Jobul si evident si eu mi-am distrus viata..
-
0 0Buna, am 25 de ani si pana acum 1 an eram linistita, am deja 2 ani la job, si nu mai suport sa merg, plang toata ziua, de la stres care este la cote maxime, mi se usuca buzele, imi tremura mainile, am inceput si sa am un miros urat de la atata stres, da suna ciudat dar exista si asa ceva. Astazi este a 2 zi din luna asta cand lipsesc nemotivata de la job fara sa anunt, si m-am invoit deja de cateva ori bune, de multe ori chiar, ma tot intreaba seful ce am si cand a zis ca daca nu imi place jobul eu ca vaca nu am zis nimic, am facut o pauza si am zis ca ipocrita nu este asta. Dar am ajuns la un punct cand este sanatatea mea mentala sau jobul. Ma simt vinovata ca nu am fost niciodata iresponsabila, dar psihic nu mai pot. Daca mai stau mult la job o sa ajung la nebuni si nu se merita atata stres. Doctorul a zis catre mine ca sa o iau mai usor cu stresul ca imi distrug viata. Sincer m-am gandit la sinucid, am incercat ceva marut ca sa zic asa, dar problema ar fi ca nu vreau sa mor. Vreau doar sa-mi revin, sa o iau de la capat, atat. Planuiesc sa merg maine sa imi dau demisia, ma astept la ce este mai rau, fiid a 2 zi cand lipsesc si nu anunt, dar sincer nu mai pot. Stau si cu parinti si toti trag de mine sa dau explicati, seful, parinti si sunt disperata, nu vreau sa dau nicio explicatie, si nici pt faptul ca nu mai vreau sa explic la nimeni ce simt si de ce fac asta si nu asta sa ma sinucid. parintii, de ce te porti asa, nu mai mananc, dorm toata ziua, plang cand nu ma vede nimeni. oare este o idee buna sa ma retrag o perioada la manastire sa-mi refac fortele, oare cei de acolo o sa ma primeasca? Doar vreau sa o iau de la capat, sa-mi revin psihic, dupa mine m-as interna la psihiatrie, dar nu vreau sa le fac rau la ei mei dar acum ma gandesc, de 1 an ma gandesc cum sa nu ranesc pe nimeni, sef, parinti, pai si eu. De aia zic ca solutia ar fi o manastire, ma rog, imi pun ordine in ganduri. O sa fie un pic socant pt ai mei, dar mai bine o fata la manastire decat moarta ca si-a luat viata de la atata disperare. Poate voua nu vi se pare tragic ce zic, dar eu nu mai pot. Nu poate sti nimeni ce este in inima mea, sa sti ca ai tot, frumuseste, bani si tot, fara sa exagerez si singura mea problema sa fie stresul nebun si mirosul produs de la el, poate o sa fi-ti tentati sa spuneti du-te la analize, totul este bine fizic, dar a zis ca totul este de la stres acumulat si reprimat, am fost mereu o persoana emotiva si poate fara sa vreau am dezvoltat o fobie sociala si cum se aproprie cineva de mine, incepe corpul si capul sa ma tradeze si mai ales mirosul emanat de stres, incep sa transpir, antiperspirantul nu mai face fata, desi folosesc cele mai puternice, dusul de dimineata nu mai are niciun efect si trec de partea cealalta si evident ca toata lumea se intreaba in liniste, pe la spate, ce este cu mine, nu am fost mereu asa, se uita la mine si se feresc de zici ca am sida si plus de asta, daca mirosi cine te crede ca ai facut dus si ai o igiena ok, imediat te trec pe lista perosanelor care nu sunt prietene cu apa. Si de aici s-a dus dracu viata mea, preferam sa am o boala incurabila, macar puteam naiba sa fac ceva sa o controlez cumva, chimioterapie, tratament, dar cand incerci tot si tot nu merge pai iti vine sa iei un pistol si sa iti tragi un glont. in fine...astept sfaturi...
Acest mesaj a fost editat de către amiramaria: -
Desigur renunta la job. E clar ca e ceva ce nu te atrage si nu faci cu bucurie. In primul rand nu superi pe nimeni . Seful va gasi o persoana sa te inlocuiasca. Iar parintii te vor intelege daca exista cu adevarat o comunicare.
