaj sentimental incat ajungeam si eu uneori sa ma intreb dk nu e asa, daca nu e vina mea, pt ca imi aminteam de bunatatea lui si nu credeam ca poate avea vreo intentie negativa domnul. Pacat insa ca omiteam partea negativa. Cand era bun, era f bun, era barbatul ideal de luat aksa. Cand era rau, era foarte rau. Nu sarea la cearta sau dinastea, mai rar provocat ii sarea scanteia si avea o privire de om nebun in momentele alea. Are o violenta psihica, din priviri, sarcastica, tacuta, ofera indiferenta. E genul de om care nu stii cum se trezeste a doua zi dimineata, cel bun si sufletist, sau cel egoist si nepasator. Azi jurai ca te iubeste, peste o ora nu-ti venea sa crezi ce strain ai langa. E afectuos, dar numai cand vrea el, cand ii convine lui, cand are chef. Vesnic obosit de la munca si nu numai, epuizat de energie, posomorat, fata trista, un fel de usoare episoade de depresie in care vrea sa fie lasat de toti si toate in pace, tacut, respingator de incerci sa-l impaci, sa-l atingi, ma indeparta elegant dk vroiam sa-l sarut, sex ce sa mai zic. Din an in Paste. La inceput da, dar nu se dadea in vant, sincer nici eu nu sunt prea inflacarata,era ok...dar apoi vesnic respinsa. "Nu am chef" imi spunea. Mai ceva ca o femeie Si il credeam, sincer, nah e obosit omul, dar el e vesnic obosit. Cand mi se punea pata si mie, incerca sa ma impace, brusc se binedispunea, hai sa facem, hai sa dregem, pe cuvant i se lumina chipul, era alt om, sa-l pui pe rana, o bunatate de om. Si tot asa. Am crezut ca o iau razna!!! Cand devine sigur de sentimentele tale cade in rutina si nu mai stie sa pretuiasca cum ar trebui. Cum simte ca il ignori si te pierde cum se desteapta. Dar nu il tine mult, cateva zile...si cand rasufli usurata, te pune iar la colt prin atitudinea lui rece.Un fel de menstruati, neprogramati. Imi era mila la inceput, am incercat sa-l inteleg si sa-l ajut, starile alea fluctuante nu sunt deloc ok, dar sa ajuti un om, trebuie sa vrea, sa se lase ajutat, sa-si constientizeze pb, sa mearga la un psiholog, macar sa citeasca niste carti, sa se inteleaga. Imi spunea mereu "Te rog accepta-ma asa". Cum pot eu trai restul vietii mele in stilul asta, doua zile de weekend soare, restul nori,ajung eu in depresie!
    cum spunea altcineva pe forum ". Ideea pentru raci e sa fii perfecta, problema e ca nici ei nu stiu ce inteleg prin perfectiune. Cred ca problema e ca cer mereu exact ceea ce nu au si chiar daca obtin acel ceva, tot nu e bine, vor altceva. E frustrant, pentru ca uneori ca sa mearga relatia chiar te schimbi pt el si constati, dupa ce ai depus efort si ti-ai calcat pe orgoliu, ca nu te vrea asa". De mamosenie ce sa zic, nu e genul ala mamos care sa asculte de mamica, dar...dar este sfanta pt el, pt fiecare este importanta mama, dar cred ca pe ea o vede femeia ideala pt ca i-a suportat toate mofturile si ar fi bine sa mentineti o relatie cat de cat de prietenie, nu cumva sa ziceti ceva. Mie mi-a zis clar "nu incerca sa te cmpari cu ea, ca pierzi".cum poate cineva sa-si faca un viitor sigur langa un om care te pune la colt de la inceput?!