Manastirea nu mi se pare o idee excelenta. Adica nu vad ce motivatia ar fi sa te primeasca sa stai acolo. Daca simti nevoia orice biserica , la orice ora te poate primi sa te rogi , sa te spovedesti si asa mai departe.
Nu stiu daca mirosul care te deranjeaza o fi real. E posibil sa nu te mai sporti nici tu.
Ia un concediu eventual , vezi si alte variante . -
tu ai o groaza de probleme, dar realitatea este ca majoritatea sunt doar in capul tau si sunt produse de tine insati, nu este de vina munca sau cei din jurul tau.
daca intelegi asta evita sa mai gandesti atata si negativ pe deasupra.
linisteste-te si pune ordine in prioritati cat mai urgent.
cu jobul nu ai procedat corect, puteai sa anunti ca ai ceva probleme si mai vrei cateva zile libere sau sa ceri o adeverinta si sa mergi la medic psiholog in speta, poate te ajuta mai mult decat noi cei de aici.
internare la psihiatrie sau manastire?
nu mai dramatiza atata ca nu e cazul sa aplici la schimbari asa radicale, sunt solutii mai simple si cam pe scurt tin de faptul ca ai de ales, sa fii controlata de sentimentele negative sau sa le controlezi tu pe ele.. tu alegi!
ai abia 25 si viitorul in fata, cum sa nu faci fata stresului?
demisia se da usor, mai greu e sa gasesti alt loc de munca.
stiu oameni cu probleme f f f adevarate si chiar f f grave si totusi pun capul linistiti pe perna si a doua zi o iau de la capat cu forte noi.. daca ar gandi toti asa las ca tine, s-ar eutanasia sigur jumatate din locuitorii planetei insa nu asta e solutia problemelor ci rezolvarea lor pe cai usoare sau grele dupa cum iti rezerva viata asta imprevizibila dar totusi minunata!!
Acest mesaj a fost editat de către Adam7: -
Ce serviciu ai, draga, asa stresant?? Pai daca la 25 de ani faci asa, ce sa mai zic la 40-50 de ani?Ori nu ti-i draga munca si atunci lasa loc la altul, ori nu faci fata stresului si cred ca-ti trebuie o pauza. Iar la manastire se duce din vocatie nu ca ai tu necazuri acasa si ea ti le solutioneaza. Manastirea nu-i azil.
-
-
Ms pt sfaturi...si da astazi mi-am dat demisia, seful a acceptat si sunt hotarata sa o iau de la capat. Nu merg evident la nicio manastire, nu sunt potrivita si nici vocatie nu a fost o prostie din disperare. Sunt curioasa cum o sa reactioneze ai mei cand o sa afle ca mi-am dat demisia, dar pt mine era un cosmar sa merg la lucru, si nu este nici vb ca nu imi place munca, dau si pe jos daca este nevoie, asta nu este problema, munca cinstita nu este o rusine. Eu am cedat psihic si am nevoie de o pauza sa revin pe linia de plutire atat. Si eu m-am gandit ieri bine cand in loc sa fiu la jobul ala care m-a facut cu capul efectiv, daca nici nu mai mancam, este ceva nu.Doar plangeam si normal ca dormeam si mai mult de 12 ore, manacam la pranz si adormeam plangand. Asa ca nu sunt fite, am cedat psihic. Si da preferam ceva fizic este mai usor de recuperat si combatul decat lucrul cu psihicul, dar am inteles ieri ca viata merge iniante si important in viata este sa ai sanatate si cam atat. Restul este destul de usor. Dar fara un mental puternic poti sa tot ai bani, ca ajungi la nebuni si de acolo ce mai faci, arunci "prosopul" ca sa zic asa ironic. Jobul in sine nu era stresant, colegii ma urau, si mie desi nu-mi pasa de ce zice lumea, nu este usor sa fi mereu in gura tutuor ca si cum ai facut un pacat urias si nu este cazul meu. Ma urau atat de mult incat au si facut cateva plangeri impotriva mea, asta ce-i drept m-a amuzat, ca cica mergeam des la baie, ce straniu de parca nu ma intalneam cu ele mereu acolo vorbind toata ziua la telefon. dar in fine. Nu colegii care ma urau au fost motivul pt care am pecat, ca este simplu, cineva nu te suporta, chiar si daca acel cineva este un colectiv, il ignori si ei pe tine, atata timp cat iti poti face treaba totul este ok, desi asta nu m*-a deranjat cine stie ce, nu pot sa zic ca deloc, ca as fi ipocrita. Eu am plecat pt efectele stresului s-a vazut la sanatatea mea fizica cat si psihologica, am slabit, au fost zile in care mancam doar1 singura masa, zile in care nu am mancat nimic, am dormit poate uit. Si acum ma uit in spate, chiar si numai la cateva ore de cand mi-am dat demisia si ma simt usurata, cu chef de invatat. si chiar am inceput. O sa invat ceva benific mie si o sa-mi caut un job si daca nu gasesc plec din tara la niste rude si caut acolo. Stiu foarte bine ca sunt multi oamenii cu probleme mai dramatice sau reale, ale mele fiind nesemnificative, dar aceste prob nesemnificative sau acesta dramatizare cum a scris cineva mai sus a dus de multe ori la un deznodamnt tragic. Vezi si tu cazul Madalina Manole. asa ca opinia mea, o depresie nu este deloc mai putin importanta ca orice alta problema reala...macar pt cancer fie curabil sau nu ai tratament, pt depresie, iei medicamante dar si lupti mult cu tine sa te convingi ca totul este bine ...in fine sunt multe de spus...multumesc pt tot
-
Aaaa. si inca ceva...ca de aia am si luat aceasta decizie brusca de a lasa totul in urma si demisia urgent. Joi veneam nervoasa de la lucru...si conduceam, nu este o combinatie tocmai buna aceasta stare de nervozitate si condusul, si priveam in fata dar parca priveam si nu vedeam si dupa o curba mi-a aparut un animal asa din senin, nu aveam cum sa-l vad si am franat brusc, am oprit la jumatate de metru sau mai putin. Si credeti-ma cand zic ca este o combinatie periculoasa..aveam evident viteza...fara sa realizez din cauza starii mele am tot apasat acceleratia si atunci m-am trezit, puteam sa mor si pt ce, ca mereu ajung acasa cu nervii la pamant pt un job, nu si atunci am spus stop si de la capat. Si asta am facut astazi...nu mai vreau sa mai stau vreodata in timpul programului intr-o parcare indeparta pana ce trece programul de lucru si sa ajung acasa si astfel sa nu ma intrebe nimeni din familie...de ce ai venit devreme de la job sau de ce refuz sa merg, ca vineri a fost a 2 zi cand lipsesc nemotivat, stiu nu este deloc frumos din partea mea, dar cam asa era starea mea, nu mai suportam sa merg la lucru si statea intr-o paracare uitandu-ma la un copac din parc...8 ore, gandindu-ma cum sa ies din situatia in care chiar eu m-am bagat. Evident ca vina este a mea...nu am zis niciodata ca nu..si nu o sa zic si dupa incidentul cu masina si tot ce s-a adunat am zis stop.
Ps : imi cer scuze daca am mai gresit ..
Ms -
Funnybunny said:bun nume ti-ai ales scorpion. chiar ca precum o scorpie dai sfaturi.
Dupa tine, ce sfat i-ai da? Daca nu-i place serviciul asta, sa-l lase si sa faca loc la altul! Ce vezi rau in sfatul asta?? Nu toata lumea e potrivita pentru un anumit serviciu. Traim intr-o tara libera, nu suntem iobagi legati de glie. Poate exista cineva care tanjeste dupa serviciul ei si nu poate intra. Dar sa stie ca oriunde s-ar duce, mereu va intalni colegi rai, invidioasi, mereu va fi munca multa. Nimeni nu te pune doar sa zambesti si sa intretii atmosfera.
Zice de manastire dar habar n-are ce inseamna. Crede ea ca o pune doar sa cante in strana??? Pai calugaria e job greu, nu gluma. Ca simplu "recrut" faci o multime de treaba: bucatarie, adus apa de la fantana, spalatorie, maturat hectare de curte, sapat in gradina de legume, recoltat. Asta daca ai noroc. Mai e ferma de animale unde trebuie facut curat in grajd, la vaci, in cotete de porci sau la gaini.