    Este sensibil la linguseli, nu recunoaste dar conteaza cum da el pe sticla. Nu cumva sa glumesti sa spui  "miroase a rahat", trebuie sa fi o dama fina, daca spune altul prinde gluma si rade, dk spui tu e dezastru mondial. Sunt o doamna si sunt o finuta, dar stiu sa si glumesc, mai ales ca era intre noi doi, nu il faceam de ras(si chiar mirosea) 
    Daca vroiam o bluza ceva cu o culoare mai neon, mai la moda nah, blugi rupti, dinastea, uneori in ochii lui spunea ca parca as merge la agatat, ca o femeie usoara, usor porno. Ca sunt pitzi. Mentionez ca nu sunt genul cu fundul gol, cu decolteu sau fuste mini. Chiar daca poate nu sunt adecvate la varsta mea, 28 ani, sunt slabuta, arat de liceu si mai am si dinastea in garderoba. Am incercat sa-i explic ca el ma stie cum sunt si parerea altora nu ar trebui sa conteze atat pt el, stie ca am caracter, imi stie educatia...argumentele mele erau nule pt el...dar el la 35 ani avea voie cu tenesi, i se pareau cool. Ce-i sarea mustarul cand numai aminteam ca tenesii sunt de adolescenti, si sa-i intaresc convingerile, dk blugii rupti nu sunt adecvati la 28 ani, cu siguranta tenesii la varsta lui nu, barbatii la varsta aia sunt seriosi cu pantofi ai sacou. De unde?! Vesnica subiectivitate. Desi tenesii imi displaceau pt mine in final a primat cum se simte el, am vrut sa-l vad fericit, sa se simta bine, nu mai conta cum se imbraca. Pt el, nu!Eu trebuia sa fiu o dama, o finuta.Iar el ce?
    E de o comoditate maxima. Ar hiberna in casa non stop. Si mie imi place in casa, nu pierd noptile, nu umblu lele dar nah orice om pe langa munca mai simte nevoia sa iasa. Macar la un suc sambata, macar atat. La inceput ieseam, la initiativa lui, desi prin tara nu am mers ca nu ii placea sa conduca ce sa-ti povestesc.Mergeam la restaurant, comandam mancare, luam de toate. Este un om foarte bun la suflet si darnic. Foarte! In final spre sfarsitul relatiei ajunsesem sa ies singura, ultima oara mi-a spus, dar mergi singura de vrei sa iesi. Mentionez ca nu locuiam impreuna desi aveam cheile de acolo, mergeam pe weekend, aveam lucruri duse acolo, si ajunsesem sa stau mai mult inchisa in casa. Si nu asta conta, ci atmosfera din casa. Sa incerci sa binedispui pe cineva e epuizant. E amar!
    Traieste foarte mult in trecut, nu se poate detasa de amicii din scoala, liceu, cunostinte, chiar daca este o diferenta de educatie si cultura, chiar dk nu ai ce invata de la respectivii. Mie nu imi place sa tin in jurul meu astfel de oameni. Sunt politicoasa daca ne intalnim, dar atat! Nu am ce invata de la asa ceva, de la barfitori, betivi, cei care iti spun hai ma bea si fumeaza, ce nu te lasa ea?! astia nu iti sunt prieteni!
    Isi iubea viata, singuratatea, asa cum s-a obisnuit, mai mult decat orice. Doar e mai simplu modul asta, o relatie, o familie, presupune munca, si iar munca, zi de zi, nu iti cade din cer, nu iti da soarta, sau iti da dar nu iti baga in traista daca nu stii sa te comporti. Pt el relatie este un alt motiv de stres, poate nu am fost eu cea potrivita, dar ma intreb exista vreuna sa suporte asa ceva, sa fie potrivita, de dragul calitatilor si mai ma intreb, cand o va gasi, va stii sa se poarte cu ea?! Ma indoiesc
    In cz, racul meu, era un om bun la suflet, dar fluctuant la caracter, cu siguranta cu cele mai bune intentii, dar in acelasi timp cu o comoditate, vesnic obosit, morocanos, cu mici resurse de energie. Nu poti construi, tot darama, iar face eforturi, iar darama, nici el nu se intelege, al meu stia ca are o problema dar nu vedeam nimic pt rezolvare, de spus , spunea multe si marunte, ca face drege, dar de unde, are obiceiul de a incepe multe lucruri apoi ramane fara energie si raman in plop.Uneori dk este impins de la spate se irita. Racul meu, bun si putin rau, dar putinul ala se manifesta tot mai des. Racul meu a ramas singur. Am obosit, poate a obosit si el, poate nu am stiut cum, dar eu sunt o luptatoare si vreau sa invat sa construiesc si vreau sa am si cu cine, el...el va ramane asa, vesnic in cautarea idealului iar cand il va gasi nu-l va mai pretui
  •  
    • 190 mesaje
    11 Sep 2014, 18:08
    0 0
    Interesant.....
  •  
    • 16 mesaje
    25 Feb 2015, 16:26
    0 0
    Mai multe informatii astrologice despre zodia Racului, calitati si defecte, veti gasi accesand acest link: http://www.astrum.ro/zodiile-calitati-si-defecte/

    Spor!