Toti vrem bani multi pe munca putina, dar nu-i chiar asa! Si daca esti "escorta" tot trebuie sa pui osul la treaba: sa stii cum "s-o dai", cum sa te dezbraci, preferintele "clientului"...
-
scorpion112 said:Ce serviciu ai, draga, asa stresant?? Pai daca la 25 de ani faci asa, ce sa mai zic la 40-50 de ani?Ori nu ti-i draga munca si atunci lasa loc la altul, ori nu faci fata stresului si cred ca-ti trebuie o pauza. Iar la manastire se duce din vocatie nu ca ai tu necazuri acasa si ea ti le solutioneaza. Manastirea nu-i azil.
Nici eu nu imi dau seama ce fel de serviciu are. La urma urmei cam toate sunt stresante nu? Sa nu uitam ca au murit si oameni de epiuizare mai nou. Asa ca daca ea nu se simte in stare cea mai buna decizie a fost demisia.
Acum urmeaza sa vada unde se indreapta si cum va trai. Daca parintii sunt ok o vor tine pe banii lor o perioada si ii vor acorda sprijin. Daca nu vor deveni niste parinti autoritari si o vor obliga sa faca exact ce nu ii place ei. Nu sunt putine cazurile in care copii fac de gura parintilor niste facultati si urmeaza niste cariere care nu ii reprezinta deloc.
-
carmen008 said
Nici eu nu imi dau seama ce fel de serviciu are. La urma urmei cam toate sunt stresante nu? Sa nu uitam ca au murit si oameni de epiuizare mai nou. Asa ca daca ea nu se simte in stare cea mai buna decizie a fost demisia.
Acum urmeaza sa vada unde se indreapta si cum va trai. Daca parintii sunt ok o vor tine pe banii lor o perioada si ii vor acorda sprijin. Daca nu vor deveni niste parinti autoritari si o vor obliga sa faca exact ce nu ii place ei. Nu sunt putine cazurile in care copii fac de gura parintilor niste facultati si urmeaza niste cariere care nu ii reprezinta deloc.Pai am inteles ca jobul nu era stresant, stresanti erau colegii care o urau, zice ea. Pai daca stai sa-ti alegi colectivul in veci nu mai vezi serviciu. Si la mine la serviciu am persoane de-astea de nu dau in ham. Mereu li se pare ca muncesc prea mult, ca sunt invidiate si urate de toata lumea. Au sindrom de persecutie, pesemne. Daca stai sa asculti barfele celor "binevoitori" si mai ales sa le pui la inima, ajungi la nebuni. Vorba aia: daca se vorbeste pe la spate despre tine, insemna ca esti cu un pas inaintea lor.
-
Nu cred a fi cineva in masura sa spuna ca merge la lucru de dragul de a lucra, ca asa mult ii place sa lucre . E necesitate, in majoritatea cazurilor indiferent de domeniul in care isi desfasoara activitatea.
Personal job-ul il iau drept "distractie", chiar de impune seriozitate. De ma despart de buna dispozitie, cu siguranta e in dezavantajul meu .
Asadar, la lucru pornim astfel :
Si revenim ... tot un zimbet -
Problema ta a pornit de la faptul ca transpiri excesiv.
Iata, o parte dintr-un articol :
" Hiperhidroza reprezintă termenul utilizat pentru a descrie transpiraţia abundentă, afecţiune incomodă întâlnită la aproape 3% din populaţia planetei. Persoanele afectate se confruntă adeseopri cu situaţii stânjenitoare şi anxietate din cauza transpiraţiei în exces şi le poate determina scăderea încrederii de sine, lipsa de socializarea sau chiar pierderea locului de muncă.
Cele mai predispuse zone vizate de hiperhidroză sunt subraţul, tălpile, palmele, zona de deasupra buzei superioare şi cea dintre picioare. În unele cazuri, transpiraţia este localizată doar pe anumite porţiuni de corp, cum ar fi capul sau mâinile, în timp ce alte persoane transpiră pe întreaga suprafaţă a corpului.
Veste bună este că există în prezent numeroase tratamente pentru această problemă, însă trebuie să fiţi conştienţi că transpiraţia excesivă poate fi în cele mai multe cazuri un simptom al unei afecţiuni ascunse, precum infecţia, anxietatea sau hipertiroidismul, şi nu neapărat o boală în sine.
Cauza apariţiei hiperhidrozei este una destul de complexă. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că hiperhidroza apare ca urmare a unei întreruperi de informaţie între hormoni şi hipotalamus, centru din creier care controlează nervii responsabili cu activitatea glandelor sudoripare.
Dieta potrivită poate împiedica transpiraţia în exces
Ca în multe alte afecţiuni, regimul alimentar joacă un rol foarte important. Dacă transpiri mai mult decât în mod normal, e bine să ştii că trebuie să eviţi carbohidraţii complecşi, optând în schimb pentru cerealele cu conţinut ridicat de fibre, laptele consumat trebuie să aibă cât mai puţine grăsimi iar cantitatea de sare şi de condimente trebuie limitată drastic.
De asemenea, este important să consumi alimente bogate în calciu, să le eviţi pe cele cu miros pronunţat, cum este ceapa sau usturoiul, pentru că pot da un iz şi mai neplăcut transpiraţiei şi să bei cât mai multe lichide, de preferat apă, minimum 8 pahare pe zi, pentru a echilibra nivelul hidric din organism şi pentru a menţine constantă temperatura corpului.
Reţine că anumite substanţe precum cafeina, Guarana şi anumiţi compuşi din ceaiuri, dar şi administrarea de medicamente antidepresive, de tiroidă sau cele pentru tratamentul răcelilor pot stimula producerea transpiraţiei. "
Articolul complet, citeste-l, aici; iti va fi de ajutor :
http://www.csid.ro/health/medicina-alternativa/transpiratia-excesiva-remedii-naturiste-eficiente-care-o-pot-combate-10956293/
Parerea mea este sa mergi la medicul de famile si sa ii povestesti prin ceea ce treci. Vorbeste si cu parintii tai, cu toata sinceritatea, si renunta la serviciul actual, daca te streseaza atat de tare.
Sunt convinsa ca parintii tai te vor intelege. Nu-ti mai fie teama de dat explicatii; la urma urmei, sunt parintii tai, singurele persoane care te vor sprijini neconditionat, pt a-ti reveni.
-
Am citit ca deja ai demisionat. Foarte bine ! Niciun serviciu nu merita sa-ti dai viata si sanatatea pt el. Statuie de ti s-ar ridica, tot n-ar merita sacrificiul.
Iti zic inca o data sa vorbesti sincer cu parintii tai. Sunt sigura ca, in cele din urma, te vor intelege si sprijini. Sunt parintii tai si te iubesc; iti vor numai si numai binele. -
-
amiramaria said:Aaaa. si inca ceva...ca de aia am si luat aceasta decizie brusca de a lasa totul in urma si demisia urgent. Joi veneam nervoasa de la lucru...si conduceam, nu este o combinatie tocmai buna aceasta stare de nervozitate si condusul, si priveam in fata dar parca priveam si nu vedeam si dupa o curba mi-a aparut un animal asa din senin, nu aveam cum sa-l vad si am franat brusc, am oprit la jumatate de metru sau mai putin. Si credeti-ma cand zic ca este o combinatie periculoasa..aveam evident viteza...fara sa realizez din cauza starii mele am tot apasat acceleratia si atunci m-am trezit, puteam sa mor si pt ce, ca mereu ajung acasa cu nervii la pamant pt un job, nu si atunci am spus stop si de la capat. Si asta am facut astazi...nu mai vreau sa mai stau vreodata in timpul programului intr-o parcare indeparta pana ce trece programul de lucru si sa ajung acasa si astfel sa nu ma intrebe nimeni din familie...de ce ai venit devreme de la job sau de ce refuz sa merg, ca vineri a fost a 2 zi cand lipsesc nemotivat, stiu nu este deloc frumos din partea mea, dar cam asa era starea mea, nu mai suportam sa merg la lucru si statea intr-o paracare uitandu-ma la un copac din parc...8 ore, gandindu-ma cum sa ies din situatia in care chiar eu m-am bagat. Evident ca vina este a mea...nu am zis niciodata ca nu..si nu o sa zic si dupa incidentul cu masina si tot ce s-a adunat am zis stop.
Ps : imi cer scuze daca am mai gresit ..
MsEsti foarte tulburata. Tine cont de sfatul dat pe privat si adreseaza-te unui psihiatru. Si nu te mai urca la volan. Prezinti tulburari obsesive si ai un comportament compulsiv care pun in pericol viata celorlalti.Poti nenoroci alti oameni urcandu-te la volan nervoasa, confuza, neatenta, indiferenta, rupta de realitate, etc! Cum ai trecut de consultul psihiatric in momentul intocmirii fisei medicale atat pentru "job" cat si pentru permis? Ce descrii tu aici nu-s de ieri, de azi, sigur ai ani multi in spate!
Acest mesaj a fost editat de către matzoanca: -
francessca said:Problema ta a pornit de la faptul ca transpiri excesiv.
Iata, o parte dintr-un articol :
" Hiperhidroza reprezintă termenul utilizat pentru a descrie transpiraţia abundentă, afecţiune incomodă întâlnită la aproape 3% din populaţia planetei. Persoanele afectate se confruntă adeseopri cu situaţii stânjenitoare şi anxietate din cauza transpiraţiei în exces şi le poate determina scăderea încrederii de sine, lipsa de socializarea sau chiar pierderea locului de muncă.
Cele mai predispuse zone vizate de hiperhidroză sunt subraţul, tălpile, palmele, zona de deasupra buzei superioare şi cea dintre picioare. În unele cazuri, transpiraţia este localizată doar pe anumite porţiuni de corp, cum ar fi capul sau mâinile, în timp ce alte persoane transpiră pe întreaga suprafaţă a corpului.
Veste bună este că există în prezent numeroase tratamente pentru această problemă, însă trebuie să fiţi conştienţi că transpiraţia excesivă poate fi în cele mai multe cazuri un simptom al unei afecţiuni ascunse, precum infecţia, anxietatea sau hipertiroidismul, şi nu neapărat o boală în sine.
Cauza apariţiei hiperhidrozei este una destul de complexă. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că hiperhidroza apare ca urmare a unei întreruperi de informaţie între hormoni şi hipotalamus, centru din creier care controlează nervii responsabili cu activitatea glandelor sudoripare.
Dieta potrivită poate împiedica transpiraţia în exces
Ca în multe alte afecţiuni, regimul alimentar joacă un rol foarte important. Dacă transpiri mai mult decât în mod normal, e bine să ştii că trebuie să eviţi carbohidraţii complecşi, optând în schimb pentru cerealele cu conţinut ridicat de fibre, laptele consumat trebuie să aibă cât mai puţine grăsimi iar cantitatea de sare şi de condimente trebuie limitată drastic.
De asemenea, este important să consumi alimente bogate în calciu, să le eviţi pe cele cu miros pronunţat, cum este ceapa sau usturoiul, pentru că pot da un iz şi mai neplăcut transpiraţiei şi să bei cât mai multe lichide, de preferat apă, minimum 8 pahare pe zi, pentru a echilibra nivelul hidric din organism şi pentru a menţine constantă temperatura corpului.
Reţine că anumite substanţe precum cafeina, Guarana şi anumiţi compuşi din ceaiuri, dar şi administrarea de medicamente antidepresive, de tiroidă sau cele pentru tratamentul răcelilor pot stimula producerea transpiraţiei. "
Articolul complet, citeste-l, aici; iti va fi de ajutor :
http://www.csid.ro/health/medicina-alternativa/transpiratia-excesiva-remedii-naturiste-eficiente-care-o-pot-combate-10956293/
Parerea mea este sa mergi la medicul de famile si sa ii povestesti prin ceea ce treci. Vorbeste si cu parintii tai, cu toata sinceritatea, si renunta la serviciul actual, daca te streseaza atat de tare.
Sunt convinsa ca parintii tai te vor intelege. Nu-ti mai fie teama de dat explicatii; la urma urmei, sunt parintii tai, singurele persoane care te vor sprijini neconditionat, pt a-ti reveni.Nu iti mai irosi timpul sa-i dai sfaturi de care oricum individa nu va tine cont. Ea deschide si deschide mereu cate un topic cu acelasi subiect! Este o persoana care are nevoie in mod evident de consult psihiatric.
http://www.eva.ro/forum/viewtopic.php?topic=118869&forum=5&0
http://www.eva.ro/forum/viewtopic.php?topic=118706&forum=5&start=0&nrpages=1&#post2789407
Acest mesaj a fost editat de către matzoanca: